REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  A ceastă sfântă fecioară și mielușea iubită a lui Hristos era de neam româno-bulgar, născându-se pe la începutul secolului XIII (c. 1206), în orașul Târnovo, vechea capitală a Bulgariei. Tatăl său era lucrător de pământ, iar mama sa, de origine valahă, era casnică. D upă ce dădu fiicei sale o aleasă creștere duhovnicească și o legă cu inima de dragostea lui Hristos, mama se mută la viața veșnică, lăsând copila orfană în grija tatălui ei. Apoi el, recăsătorindu-se, a lăsat pe fericita Filoteia în grija mamei vitrege. Dar, ca de obicei, copila era adeseori asuprită, pedepsită și chiar pârâtă la tatăl ei, pe motiv că n-o ascultă, ci merge prea des la biserică și că risipește averea casei, dând-o milostenie la copiii orfani și săraci. Pentru aceasta era certată de tatăl ei. Î nsă fecioara Filoteia nu se tulbura, nici nu punea la inimă aceste ispite ce i le făcea satana prin invidia mamei vitrege, pentru a o îndepărta de la faptele cele bune, pe care le învățase de la buna ei mamă...

   Duminica a 27-a după Rusalii aduce în atenția credincioșilor o minune plină de profunzime teologică și umană: **Vindecarea Femeii Gârbove** (sau „încovoiată”). Această Evanghelie, citită adesea în timpul **Postului Nașterii Domnului**, este o mărturie a puterii lui Hristos de a elibera omul de legăturile fizice și spirituale și o lecție despre **prioritatea Iubirii față de Lege**. --- ## 1. Patima Femeii: O Legătură de 18 Ani Evanghelia îl prezintă pe Mântuitorul propovăduind într-o sinagogă (locul de închinare al iudeilor), conform rânduielii sâmbetei. Acolo se afla o femeie care suferea de o boală cumplită: > **„...și iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputință și care era gârbovă, fiind încovoiată și neputând să se îndrepteze nicidecum.”** (Luca 13:11) * **Gârbovia (Neputincioșia Fizică):** Gârbovia nu era o simplă boală fizică, ci era provocată de un **„duh de neputință”** (o lucrare demonică). Această patimă o ținea pe femeie **încovoiată spre păm...

  A cest glorios sfânt, prăznuit și astăzi de popoarele din întreaga lume, a fost unicul fiu al unor oameni de rang înalt și foarte bogați din cetatea Patarelor Lichiei, pe numele lor Theofan și Nonna. Fiind acesta singurul copil dăruit lor de Domnul, părinții au întors înzecit lui Dumnezeu bogatul lor dar, închinându-l pe fiul lor slujirii Lui celei sfinte. S fântul Nicolae a învățat viața cea duhovnicească de la unchiul lui, Nicolae, Episcopul Patarelor, și a fost de acesta tuns întru îngerescul chip la Mânăstirea Noului Sion de unchi întemeiată. D upă moartea părinților, Sfântul Nicolae a împărțit toată colosala avere moștenită săracilor, nepăstrând pentru sine absolut nimic. Preot fiind în Patara, el s-a făcut tuturor vestit și fără să vrea prin a sa milostenie de pomină, pe care o făcea ascunzând cu grijă fapta cea bună, după cuvântul Domnului: Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta (Matei 6:3). închinându-se apoi pe sine cu totul singurătății și tăcerii, gândind să petre...

  S -a făcut vestit până atunci necunoscutul sat Mutalaska din Capadocia, din pricina nașterii întru el a acestui soare strălucitor al Ortodoxiei tuturor timpurilor și locurilor. P ărinții lui s-au numit Ioan și Sofia. În vârstă fiind de opt ani, el și-a lăsat casa și părinții și s-a tuns monah în obștea monahală din apropiere, numită „a lui Flavian. " După zece ani, el s-a strămutat la mânăstirile Palestinei, unde cel mai mult a rămas în Mânăstirea Sfinților Eftimie cel mare (vezi pomenirea lui la 20 ianuarie) și Teoctist. S trăvăzătorul Eftimie a prorocit tânărului monah Sava că va să se facă monah mare și vestit între monahi și dascăl monahilor și că va întemeia o lavră mai mare decât toate celelalte ale vremii lui. D upă moartea marelui Eftimie, Sfântul Sava s-a retras la pustie, unde a viețuit vreme de cinci ani ca sihastru într-o peșteră arătată lui de un înger al Domnului. M ai apoi, după ce a crescut și s-a desăvârșit întru călugăreasca viețuire, în jurul lui au prin...

