REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Doamne atotputernice și atotîndurate, știu că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară, în peșteră, și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta rogu-Te să Te milostivești și spre mine, vânzătorul! Primește, Doamne, această smerită rugăciune a mea, căci mă mâhnesc pentru că Te-am întristat și mă amărăsc pentru că Te-am mâniat fără de număr. Spre Tine, preabunule, îmi pun toată nădejdea și cred că Tu, Care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei milostivi și spre mine acum, ca de muncile cele veșnice să mă mântuiești și împărăției Tale să mă învrednicești. Nu Te depărta de la mine, Doamne, ci-mi ajută ca întru toate să fac voia Ta și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu păcatele mele, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în vremea sfintelor Tale patimi, ci ca femeia cea desfrânată să-ți spăl picioarele c...

  B iografia acestei preaminunate sfinte femei a fost scrisă de Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului. O dată, în timpul Sfântului și Marelui Post, un anume ieromonah, Avva Zosima, s-a retras în pustia cea mai dinlăuntru, cea de dincolo de Iordan, cale de douăzeci de zile de mers. Deodată el a zărit silueta unei ființe omenești, goală, cu pielea trupului zbârcită foarte și cu părul alb strălucitor, ca lâna; aceasta zărindu-l și ea de departe, a început să fugă de la fața părintelui, repede. Bătrânul însă a alergat și el după acea ființă cât a putut și el de repede, până când aceea, oprindu-se la un râu, a strigat tare: „Avva Zosima, iartă-mă pentru Domnul! Dar nu pot vedea fața ta căci femeie sunt și sunt goală!" A tunci bătrânul Zosima și-a scos straiul de pe deasupra și l-a aruncat femeii care, înfășurându-se cu el, a ieșit din ascunzișul în care intrase. Bătrânul s-a înspăimântat văzând că acea femeie necunoscută din pustie îl strigă pe nume. Rugându-se de ea cu lacrim...

  S fântul Ipatie s-a născut în Cilicia și a fost episcop în cetatea Gangrelor. El a fost unul din Părinții de la întâiul Sinod Ecumenic, ținut la Niceea, în anul 325 după Hristos, fiind cunoscut tuturor drept un om plin de evlavie și de sfințenie, și ca un făcător de minuni, împăratul Constanțius a poruncit chiar să se facă de către artiști chipul Sfântului Ipatie, chiar din timpul vieții lui. El păstra acest chip în palatul lui, ca armă împotriva puterilor întunericului. P e când se întorcea odată de la Constantinopole Sfântul Ipatie a fost atacat într-o strâmtoare de eretici novațieni și a fost aruncat, împreună cu alții, la pământ, în noroi, în acel moment o femeie din grupul ereticilor l-a lovit pe sfânt în cap cu o piatră și așa l-a omorât. În aceeași clipă însă femeia a înnebunit, a luat aceeași piatră și s-a lovit și pe sine cu ea. Ceva mai târziu femeia aceasta a fost dusă la mormântul Sfântului, care s-a rugat lui Dumnezeu pentru ea. Așa a luat femeia iertare, prin mij...

  S fânta Matrona a fost o copilă săracă și orfană, roabă în casa unei evreice cu rău suflet, din Tesalonic. Aceasta neîncetat își bătea joc de credința Matronei și neîncetat căuta toate mijloacele pentru a o face să se lepede de Hristos și să meargă împreună cu ea la sinagogă. D ar blânda și tăcuta Matrona la toată această prigoană nu zicea nimic, ci o slujea mai departe pe stăpâna ei fără greșeală, în taină însă ea se ruga lui Hristos Dumnezeu. O dată evreica a descoperit că Matrona merge la Biserica lui Hristos în taină și fără știrea ei. Ea a început să o întrebe cu sălbăticie pe Matrona cum a îndrăznit să meargă la Biserică, iar nu la sinagogă? L a aceasta Matrona a răspuns, Pentru că Dumnezeu trăiește în Biserica creștină, iar de sinagoga evreilor, El S-a depărtat. S coasă din minți de furie la acest răspuns curajos, evreica a încuiat-o pe Matrona într-un loc întunecos, a legat-o de mâini și a lăsat-o fără mâncare. Ș ezând în genunchi la rugăciune și slăvind pe Dumneze...

  C ând Preasfânta Fecioară a încheiat cel de al paisprezecelea an al vieții ei pe pământ și a intrat în al cincisprezecelea, după ce a petrecut deci unsprezece ani deplini în Templul de la Ierusalim slujind Domnului, preoții i-au spus că după Lege ea nu mai poate rămâne în Templu, ci trebuie să se logodească cu bărbat și să între în viața căsătorită. M are le-a fost mirarea preoților să o audă pe Fecioară zicându-le că inima ei și viața ei și-a dăruit cu desăvârșire lui Dumnezeu și că dorește să rămână fecioară până la moarte, nevoind să se mărite cu nimeni! A tunci, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, marele preot Zaharia, tatăl Înaintemergătorului, plin fiind de Duhul Sfânt și în acord cu ceilalți preoți, a adunat laolaltă doisprezece bărbați necăsătoriți din tribul lui David, spre a alege dintre ei pe unul care să voiască să o ia pe Maria de soție, ținând-o la casa lui și purtând grijă de ea, fără ca să-i strice fecioria. Așa a fost ea logodită cu bătrânul Iosif din Naza...

  A l doilea episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului, care a ocupat un timp scaunul de păstor al Daciei Pontice, după atestarea sinaxarelor grecești și latine, a fost Sfântul Mucenic Efrem. El s-a născut în sudul Dunării din părinți creștini, care l-au crescut de mic în frică de Dumnezeu. Mergând să se închine la Sfintele Locuri, a rămas aici și a fost făcut preot și slujitor la una din biserici. În vremea aceea în Imperiul Roman se slujea în limbile greacă, latină, siriană, și tracă (besă). A jungând apoi ucenic al patriarhului Hermon al Ierusalimului (300–314), a fost pregătit din tinerețe să propovăduiască Evanghelia lui Hristos la popoarele „barbare” de la Gurile Dunării și din jurul Pontului Euxin (Mării Negre). La începutul secolului IV a fost trimis de patriarhul Hermon să păstorească pe credincioșii daco-romani din Episcopia Tomisului, convertind la creștinism numeroși daci, romani, goți și sciți și răscumpărând de la moarte mulți sclavi, pe care apoi îi creștina. Î n ti...

  A cest sfânt mucenic a fost crescut de mic în credința în Hristos și botezat în numele Preasfintei și de Viață făcătoarei Treimi de însuși Arhanghelul Mihail, voievodul netrupeștilor oștiri ale lui Dumnezeu. Până la moartea lui, arhanghelul lui Dumnezeu a vegheat, nevăzut asupra Sfântului Conon. S fântul Conon era luminat și împuternicit de Harul lui Dumnezeu, astfel încât inima lui nu mai putea fi plecată de nimic lumesc, ci pururea era ridicată la cele de sus. C ând părinții lui l-au silit să se însoare și s-a aflat cu mireasa lui în cămară după nuntă, atunci el a luat o lumânare pe care a pus-o sub un vas și a întrebat-o pe mireasă: „Ce e mai bun, lumina sau întunericul?" I ar ea a răspuns: „Lumina. " A tunci el a început să o învețe despre credința în Hristos și despre viața veșnică, care sunt mult mai înalte și mai atrăgătoare decât viața trupească. În această faptă a lui, Sfântul Conon a reușit pe deplin, căci și mireasa lui cu părinții ei au venit mai după acee...

  S fântul și întru tot slăvitul Botezător Ioan a fost decapitat la dorința expresă și la instigarea nelegiuitei Irodiada, soția nelegitimă a ticălosului împărat Irod. Când lui Ioan i s-a tăiat capul în închisoare, Irodiada a dat poruncă ca să nu-i fie îngropat capul împreună cu trupul, căci nelegiuita se temea că oarecum, prorocul ar putea astfel învia. De aceea, ea i-a luat capul și l-a îngropat adânc într-un loc ascuns și spurcat. D ar ea avea o doamnă de companie, pe Ioana, care era soția demnitarului Huza de la curtea lui Irod. Aceasta bună și cu frică de Dumnezeu Ioana nu a putut tolera ca să vadă capul Omului lui Dumnezeu zăcând în necurăție. De aceea ea l-a dezgropat în ascuns, l-a dus la Ierusalim și l-a îngropat în Muntele Măslinilor. N eștiind de aceasta, când Regele Irod a auzit de minunile prea mari pe care le săvârșește Mântuitorul, s-a înfricoșat și a spus: Acesta este Ioan Botezătorul [pe care l-am ucis] el s-a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin El ...

  Î n timpul împăratului bizantin Arcadie s-au dezgropat și s-au dat la iveală multe sfinte moaște, între care și ale Sfântului Apostol Andronic și ale Iuniei, cei pomeniți de Sfântul Apostol Pavel: îmbrățișați pe Andronic și pe Iunia, cei de un neam cu mine și împreună închiși cu mine, care sunt vestiți între apostoli și care înaintea mea au fost în Hristos (Romani 16:7). Aceste sfinte moaște s-au descoperit prin arătarea dumnezeiască ce s-a făcut unui cleric pe nume Nicolae Caligraful. Numele celorlalți mucenici ai lui Hristos cărora le aparțineau acele sfinte moaște sunt cunoscute numai de Unul Dumnezeu, Care le-a trecut numele în Cartea Vieții celei cerești, în veacul al doisprezecelea după Hristos. Împăratul bizantin Andronic al II-lea a clădit o slăvită biserică peste moaștele Sfântului Apostol Andronic.

  L a poalele muntelui vulcanic Etna, ce se află în orașul Catania, a trăit Sfântul Leon, păstor bun și milostiv învățător al poporului. El se îngrijea pururea de bolnavi și de săraci. Râvna lui pentru credință era la fel de mare ca milosteniile lui către năpăstuiții vieții. D ar în Catania și-a făcut la un moment dat apariția vrăjitorul Heliodor, care a început să înșele poporul cu închipuiri, ducând la pierzanie mai ales mult tineret. O dată acest Heliodor a intrat în biserică la ceasul săvârșirii Sfintei Liturghii și a început să lucreze vrăjitorii obscene. Sfântul Leon s-a apropiat de el, l-a legat cu unul din capetele omoforului său și l-a dus la piața orașului. Acolo a poruncit să se facă un foc mare și când vâlvătaia a fost sus, el a intrat în ea și l-a tras și pe Heliodor după dânsul. Heliodor a fost ars cu desăvârșire, pe când Sfântul a ieșit din foc nevătămat. T oți cei care fuseseră mai înainte înșelați și vrăjiți de Heliodor și care îl aveau ca pe un dumnezeu, au f...

  S ărbătoarea principală a Sfântului Ignatie este cea de pe 20 decembrie, dar astăzi sărbătorim aducerea sfintelor sale moaște de la Roma, unde a suferit mucenicia, la Antiohia, unde mai înainte fusese întâistătător. C ând Sfântul Ignatie a fost chemat la Roma înaintea împăratului Traian pentru a da socoteală de credința sa, el a fost însoțit în călătorie de un număr de cetățeni din Antiohia care nu au voit să-l lase singur în aceasta pe Arhipăstorul lor iubit. N evoind cu nici un chip să se lepede de credința sa și socotind toate ofertele și onorurile împăratului ca pe un nimic, Sfântul Ignatie fu aruncat la fiare, în Marele Circ (Circus Maximus) al Romei. Fiarele l-au sfâșiat pe Sfântul, care și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. I ubiții săi creștini și cetățeni ai Antiohiei au adunat cu grijă sfintele oase ale sfântului și le-au dus la Antiohia unde le-au îngropat cu cinste. D ar când persanii au capturat Antiohia în veacul al șaselea, moaștele Sfântului Ignatie au ...

   O întâlnire cu Inima lui Dumnezeu Duminica a XXXII-a după Rusalii ne invită la o întâlnire profundă cu Dumnezeu, atotștiutorul și milostivul. Evanghelia zilei, care ne povestește despre întâlnirea lui Iisus cu Zaheu, vameșul, ne dezvăluie adâncurile inimii divine și ne arată că Dumnezeu vede dincolo de aparențe și este mereu gata să-i îmbrățișeze pe cei căzuți. **Zaheu, un simbol al pocăinței** Zaheu, un om bogat și influent, dar și foarte păcătos, își dorește cu ardoare să-L vadă pe Iisus. Pentru a-L zări, se cațără într-un sicomor. Gestul său ne arată o dorință sinceră de schimbare, o recunoaștere a propriilor păcate și o speranță că Mântuitorul îl poate mântui.  Iisus, văzând credința lui Zaheu, îl numește pe nume și îl invită la cină. Această întâlnire marchează un punct de cotitură în viața lui Zaheu, care își dă seama de păcatele sale și se hotărăște să se schimbe. El își promite să le dea săracilor jumătate din averea sa și să-i despăgubească pe cei pe care i-a ...

  ” I coana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este prăznuită pe 9 decembrie , 25 ianuarie și 1 mai . Această icoană a fost pictată în amintirea unei minuni săvârșite în fața icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. U n tânăr ce era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care avea evlavie către Maica Domnului , s-a rugat într-o zi în fața icoanei Maicii Domnului, înainte să meargă să păcătuiască din nou. Terminându-și rugăciunea și, ridicând privirea către icoană, a văzut că Pruncul Iisus avea răni pe mâini și pe picioare , din care curgea sânge. Privind mai atent, el a observat că și chipul Maicii Domnului se mișca, fiind ca și viu. Î ngrozit de ce vedea, el a exclamat: „O, Preasfântă Maică, cine a făcut aceasta?”. Atunci, Maica Domnului din icoană i-a glăsuit: „Tu și ceilalți păcătoși, prin păcatele voastre, răstigniți pe Fiul meu încă o dată”. C onștientizând adâncul păcătoșeniei sale, tânărul ceru milă prin rugăciuni stăruitoare cu lacrimi către Preasfânta Fecioa...

   Ajunul Bobotezei este o zi de o deosebită importanță în calendarul creștin ortodox, precedând una dintre cele mai mari sărbători ale anului bisericesc: Botezul Domnului. Această zi de post și rugăciune ne pregătește sufletește pentru marea sărbătoare care urmează, aducându-ne aminte de semnificația profundă a botezului lui Iisus Hristos. ### Semnificația Ajunului Bobotezei * **Post și curățire:** Asemenea unui mire care se pregătește pentru nuntă, creștinii postesc în Ajunul Bobotezei, ca semn al curățirii sufletului și al pregătirii pentru întâlnirea cu Hristos. * **Concentrare asupra rugăciunii:** În această zi, credincioșii își îndreaptă gândurile și rugăciunile către Dumnezeu, cerând iertare pentru păcate și pregătindu-se să primească harul Duhului Sfânt. * **Amintire a botezului:** Ajunul Bobotezei ne aduce aminte de propriul nostru botez și de legământul pe care l-am făcut cu Hristos. ### Obiceiuri și Tradiții * **Post negru:** În Ajunul Bobotezei se ține post negru, ...

 O Lumina în Întunericul Istoriei Sfântul Efrem cel Nou, un martir creștin din secolul al XX-lea, și-a dezvăluit în mod miraculos moaștele, aducând o lumină de speranță și vindecare într-o lume marcată de război și suferință. Descoperirea rămășițelor pământești ale acestui sfânt a fost un eveniment de o importanță deosebită pentru Biserica Ortodoxă, întărind credința și aducând mărturie despre puterea lui Dumnezeu. ### Un Sfânt Uitat de Istorie Sfântul Efrem cel Nou a trăit în perioada interbelică și a fost martirizat pentru credința sa în Hristos. După moartea sa, locul de veci a fost uitat, iar numele său a dispărut treptat din memoria oamenilor. Cu toate acestea, Dumnezeu, în infinita Sa milostivire, a rânduit ca moaștele sfântului să fie descoperite în mod miraculos, după mai bine de jumătate de secol de la mucenicia sa. ### Descoperirea Miraculoasă În anul 1945, Maica Macaria, o călugăriță cu o viață duhovnicească intensă, a avut o vedenie în care i s-a arătat un tânăr frumos,...

