Pilda Grădinarului și a Crinului Împărătesc
(Pildă creștin-ortodoxă pentru Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului)
A fost odată un grădinar credincios care îngrijea o grădină minunată. Printre toate florile sale, răsărise un crin de o albiciune și o mireasmă neobișnuită. Grădinarul nu îl udase cu apă obișnuită, ci îl păzise de orice vânt aprig și îl udase doar cu lacrimile rugăciunilor sale. Crinul acesta nu înțepa, nu cerea nimic pentru sine, ci doar împrăștia o bucurie de negrăit tuturor celor ce treceau pe lângă el.
Într-o zi de mijloc de gustar, crinul și-a plecat ușor potirul spre pământ. Nu s-a ofilit și nu și-a pierdut strălucirea, ci doar a adormit într-o pace adâncă. Oamenii din sat au plâns, crezând că au pierdut cea mai frumoasă floare a pământului.
Dar în noaptea aceea, Însuși Stăpânul grădinii S-a coborât din Ceruri. Cu o dragoste nemărginită, A luat crinul cel adormit în palmele Sale și l-a mutat în Grădina cea Veșnică, așezându-l chiar lângă Tronul Său. A doua zi, când credincioșii au venit la mormântul florii, au găsit doar o mireasmă cerească ce nu se mai terminase niciodată.
Atunci au înțeles cu toții: Mutația la viață nu este moarte, ci o mutare a dragostei de pe pământ direct în Brațele lui Dumnezeu.
Precum Maica Domnului s-a mutat de la moarte la Viață, fiind Maica Vieții, așa și sufletul curat nu cunoaște putreziciunea, ci devine rugător neîncetat pentru întreaga lume.
Gândul zilei:
„Adormirea Maicii Domnului nu este o desprindere de pământ, ci îmbrățișarea Cerului care coboară să-și ia înapoi Chivotul cel Sfânt; ea nu ne părăsește, ci devine o punte de rugăciune neîntreruptă între neputința noastră și mila lui Dumnezeu.”
— Teolog și jurnalist Daniel Caranda

Comentarii
Trimiteți un comentariu