Cuvânt la Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, al Preacuviosului și de Dumnezeu purtătorului, Părintelui nostru Efrem Sirul

 

"A strălucit Fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina" (Matei 17,2). Astfel El a arătat că, din tot trupul Lui, izvora Slavă dumnezeirii Lui și, din toate mădularele Lui, a strălucit Lumina Lui. Că nu a strălucit trupul Lui, că al lui Moise, dinafară, ci dintr-Însul izvora Slavă dumnezeirii Lui. Și nu le-a arătat tot adâncul Slavei Lui, ci cât a îngăduit măsura luminii ochilor lor.

Și, deci, vedeau Proorocii pe Apostoli și Apostolii pe Prooroci. S-au văzut acolo unii pe alții, începătorii Legii vechi pe începătorii Legii celei noi. A văzut Moise cel Sfânt pe Simon cel sfințit. A văzut iconomul Tatălui, Moise, pe epitropul lui Dumnezeu, Petru. A văzut feciorelnicul Legii vechi, pe feciorelnicul celei noi; Ilie pe Ioan, cel ce s-a suit în car de foc, pe cela ce a căzut pe pieptul cel de văpaie. Și s-a făcut muntele, ca o biserică. Și a unit, întru Sine, Iisus amândouă Testamentele, pe care le-a primit Biserica. Ne-a făcut pe noi să cunoaștem că El este Dătătorul amândurora. Un Testament a primit Tainele Lui, iar celălalt a arătat slava lucrurilor Lui.

Și, în acest fel, a fost cuvântul vorbirii cu Moise și cu Ilie. Că vorbirea aceasta cu Iisus, cu adevărat, așa a fost. Îi mulțumeau, adică, că profeția lor s-a împlinit, ca și profeția tuturor Profeților, prin venirea Lui. Închinăciune Îi aduceau Lui, pentru mântuirea pe care a făcut-o El în lume neamului omenesc. Ca taina pe care ei au zugrăvit-o, El cu fapta a împlinit-o. Și, a pricinuit bucurie Proorocilor și Apostolilor, prin suirea Lui pe munte. S-au bucurat Proorocii, văzând înomenirea Cuvântului, s-au bucurat Apostolii, văzând dumnezeierea lui Iisus și, mai ales, Slavă dumnezeirii Lui.

Că zice Hristos către Petru: O, Simone, de ce spui, să rămânem aici? Dar, atunci, cuvintele Proorocilor, cine le va împlini? Graiurile propovăduitorilor, cine le va pecetlui? Tainele drepților, cine le va săvârși? Dacă aici vom rămâne atunci proorocirea: "Străpuns-au mâinile Mele și picioarele Mele", cu cine se va împlini? Apoi, "împărțit-au hainele Mele între ei și pentru cămașa Mea au aruncat sorții", cui se vor potrivi? Și, iarăși: "Dat-au spre mâncarea Mea, fiere și, spre setea Mea M-au adăpat cu oțet", cui se vor întâmpla? Apoi, "Întru cei morți, slobod" cine îl va adeveri? Deci, de vom rămâne aici, înscrisul lui Adam, cine-l va rupe? Datoria lui, cine o va plăti? Îmbrăcămintea slavei, cine i-o va da lui înapoi?

Dacă vom rămâne aici, atunci toate cele ce am zis, cum se vor face? Biserica cum se va zidi? Cheile Împărăției Cerurilor, cum le vei lua de la Mine? Pe cine vei lega? Pe cine vei dezlega? Dacă aicea vom rămâne, toate cuvintele grăite de Prooroci vor fi deșarte. Ai zis, iarăși: să facem trei colibe. Simon a fost trimis să zidească Biserica în lume, dar el să stea să facă trei colibe în munte? Că, încă omenește, luă aminte la Hristos și, ca și pe Moise și pe Ilie, așa îl socotea, pe El, Petru. Și, îndată, i-a arătat că nu are trebuință de coliba lui. Că Domnul este Acela care a făcut părinților lui cort și nor în pustie. Că, încă grăind El, iară, un nor luminos i-a umbrit pe dânșii. Vezi, acum, Simone, colibe fără de osteneală, care opresc arșița și nu au întuneric, cort care strălucește și luminează. Și ucenicii, minunându-se, iată, glas s-a auzit din nor, de la Tatăl Însuși, zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care bine am voit, pe Acesta să-L ascultați!" Împreună cu glasul Tatălui, Moise s-a întors la locul său, Ilie s-a dus în țara lui și Apostolii cu fața la pământ au căzut și Iisus a rămas singur. Că glasul acela, numai în El singur s-a împlinit. Au fugit Proorocii și pe ucenici i-a învățat Tatăl că s-a împlinit iconomia lui Moise, că, de aici încolo, pe Fiul să-L asculte. Acela, ca un rob, a grăit cele ce i s-au poruncit. Acesta, ca un Stăpân și Dătător de Lege, a poruncit cele ce a voit.

Ca și pe ucenici, pentru aceasta i-a suit pe munte, ca să audă, de la Tatăl, cine este El și al Cui Fiu este. De vreme ce, când i-a întrebat pe ei: "Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului," i-au răspuns Lui: "Unii zic, Ilie, alții, Ieremia sau unul din Prooroci." Pentru aceasta i-a suit pe ei pe munte și le-a arătat lor, că nu este Ilie, cin Dumnezeul lui Ilie; nici Ieremia, ci Cel ce a sfințit pe Ieremia, din pântecele maicii sale; nici unul din Prooroci, ci Domnul Proorocilor, pentru că ceea ce a descoperit Tatăl, lui Petru, credința aceasta s-o mărturisească și ceilalți, și cu fapta și cu graiurile. Deci, i-a suit pe ei pe munte și le-a arătat lor Slava Lui, mai înainte de necinstirea Lui, și Puterea Lui, mai înainte de Patima Lui, că, după ce va fi prins și va fi răstignit de iudei, să afle că, nu pentru neputință, a fost răstignit, ci ca El, pe Sine Însuși, S-a dat, de bunăvoie, pentru mântuirea lumii. I-a suit pe ei pe munte și Le-a arătat lor Slavă dumnezeirii Sale, mai înainte de Învierea Sa. Pentru că, după ce, din morți, va învia, în Slavă firii dumnezeirii Sale, să cunoască că nu asemenea unei răpiri, a luat Slavă dumnezeiască, ci era slavă Lui, de mai înainte de veci, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, precum a zis, când mergea spre patima cea de bunăvoie: "Părinte, proslăvește-Mă cu Slavă pe care o aveam la Tine, mai înainte de a fi lumea." Deci, pe Slavă aceasta, a dumnezeirii Sale, care era nearătată și ascunsă prin întruparea Sa, pe aceasta a arătat-o Apostolilor pe munte, iar pe Tatăl Îl avea împreună, glăsuind și zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit."