REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

9 Martie 2025 1. Lui Arie, primul luptător împotriva lui Dumnezeu: Anatema! 2. Lui Wulfila semiarianul, lui Nestorie, lui Macedonie - care spun că Sfânta Triadă a suferit - şi lui Valentin: Anatema! 3. Lui Petru Gnafens, cel ce spunea: «Sfinte fără de moarte cel ce te-ai răstignit pentru noi»: Anatema! 4. Lui Pavel al Samosatei şi lui Teodotion: Anatema! 5. Lui Petros Dileos numit şi Lykopetros, lui Eutihie şi lui Sabelie: Anatema! 6. Lui Iacob Armeanul, lui Dioscor al Alexandriei şi lui Sever, lui Serghie, Pavel şi Pir, împreună cu Serghie, ucenicul lui Lykopetros: Anatema! 7. Origeniştilor şi celor dimpreună cu ei: Anatema! 8. Căzuţilor şi anticanonicilor patriarhi ce neagă Sinodul al IV-lea Ecumenic, Karekin al II-lea al Armeniei, Papa Tawadros al II-lea al Alexandriei, patriarhul Copţilor, Abouna Mathias al Etiopiei, Ignatius Efrem al II-lea al siro-iacobiţilor, Baselios Marthoma al III-lea al malabarienilor-indieni, care în mod greşit se numesc pe sine «ortodocşi» şi celor ce sunt...

  A cest mare și minunat sfânt s-a învățat viața de nevoințe mai întâi în Tebaida Egiptului. Apoi s-a dus la Iordan unde a întemeiat un așezământ monahal ce număra șaptezeci de monahi. Această mânăstire există acolo și astăzi [1928, anul la care scria Sfântul Nicolae Velimirovici]. E l a așezat niște anume rânduieli în mânăstire, potrivit cărora cinci zile din săptămână monahii trebuiau să șadă în chiliile lor și să împletească coșnițe și preșuri din trestie, în tot acest timp, ei nu trebuiau niciodată să aprindă focul și să se hrănească doar cu puțină pâine uscată și curmale. Ușa chiliei trebuia să rămână în permanență deschisă, ca oricine ar fi vrut să poată să între și să ia orice dorește. Sâmbăta și duminica ei trebuiau să se adune în biserica mânăstirii. În aceste zile ei aveau masă de obște cu puține legume și puțin vin spre slava lui Dumnezeu. Fiecare monah aducea la picioarele starețului lucrul lui săvârșit peste săptămână. Fiecare monah avea o singură haină. S fântul G...

  A cest mare și slăvit arhipăstor s-a născut din părinți bogați, în cetatea Tesalonicului. De la naștere și până la vârsta de douăzeci și cinci de ani Porfirie a locuit la Tesalonic. După aceea, luându-și îngăduința și rămas bun de la părinți, el a lepădat toată grija și viața lumească și s-a retras în pustia Egiptului. C ălăuzit de un părinte încercat, tânărul Porfirie a fost tuns monah și a rămas acolo timp de cinci ani. A poi a mers în pelerinaj la Țara Sfântă împreună cu monahul Marcu, un frate credincios. În apropiere de Ierusalim, el a dus o viață de nevoințe ascetice și duhovnicești într-o peșteră, timp de încă cinci ani. D ar după aceea picioarele lui Porfirie s-au îmbolnăvit și el nu mai putea să meargă. Dar cu toate acestea, târându-se pe genunchi, el continua să meargă la Sfintele Slujbe ale Bisericii, într-o noapte Mântuitorul Hristos S-a înfățișat lui în vedenie, vindecându-l desăvârșit de boala lui de picioare și făcându-l întreg sănătos. C ând a fost înălțat e...

 Începutul Triodului: O Perioadă de Pregătire Duhovnicească Triodul este o perioadă liturgică importantă în Biserica Ortodoxă, care precede Postul Mare și Sărbătoarea Paștelui. Aceasta începe cu Duminica Vameșului și a Fariseului și se întinde pe parcursul a zece săptămâni, incluzând și Postul Mare. **Semnificația Triodului** Numele "Triod" provine din limba greacă și înseamnă "trei cântări", referindu-se la faptul că, în această perioadă, la Utrenie se cântă doar trei ode (cântări) din cele nouă obișnuite. Triodul este o perioadă de pregătire duhovnicească, de introspecție și de pocăință, menită să ne ajute să ne apropiem de Dumnezeu și să ne pregătim pentru Sărbătoarea Paștelui. **Duminica Vameșului și a Fariseului** Prima duminică a Triodului, Duminica Vameșului și a Fariseului, ne oferă o pildă importantă despre smerenie și mândrie. Fariseul, încrezător în sine și în faptele sale, se considera superior vameșului, care se căia pentru păcatele sale. Pilda ne îndea...

