VECERNIA

 Facere 8, 21-22; 9, 1-7 

21 Și Domnul Dumnezeu a mirosit bună mireasmă și a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: „De-acum nu voi mai blestema pământul din pricina faptelor omului, căci închipuirea inimii omului se pleacă spre rău încă din tinerețea lui; și nici nu voi mai pierde toate făpturile vii așa cum am făcut. 22 De-acum, câte zile va avea pământul, semănat și secerat, frig și căldură, vară și iarnă, ziuă și noapte nu vor mai înceta!“

1 Și i-a binecuvântat Dumnezeu pe Noe și pe fiii săi și le-a zis: „Creșteți și înmulțiți-vă și umpleți pământul și stăpâniți-l! 2 Groaza și frica de voi fie peste toate fiarele pământului, peste toate păsările cerului, peste tot ce se mișcă pe pământ și peste toți peștii mării; pe mâna voastră le-am dat. 3 Tot ce se mișcă și tot ce trăiește fie-vă spre hrană; așa cum iarba verde, pe toate vi le-am dat. 4 Numai carne cu viața ei - sângele - să nu mâncați. 5 Cât despre viața voastră - sângele -, pentru ea voi cere socotealăa de la toată fiara; și de la fratele omului voi cere socoteală pentru viața omuluib. 6 Cel ce va vărsa sânge de om, de către om îi va fi sângele vărsat, căci după chipul lui Dumnezeu l-a făcut Dumnezeu pe omc. 7 Voi însă creșteți și înmulțiți-vă și umpleți pământul și stăpâniți-l!“.                                   Pilde 11, 19-31; 12, 1-6

19 Fiul cel drept se naște spre viață, dar prigonirea necredincioșilor sfârșește în moarte. 20 Urâciune în fața Domnului sunt căile strâmbe, dar toți cei neprihăniți în căile lor sunt bineveniți. 21 Cel ce dă mâna întru nedreptate nu va rămâne nepedepsit, dar cel ce seamănă dreptate, răsplată dreaptă va primi. 22 Frumusețea femeii fără minte e ca cercelul de aur în nările porcului. 23 Orice dorință a omului drept e bună, dar nădejdea necredincioșilor va pieri. 24 Sunt unii care risipesc ce e al lor și fac mai mult și sunt alții care adună ce nu e al lor și sărăcesc. 25 Tot sufletul simplu e binecuvântat, dar omul mânios nu arată bine. 26 Cel ce ține strânsura, pentru păgâni o ține; dar binecuvântare este pe capul celui ce dă. 27 Cel ce plăsmuiește sfaturi bune caută daruri bune, dar pe cel ce caută răul, răul îl va ajunge. 28 Cel ce se încrede în avuție, acela va cădea, dar cel care-i ajută pe cei drepți, acela se va ridica. 29 Cel ce nu se poartă bine cu casa lui, acela va moșteni vânt, iar nebunul va fi sluga înțeleptului. 30 Din roada dreptății crește pomul vieții, dar sufletele nelegiuiților vor fi ucise de timpuriu. 31 Dacă omul drept abia se mântuiește, atunci necredinciosul și păcătosul unde se vor ivi?

1 Cel ce iubește învățătura iubește priceperea, dar cel ce urăște mustrările e nebun. 2 Cel ce află har de la Domnul devine mai bun, dar omul nelegiuit se va trece'n tăcere. 3 Din nelegiuire nu-și agonisește omul bunăstare, iar rădăcinile drepților nu vor fi smulse. 4 Femeia virtuoasă îi e cunună bărbatului ei; dar precum viermele în lemn, așa își nimicește bărbatul femeia care face răul. 5 Gândurile celor drepți sunt gânduri drepte, dar necredincioșii născocesc înșelăciuni. 6 Cuvintele necredincioșilor sunt înșelătoare, dar gura celor drepți pe aceștia îi va izbăvi.                                                                                                                 Facere 28, 10-17 

10 Iar Iacob, ieșind din Beer-Șeba, s'a dus la Haran. 11 Ajungând însă într'un oarecare loc, a rămas acolo pentru noapte, căci asfințise soarele. Și luând una din pietrele locului și punându-și-o căpătâi, s'a culcat în locul acela. 12 Și a avut un visb. Iată, o scară era sprijinită pe pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. 13 Și iată că Domnul stătea drept în vârful ei și a zis: „Nu-ți fie teamă! Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, părintele tău, și Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care dormi ți-l voi da ție și urmașilor tăi. 14 Urmașii tăi vor fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus și la răsărit, la miazănoapte și la miazăzi, și'ntru tine se vor binecuvânta toate neamurilec pământului, și'ntru urmașii tăi. 15 Iată, Eu cu tine sunt și te voi păzi oriunde vei merge; te voi întoarce în țara aceasta și nu te voi părăsi până nu voi plini toate câte ți-am spus“. 16 Iar când s'a trezit din somn, Iacob a zis: „Într'adevăr, Domnul este în locul acesta, și eu n'am știut-o!“ 17 Și s'a'nspăimântat și a zis: „Cât e de înfricoșător locul acesta!; el nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta e poarta cerului!“.                                          Prorocia lui Iezechiel 43, 26-27; 44, 1 

26 și vor face jertfelnicul loc de ispășire și-l vor curăți și se vor sfințig. 27 Și va fi că în ziua a opta, și de atunci înainte, preoții vor aduce pe jertfelnic jertfele voastre arderi-de-tot și pe cele de mântuire, iar Eu vă voi primi, zice Domnul“.

