ÎN MIJLOCUL POSTULUI MARE...
În mijlocul Postului Mare, când sufletul se-ndoaie,
Și ispita-și face loc, cu a ei vrajă-n ploaie,
Se-nalță Sfânta Cruce, ca un far luminos,
Să ne-arate calea dreaptă, spre Hristos.
E Duminica a treia, popas de-nchinăciune,
Când brațele-i deschise, ne cheamă la-mpreună-ne.
Cu lacrimi de pocăință, și inimi înfrânte,
Să ne-nchinăm cu smerenie, la rănile-i sfinte.
Căci Crucea e iubire, ce-a biruit moartea,
E semn de biruință, ce-alungă orice soartă.
E scară spre-nălțime, ce duce-n veșnicie,
E dar de mântuire, ce-alungă orice-ntristare.
Să ne purtăm și noi crucea, cu răbdare și credință,
Să urmăm pașii Domnului, cu sfântă umilință.
Să ne-nfrânăm patimile, cu post și rugăciune,
Să ne-apropiem de Hristos, prin fapte bune.
Căci Crucea e puterea, ce ne-ntărește-n luptă,
E har ce ne ridică, din orice noapte ruptă.
E raza de speranță, ce-alungă întunericul,
E semnul biruinței, ce-aduce cerul-aproape.
Să ne-nchinăm, dar, Crucii, cu inimi înflăcărate,
Să-L preamărim pe Domnul, prin fapte-adevărate.
Să ne-ndreptăm privirea, spre cerul luminos,
Și să-L urmăm pe Hristos, cu suflet credincios. Autor Teolog și Jurnalist Caranda Daniel Orșova 8.03.2012.
Comentarii
Trimiteți un comentariu