  Î n afara celor doisprezece Apostoli, Domnul a mai ales încă șaptezeci de Apostoli mai mici, pe care i-a trimis să propovăduiască Evanghelia Sa: Iar după aceasta, Domnul a mai ales alți șaptezeci (și doi), și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc, unde însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini; rugați deci pe Domnul secerișului ca să scoată lucrători la secerișul Său. Mergeți; iată, Eu vă trimit pe voi ca pe niște miei în mijlocul lupilor. Nu purtați pungă, nici traistă, nici încălțăminte; și pe nimeni să nu salutați pe cale. În orice casă veți intra, întâi ziceți: Pace casei acesteia (Luca 10:1-5). D ar așa cum unul dintre cei doisprezece, Iuda, L-a vândut pe Mântuitorul, așa și dintre cei șaptezeci s-au aflat unii care L-au părăsit, nu pentru a-L vinde, ci din cauza slăbiciunilor și greutăților omenești. Și de atunci mulți dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi și nu mai umblau cu El (Ioan 6:66). A șa cu...

  E a s-a născut la Roma dintr-o familie nobilă, dar a rămas orfană de ambii părinți de la vârsta de trei ani. Orfană fiind, ea a fost luată spre creștere într-o mânăstire de lângă Roma, a cărei stareță era Sofia, vestită prin marea înălțime a vieții ei duhovnicești. D e-a lungul celor șaptesprezece ani care au urmat, Monahia Anastasia s-a făcut și ea vestită, asemenea chipului maicii ei duhovnicești, printre creștini ca aspră și minunată nevoitoare, iar printre păgâni ca femeie de o frumusețe neasemuită. G uvernatorul păgân Probus a trimis soldați la acea mânăstire spre a o lua pe Anastasia sub escortă și a o aduce înaintea lui. Mai înainte cu două ceasuri de aceasta, Egumena Sofia a sfătuit-o din destul pe tânăra Anastasia să se țină strâns de credință, i-a arătat cum să risipească meșteșugirile lingușirilor cu care avea să fie ispitită și toată înșelăciunea, și cum să îndure sinsitrele torturi. A răspuns Anastasia către maica ei duhovnicească astfel: "Gata este inima mea,...

D e la începutul zidirii lumii toți oamenii care au ascultat de Dumnezeu au fost fericiți și în veacul de acum și în cel viitor. Așa vedem că strămoșii noștri, Adam și Eva, cât au ascultat de Dumnezeu, Făcătorul lor și au păzit cu sfințenie porunca Lui, au fost fericiți și s-au îndestulat de toată frumusețea și desfătarea raiului. Iar când de bună voie s-au abătut de la ascultare și au călcat porunca Ziditorului lor, au fost pedepsiți și izgoniți din rai (Facere 3, 16-19). Dacă vom merge cu memoria prin istoria cea sfântă a lumii adică prin cele scrise în Sfânta și dumnezeiasca Scriptură vom vedea că toți oamenii sfinți și aleși ai lui Dumnezeu, care au ascultat și au împlinit poruncile Lui, au fost fericiți pe pământ și s-au învrednicit de binecuvântarea lui Dumnezeu.  

      Filipeni 2, 5-11 5 Aveți în voi gândirea aceasta, care era și în Hristos Iisus: a 6 Cel ce dintru'nceput fiind b în chipul c lui Dumnezeu a socotit că a fi El întocmai cu Dumnezeu nu e o prădare d , 7 dar S'a golit pe Sine e luând chip de rob, devenind asemenea oamenilor și la înfățișare aflându-Se ca un om; 8 S'a smerit pe Sine făcându-Se ascultător până la moarte - și încă moarte de cruce! 9 Pentru aceea, și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume care-i mai presus de orice nume, 10 pentru ca'ntru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești, al celor pământești și al celor dedesubt, 11 și să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.      Luca 10, 38-42; 11, 27-28 38 Și pe când mergeau ei, El a intrat într'un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. 39 Și ea avea o soră ce se chema Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. 40 Iar M...

  D oamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feței Tale celei Sfinte, și-mi mărturisesc nevrednicia, neputința și sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ție, o, Izvor dulce și noianul îndurării, deschide stavilele cerului și plouă asupra mea bunătățile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl și să curățesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căință tare și adevărată. Și ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învățătorule al credinței și mărite Proorocule, care ești mai mare decât toți proorocii, precum Însuși Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan și ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc și ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veșnic, și fă să se îndur...