  A cesta s-a născut în Cezareea Capadociei, și era ofițer în armata romană, în timpul domniei împăratului Liciniu. C ând a izbucnit marea prigoană împotriva creștinilor de sub acest împărat, Gordie și-a părăsit armata și rangul și s-a retras în pustia Sinaiului. Singur pe Muntele Horeb, Gordie a petrecut în rugăciune și contemplarea tainelor cerești și pământești. El cugeta mai cu seamă la deșertăciunea și nimicnicia tuturor lucrurilor pentru care se luptă oamenii lumești și la sfârșit a dorit să moară pentru Hristos și să treacă mai curând la viața cea veșnică și neîmbătrânitoare. C u această dorință a coborât din munte în oraș, la vremea unor oarecari festivaluri și petreceri păgânești și idolatre. Gordie s-a înfățișat înaintea prefectului orașului, strigând tare că este creștin. Prefectul a încercat zadarnic să-l facă să-și renege credința, prin lingușeli și prin amenințări. G ordie a rămas neclintit și tare ca diamantul, zicându-i: «Aceasta este nebunie, ca să-și cumpere ...

  S fântul Silvestru s-a născut la Roma, și a deprins de foarte tânăr toată cunoștința omenească și sfânta credință în Hristos. Viața și-o potrivea deplin după poruncile Evangheliei. A cules cel mai mare folos de la dascălul său, Timotei preotul, la a cărui moarte mucenicească Sfântul Silvestru însuși a fost martor, și a urmat toată viața exemplul de jertfă eroică pentru credință a învățătorului său. L a vârsta de treizeci de ani a fost intronizat episcop al Romei. El a dat porunci pentru îmbunătățirea obiceiurilor creștinilor. Bunăoară, a desființat postul din ziua de sâmbătă, care încă era ținut de mulți creștini în acel timp, și a poruncit ca acesta să fie ținut doar în Sfânta și Marea Sâmbătă [din Săptămâna Patimilor] și în acele sâmbete care se întâmpla să cadă în posturile de peste an. P rin puterea rugăciunilor și minunilor sale, împăratul Constantin cel Mare și maica sa Elena au venit la sfânta credință, și mai târziu s-au botezat. El se afla împreună cu soborul împăr...

  S fântul Serafim de Sarov a fost unul dintre cei mai mari nevoitori ruși, înzestrat din belșug cu duhul prorociei și al facerii de minuni. El s-a născut în anul 1759 și a trecut la ceruri în anul 1833 de la Hristos. S fântul Serafim avea cea mai mare smerenie, în timp ce întreaga lume îl lăuda, el se numea pe sine după “sărmanul Serafim”.

  C el între ierarhi preaales, între dascăli preaînțelept și între toți sfinții preamult plăcut lui Dumnezeu, Sfîntul părintele nostru Vasile cel Mare, a avut ca patrie Pontul, ce este în Capadocia, și s-a născut din părinți binecredincioși și de Dumnezeu cinstitori. Tatăl său se numea Vasile, iar mama sa Emilia, care a născut patru fii de parte bărbătească: pe Petru și pe Sfîntul Vasile, pentru care ne stă înainte cuvîntul, pe Grigorie și pe Navcratie, și o fiică, al cărei nume era Macrina. P entru aceștia, cu adevărat s-a împlinit cuvîntul lui David, care zice: Neamul drepților se va binecuvînta. Și nu numai sfîntul acesta a fost îmbunătățit și mare luminător al lumii, ci și ceilalți trei frați ai lui s-au făcut minunați și purtători de semne. Căci Petru, fratele lui cel mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic și făcător de minuni. S-a sfințit și sora lor Macrina, dupa cum arată sinaxarul la 19 ale lunii iulie. În...