REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

**Imagine:** Un grădinar are o plantă tânără și delicată, pe care o iubește foarte mult. Pentru ca planta să crească sănătoasă și frumoasă, grădinarul o udă cu apă curată și o îngrijește cu multă atenție. Într-o zi, el decide să planteze această plantă într-un pământ fertil, unde aceasta va putea să se dezvolte și să dea roade bogate. **Pilda:** Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este ca această plantă tânără și frumoasă. El a venit în lume pentru a ne mântui și a ne aduce viață veșnică. Pentru a începe misiunea Sa, Iisus S-a botezat în râul Iordan. Botezul lui Hristos este ca și momentul în care grădinarul a plantat planta în pământul fertil. Prin botez, Iisus S-a unit cu omenirea și a sfințit apele, făcându-le mijloc de sfințire și de curățire a păcatului. Așa cum planta, odată plantată în pământul fertil, a început să crească și să se dezvolte, tot așa și omenirea, prin botezul lui Hristos, a primit posibilitatea de a se uni cu Dumnezeu și de a se sfinți. **Ce ne învață această pildă...

 

  Într-o vreme când întunericul războiului și al necredinței încerca să acopere Moldova, a strălucit ca o stea luminoasă, Sfântul Cuvios Daniil Sihastru. Era ca un far într-o mare furtunoasă, ghidând credincioșii spre țărmurile sigure ale credinței ortodoxe. Imaginează-ți Moldova ca o grădină în care buruienile necredinței încercau să sufocă florile Ortodoxiei. Daniil a fost ca un grădinar iscusit, care a udat cu apa învățăturilor sfinte și a smuls cu rădăcină buruienile păcatului. Cu răbdare și cu o dragoste nesfârșită pentru țara sa, a întărit credința în inimile oamenilor. A fost ca un păstor care și-a adunat oile rătăcite și le-a adus înapoi în staulul Bisericii. Chiar și atunci când a fost izgonit din țară și a trăit în exil, inima sa a rămas legată de credincioșii săi. Rugăciunile lui s-au ridicat ca un tămâie spre cer, cerând pentru poporul său pace și mântuire.  **Ce învățăm din această pildă?** * **Sfântul Daniil a fost un apărător al Ortodoxiei:** A luptat cu curaj ș...

  Într-un sat mic, într-o vale pitorească, trăiau oameni simpli, dar cu credință în Dumnezeu. Ei își aminteau cu nostalgie de templul măreț al strămoșilor lor, distrus în timpul unui război. Deși își doreau mult să-l reconstruiască, viața de zi cu zi, cu grijile și nevoile ei, îi împiedica să se apuce de această mare lucrare. Într-o zi, în sat a sosit un bătrân înțelept, cu părul alb ca zăpada și ochii strălucitori. Era Sfântul Prooroc Agheu, trimis de Dumnezeu să-i trezească pe oameni din letargie. Cu blândețe, dar și cu fermitate, le-a vorbit despre importanța templului, nu doar ca o clădire, ci ca un simbol al legăturii lor cu Dumnezeu. "Priviți la casele voastre, care sunt mai bine construite decât Casa Domnului", le-a spus el. "Oare nu este timpul să-I acordați lui Dumnezeu ceea ce-I este cuvenit?" Cuvintele lui Agheu au rezonat adânc în inimile oamenilor. Și-au dat seama că au amânat prea mult această lucrare importantă. Cu un nou entuziasm, s-au apucat de tre...

  Într-o mănăstire de pe Sfântul Munte Athos, trăia un bătrân părinte, renumit pentru înțelepciunea și blândețea sa. Avea un ucenic tânăr și neîmpăcat, care adesea se enerva și-și pierdea cumpătul. Deși bătrânul îl învăța cu răbdare și blândețe, tânărul nu părea să învețe lectiile. Într-o zi, ucenicul, mânios pe un alt frate, l-a insultat cu cuvinte urâte. Bătrânul, auzind ce s-a întâmplat, l-a chemat pe tânăr și i-a spus: „Fiul meu, știu că îți este greu să-ți stăpânești mânia, dar îți voi da o sarcină. Ia această găleată și umple-o cu apă. Apoi, urcă în vârful muntelui și varsă apa într-o crăpătură a stâncii.” Tânărul a făcut cum i s-a spus. După ce a urcat muntele și a vărsat apa, s-a întors la bătrân, obosit și supărat. Bătrânul l-a întrebat: „Ai văzut ceva în crăpătura stâncii?” Tânărul a răspuns: „Nu, părinte, apa s-a scurs imediat.” Atunci, bătrânul a zâmbit și i-a spus: „Așa se întâmplă și cu cuvintele rele. Odată rostite, ele se pierd în neant, dar lasă în urmă o urmă de r...