  A ceastă slăvită următoare a lui Hristos s-a logodit Lui încă din frageda ei tinerețe. T atăl ei, păgânul Dioscor, a fost vestit în cetatea Heliopolis din Egipt, prin înălțimea rangului și a bogăției. El a închis-o pe fiica lui Varvara într-un turn înalt, spre a o păzi de ochii oamenilor, căci era foarte învățată și neasemănat de frumoasă la trup. El a înconjurat-o cu tot confortul și cu toată strălucirea, i-a dăruit multe roabe, i-a făcut idol de aur înaintea căruia să se închine și i-a zidit o baie somptuoasă cu două minunate ferestre. D ar privind prin fereastra luxosului ei iatac la frumusețea pământului ce se desfășura la picioarele ei și la lumina strălucitoare a stelelor, mintea înțeleaptă a Varvarei s-a deschis la harul lui Dumnezeu. Ea L-a cunoscut atunci pe Unul Adevăratul Dumnezeu, Făcătorul, în pofida faptului că nu a avut atunci aproape nici un învățător omenesc care să o aducă pe ea la cunoștința aceasta. O dată pe când tatăl ei a lipsit din cetate, Varvara a c...

  a. Viața S fântul Cuvios stareț Gheorghe s-a născut în Săliștea Sibiului, în anul 1730, din părinți binecredincioși. Dorind să slujească lui Hristos din tinerețile sale, își caută adăpost sufletului său în mânăstirile Transilvaniei. Dar, neputând răbda persecuțiile religioase care sileau poporul la uniație, tânărul Gheorghe a trecut Carpații în Țara Românească. Î n drum spre Muntele Athos, devine temporar ucenic al unui arhiereu grec care locuia în București. După ce este făcut rasofor și diacon, pornesc împreună spre Constantinopol și Sfântul Munte, pe la jumătatea secolului XVIII. Murind acolo dascălul său, ierodiaconul Gheorghe devine ucenic al starețului Paisie în Schitul Sfântul Ilie din Athos. În anul 1752, Cuviosul Paisie îl călugărește, iar în anul 1754 îl hirotonește preot pentru obștea sa. În acest schit s-a nevoit ieroschimonahul Gheorghe timp de zece ani. În anul 1763 se strămută în Moldova, la Mânăstirea Dragomirna, împreună cu starețul Paisie și cei 64 de ucenic...

  E l s-a născut din seminția lui Simeon, la locul numit Elkos, aflat în latura îndepărtată a Iordanului. El a trăit cam cu șapte sute de ani mai înainte de Hristos și a prorocit distrugerea cetății Ninive la aproximativ două sute de ani după Prorocul Iona. D atorită propovăduirii Prorocului Iona, cetatea Ninive se pocăise, iar Dumnezeu nu a mai dat-o pieirii. Dar în timp ninivitenii au uitat de pocăință și de milostivirea lui Dumnezeu și s-au stricat din nou. D e aceea Prorocul Naum a profețit la rândul lui grabnică pieire a cetății dacă nu se vor întoarce și nu se vor pocăi. De astădată însă, ninivitenii nu l-au mai ascultat pe proroc și în consecință Domnul nu i-a mai cruțat, întreaga cetate a pierit într-un cutremur cumplit, care a declanșat umflarea apelor lacului din jurul ei și potopirea cetății, iar partea neintrată sub ape a ars cu foc venit din pustie. Așa a pierit cu desăvârșire de pe pământ marele Ninive, de este cu neputință să se mai spună locul unde a fost. S fâ...

  E l a fost din satul Amnia din Paflagonia. La începutul vieții lui el a fost un om extrem de bogat, dar din pricină că a făcut tot timpul milostenii peste milostenii din averea lui colosală, a sărăcit el însuși. Cu toate acestea el niciodată nu s-a temut de sărăcie ci, fără să se lase tulburat de nemulțumirea soției și copiilor lui, el a continuat, chiar și sărac fiind, opera lui caritabilă, punându-și nădejdea numai în Domnul Dumnezeu Care zice: Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei 4:7). P e când Sfântul Filaret își ara odată ogorul, a venit la el un om care plângând i-a zis că i-a murit unul din cei doi boi în jug și nu poate să are numai cu unul. A tunci Sfântul și-a scos boul lui din jugul la care ara și i l-a dat omului. El a dat ultimul lui cal unui om care fusese recrutat pentru război. El a dat vițelul ultimei vaci pe care o mai avea și pentru că vaca răgea după vițelul ei, iar vițelul nu se putea dezlipi de mama lui, i-a dat omului aceluia și vaca. A...

    E l a fost fiul lui Iona și fratele marelui Petru, născut la Betsaida, iar de meserie pescar. La început el a fost ucenicul Sfântului loan Botezătorul, dar arătând Botezătorul Ioan către Mântuitorul Hristos și zicând: Iată Mielul lui Dumnezeu! (Ioan 1:36), Sfântul Andrei l-a lăsat pe Ioan și a urmat lui Hristos. Apoi, Sfântul Andrei l-a adus la Hristos și pe fratele lui, marele Petru. D upă Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântului Andrei i-au căzut sorții să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu în Bizanț și în Tracia, apoi în ținuturile de pe cursul Dunării și în Rusia de la țărmul Mării Negre, apoi în toată Tracia, în Epir, în Grecia și în Peloponnes, unde a adus mulțimi mari de oameni la credință, sfințindu-le apoi episcopi și preoți. Î n cetatea Patras el a lucrat multe minuni mari întru Numele lui Hristos și a câștigat pe mulți pentru Domnul. Printre noii credincioși s-a numărat și fratele și soția proconsulului Aegeates. Furios, Aegeates l-a supus pe Sfântul Andrei unor...

