ÎN MIJLOCUL POSTULUI MARE...

În mijlocul Postului Mare, când sufletul se-ndoaie, Și ispita-și face loc, cu a ei vrajă-n ploaie, Se-nalță Sfânta Cruce, ca un far luminos, Să ne-arate calea dreaptă, spre Hristos. E Duminica a treia, popas de-nchinăciune, Când brațele-i deschise, ne cheamă la-mpreună-ne. Cu lacrimi de pocăință, și inimi înfrânte, Să ne-nchinăm cu smerenie, la rănile-i sfinte. Căci Crucea e iubire, ce-a biruit moartea, E semn de biruință, ce-alungă orice soartă. E scară spre-nălțime, ce duce-n veșnicie, E dar de mântuire, ce-alungă orice-ntristare. Să ne purtăm și noi crucea, cu răbdare și credință, Să urmăm pașii Domnului, cu sfântă umilință. Să ne-nfrânăm patimile, cu post și rugăciune, Să ne-apropiem de Hristos, prin fapte bune. Căci Crucea e puterea, ce ne-ntărește-n luptă, E har ce ne ridică, din orice noapte ruptă. E raza de speranță, ce-alungă întunericul, E semnul biruinței, ce-aduce cerul-aproape. Să ne-nchinăm, dar, Crucii, cu inimi înflăcărate, Să-L preamărim pe Domnul, prin fapte-adev...