Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

 

​Descriere: Sfântul Ioan Hozevitul, fiul lui Maxim și al Ecaterinei Iacob, s-a născut pe 23 iulie 1913 în ținutul Horodiștea din Moldova. A fost botezat cu numele Sfântului Proroc Ilie (cinstit pe 20 iulie). În 1914, tatăl său a murit pe front, iar mama sa s-a stins din cauza unei boli, lăsându-l pe micul Ilie orfan. Bunica sa, Maria, l-a crescut până la vârsta de unsprezece ani. Fiind o femeie evlavioasă, ea l-a educat în spirit duhovnicesc. Dupǎ trecerea ei la Domnul în 1924, tânărul Ilie a locuit la alte rude, purtând în suflet o mare dragoste pentru Hristos și Biserică și tânjind după viața monahală.

​A intrat în Mănăstirea Neamț pe 15 august 1933, la vârsta de douăzeci de ani. Aici, sufletul său s-a hrănit din frumusețea slujbelor, din pildele duhovnicilor încercați și din liniștea munților. Tânărul frate iubea rugăciunea, privegherile, lectura duhovnicească și singurătatea, întrecându-i curând pe mulți monahi experimentați în ascultare, smerenie și răbdare. Văzând marea lui dragoste pentru cărțile sfinte, starețul l-a rânduit bibliotecar al mănăstirii. Ilie aducea mângâiere fraților, recomandându-le lecturi potrivite și sfătuindu-i să citească cu luare-aminte, să se spovedească curat și să nu lipsească de la slujbe pentru a-și găsi pacea sufletului.

​Nevoințele sale au atras atenția Arhimandritului Valerie Moglan, la recomandarea căruia a primit încuviințarea pentru tunderea în monahism. A fost tuns pe 8 aprilie 1936, primind numele Ioan. Din acel moment, tânărul monah și-a intensificat nevoințele duhovnicești, biruind ispitele și înaintând stăruitor pe calea mântuirii.

​În 1936, Sfântul Ioan a plecat în pelerinaj în Țara Sfântă împreună cu alți doi monahi, hotărând să rămână acolo. Deoarece monahul Damaschin s-a îmbolnăvit, acesta a fost însoțit înapoi în România de monahul Claudiu după opt luni. Sfântul Ioan a rămas la Betleem, aproape de Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit. Monahii români trăiseră acolo încă din secolul al XVI-lea, iar Cuviosul Ioan s-a nevoit la Sfântul Sava aproape zece ani, îndeplinind ascultarea de bibliotecar timp de șapte ani.

​În 1945, tânjind după pacea și adâncul pustiului, s-a retras ca sihastru. A fost hirotonit preot în 1947 și numit egumen al Schitului Românesc al Sfântului Ioan Botezătorul de la Iordan. Pelerinii veneau adesea la el pentru Spovedanie, Împărtășanie și mângâiere sufletească, iar în timpul liber scria poezii și imnuri duhovnicești.

​După cinci ani, împreună cu ucenicul său, s-a retras în pustiul Hozeva, lângă Ierihon. Au trăit în aspru ascetism timp de opt ani într-o peșteră unde, potrivit Tradiției, se rugase Sfânta Ana. Sfântul Ioan Iacob a adormit în Domnul pe 5 august 1960, la vârsta de doar 47 de ani, fiind înmormântat în peștera sa. Pe 8 august 1980, moaștele sale au fost aflate nestricăcioase și pline de bună mireasmă, fiind strămutate în Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul.

​În anii 1968 și 1970, scrierile sale au fost adunate în lucrarea Hrană Duhovnicească, publicată în două volume cu binecuvântarea Patriarhului Benedict al Ierusalimului. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a fost canonizat oficial de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992.

​Bibliografie și Surse de Referință

• ​Sfântul Ioan Iacob Hozevitul – Hrană duhovnicească, Editura Lumina din Lumina, București.
• ​Sfântul Ioan Iacob Hozevitul – Din poezii duhovnicești, Editura Mănăstirea Sihăstria.
• ​Arhimandrit Ioanichie Bălan – Patericul Românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria.
• ​Mănăstirea Neamț – Viata și acatistul Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț (Hozevitul), Editura Trinitas.
• ​Orthodox Church in America (OCA) – Life of Saint John Jacob of Chozeba (www.oca.org).