  Duminica a 30-a după Rusalii ne pune în fața **Pildei Dregătorului Bogat** (sau a **Tânărului Bogat**), o Evanghelie esențială pentru înțelegerea drumului spre desăvârșire și pentru semnificația **milosteniei**. Această Evanghelie este citită adesea în perioada **Postului Nașterii Domnului**, fiind un îndemn direct la a ne desprinde de cele materiale și a ne concentra pe dobândirea comorilor cerești. ***  27) ### 1. Întrebarea Fundamentală: Ce să fac ca să moștenesc viața de veci? În textul Evangheliei, un **dregător** (un om cu poziție socială și autoritate) se apropie de Mântuitorul cu o întrebare care ar trebui să fie a fiecărui creștin: **„Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?”** * **Evlavia Dregătorului:** Faptul că acest om, deși tânăr și bogat, se apropie de Hristos și Îl numește **„Bun”** arată o sinceritate și o râvnă duhovnicească reală. El nu caută îmbogățirea pământească, ci **desăvârșirea** și **veșnicia**. * **Atenționarea lui Hristos:** Ii...

  Î n Bitinia asiatică creștinii au fost prigoniți sălbatic de guvernatorul Aquilinus. El odată a arestat samavolnic trei sute și șaptezeci de creștini și i-a legat la un loc unde se afla capiștea idolului lui Poseidon. Acolo necuratul guvernator i-a silit pe creștini să aducă necuratele jertfe idolești. Dar amenințările lui cu schingiuiri și cu moarte nu au reușit să clintească nici măcar un singur creștin din credința în Hristos. P e când creștinii erau pe cale a fi dați la chinuri, trecea pe drumul din marginea acelei capiști un cetățean de frunte pe nume Paramon care, văzând și aflând ce se întâmpla, s-a oprit din drumul lui și a strigat: „O, mulțimea de drepți pe care vrea să o ucidă acest necurat guverntor pentru că ei nu se pleacă închinării idolilor celor muți și morți!" S trigând astfel, dreptul Paramon și-a continuat drumul, dar Aquilinus, care auzise strigarea lui, a trimis slugi care să îl ajungă din drum și să îl ucidă. Slugile l-au prins și l-au ucis bestial pe S...

   Astăzi, **28 noiembrie**, Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe **Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop** (Părintele Arsenie Boca), la data trecerii sale la cele veșnice în anul 1989. Mănăstirea Prislop, locul său de odihnă, a devenit un veritabil Ierusalim al neamului românesc. Părintele Arsenie a fost un duhovnic, teolog, artist plastic și, mai presus de toate, un **mărturisitor** al credinței în vremurile ateismului comunist. Contribuția sa spirituală imensă nu se rezumă doar la învățăturile profunde, ci și la **mărturia vie** a puterii lui Dumnezeu, chiar și în fața suferinței. Deși povestea despre **"cuțitul"** Părintelui Arsenie Boca la Prislop este adesea asociată cu faptele sale minunate (darul înainte-vederii, descoperirea gândurilor ascunse), ea trebuie privită din perspectiva **simbolului duhovnicesc** al Sfintei Scripturi. --- ## 1. Mărturia Simbolică: "Cuțitul" Cuvântului lui Dumnezeu În Scriptură, **Cuvântul lui Dumnezeu** este ades...

  S fântul Iacov s-a născut în cetatea persană Elapa (sau Vilat) din părinți creștini, a fost crescut întru Sfânta credință creștină și s-a căsătorit cu o femeie creștină. R egele persan Yezdegherd l-a îndrăgit pe Iacov pentru aleasa lui ținută, educația strălucită și marile lui calități diplomatice și personale și l-a făcut curtean al palatului său. Î nșelat de măgulirile regelui, Iacov a uitat de sine și a început să aducă necurate jertfe idolilor, asemenea regelui, care era păgân. A flând de acestea mama lui și soția lui, i-au trimis o scrisoare lungă și îndurerată în care îl plângeau ca pe un apostat, ca pe un om care duhovnicește este deja mort. Cu toate acestea, încheind scrisoarea, ele îl implorau să se întoarcă la Hristos, cât încă mai are suflare în trup. M ișcat profund de această scrisoare, Iacov s-a pocăit cu amar, apoi a mers înaintea regelui și întregii curți, s-a lepădat de idolatrie și și-a mărturisit cu vitejie credința creștină întru care a fost născut și cu...