1 Atunci m'a adus îndărăt pe calea exterioară a porții templului, cea care cată spre răsărit; iar aceasta era încuiată.                                                                                                                   Pilde 9, 1-11 

1 Înțelepciunea și-a zidit sieși casă și pe șapte stâlpi a întărit-o;a 2 jertfele și le-a înjunghiat, vinul și l-a dres în pahar și masa și-a pregătit-o; 3 slugile și le-a trimis să facă'naltă strigare la pahar, zicând: 4 „Cel simplu, neînvățat, să treacă pe la mine!“ Iar celor nemintoși le-a zis: 5 „Veniți și mâncați pâinea mea și beți vinul pe care l-am dres pentru voi! 6 Lăsați deoparte nerozia și veți trăi, pentru ca în veac să împărățiți;b căutați lucrarea minții,c ca să puteți trăi, și drept călăuziți-vă înțelegerea prin cunoaștere“. 7 Cel care-i ceartă pe cei răi își va atrage dispreț, iar cel care-l mustră pe cel necurat se necinstește pe sine. 8 Nu-i mustra pe cei răi, ca să nu te urască; mustră-l pe cel înțelept, și el te va iubi. 9 Deschide-i înțeleptului o caled, și el va fi mai înțelept; învață-l pe cel drept să cunoască, și el mai multă cunoaștere își va dobândi. 10 Începutul înțelepciunii e frica de Domnul, iar sfatul celor sfinți e cunoașterea; căci a cunoaște legea e datul cugetului bun; 11 că'n acest chip vei trăi mult și anii vieții tale ți se vor adăuga.                                                                               Ieșire 3, 1-8 

1 Moise păștea oile lui Ietro, socrul său, preotul din Madian. Și dacă și-a mânat el turma până dincolo de pustie, a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeba; 2 iar îngerul Domnuluib i S'a arătat într'o pară de foc din mijlocul unui rug; și [Moise] a băgat de seamă că rugul ardea, dar rugul nu se mistuiac. 3 Atunci Moise și-a zis: „Ia să fac eu câțiva pași ca să văd această mare vedenie: ce-o fi asta, că rugul nu se mistuie...“. 4 Când însă Domnul a văzut că el se apropie să vadă, i-a făcut Domnul chemare din mijlocul rugului, zicând: „Moise! Moise!“ Și el a răspuns: „Ce este?“ 5 Domnul a zis: „De-aici mai departe să nu te-apropii!“; scoate-ți încălțămintea din picioare, că locul pe care stai este pământ sfânt!“ 6 Și i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob!“ Iar Moise și-a întorsd fața, fiindcă se temea să se uite deschis către fața lui Dumnezeu. 7 Și a zis Domnul către Moise: „Văzut-am necazul poporului Meu în Egipt, i-am auzit strigătul de sub apăsarea celor ce-l muncesc; da, îi cunosc durerea. 8 M'am pogorât dar să-l scap din mâna Egiptenilor, să-l scot din țara aceasta și să-l duc într'un pământ roditor și larg, în țara unde curge lapte și miere, în ținutul Canaaneenilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor și al Iebuseilore.                                                                                                        Pilde 8, 22-30

22 Domnul m'a ziditg ca început al căilor Sale spre lucrurile Lui; 23 întru'nceput, mai înainte de veci m'a întemeiat, mai înainte de a fi durat pământul 24 și mai înainte de a fi făcut adâncurile, mai înainte ca izvoarele apelor să fi țâșnit, 25 mai înainte ca munții să fi fost sădiți și mai înainte decât toate dealurile, El pe mine m'a născut. 26 Domnul a făcut țări și pământuri nelocuite și lumea cea mai'naltă în ceea ce-i sub cer. 27 Când pregătea cerul, eu cu El eram; și când Și-a așezat tronul deasupra vânturilor, 28 și când a întărit norii cei de sus, și când, ca pe o temelie, punea izvoarele în ceea ce-i sub cer, 29 și când a întărit temeliile pământului 30 eu lângă El eram, una fiind în lucrare,h eu eram aceea în care El Se bucura și'n toate zilele necontenit mă veseleam în fața Lui