Cântare de laudă la Sfinții Apostoli
S finții Apostoli, obștea cea mică, C u lumină cerească toată lumea O au luminat. D e ale Duhului aripi purtați ei au cutreierat lumea, P e lume cu-ale Duhului aripi înaripând. E i au mers în palate, în colibe, în munți și în peșteri, E i s-au nevoit pe cale și au străbătut mări. L or fiece zi le era o nouă suferință și luptă. D ând război lumii, cu ea se războiau F ără să se plângă, fără părere de rău. F iece zi era mereu o alta, E i însă mereu aceiași: L a Hristos le era gândul, la Hristos privirea. C e zi aveau să aibă pe ei nu-i tulbura, D e-și vor petrece noaptea în temniță sau palat. S ârguința lor era pe Hristos în ei înșiși să poarte, Ș i-ntr-al Lui ajutor pământului să vestească. D e hrană aveau sau nu, lor le era tot una; S ârguința lor era credința să străluce P este fața întregului pământ. C instiri sau loviri, lor le erau tot una; E i numai sârguiau pe Hristos a-L proslăvi în lume. Î ngeri cu aripi deasupra capetelor lor mergeau, Ș i se bucu...