Pomenirea Cuviosului Gherasim de la Iordan

 

Acest mare și minunat sfânt s-a învățat viața de nevoințe mai întâi în Tebaida Egiptului. Apoi s-a dus la Iordan unde a întemeiat un așezământ monahal ce număra șaptezeci de monahi. Această mânăstire există acolo și astăzi [1928, anul la care scria Sfântul Nicolae Velimirovici].
El a așezat niște anume rânduieli în mânăstire, potrivit cărora cinci zile din săptămână monahii trebuiau să șadă în chiliile lor și să împletească coșnițe și preșuri din trestie, în tot acest timp, ei nu trebuiau niciodată să aprindă focul și să se hrănească doar cu puțină pâine uscată și curmale. Ușa chiliei trebuia să rămână în permanență deschisă, ca oricine ar fi vrut să poată să între și să ia orice dorește. Sâmbăta și duminica ei trebuiau să se adune în biserica mânăstirii. În aceste zile ei aveau masă de obște cu puține legume și puțin vin spre slava lui Dumnezeu. Fiecare monah aducea la picioarele starețului lucrul lui săvârșit peste săptămână. Fiecare monah avea o singură haină.
Sfântul Gherasim însuși se conforma acestor rânduieli cel dintâi, fiind un exemplu pentru toți.
În timpul Sfântului și Marelui Post el nu mânca nimic, în afară de hrana Sfintei Împărtășanii.
Odată el a văzut un leu care răcnea de durere pentru că îi intrase un ghimpe în picior. Sfântul Gherasim s-a apropiat de leu și-a făcut Sfânta Cruce și a scos ghimpele din piciorul animalului. Leul acela s-a îmblânzit atât de mult încât s-a întors cu Sfântul Gherasim la mânăstire și a rămas acolo până la moartea sfântului. După ce Sfântul Gherasim a murit, leul a murit și el de durere.
Sfântul Gherasim a fost unul din Părinții Sinodului al patrulea Ecumenic de la Calcedon, din anul 451 sub împărații Marchian și Pulheria. Chiar dacă mai înainte a greșit puțin, înclinând spre cugetarea ereticilor Eutihie și Dioscor, el repede a văzut adevărul și a fost un mare apărător al Ortodoxiei la acel Sinod.
Sfântul Eftimie a fost cel care l-a îndepărtat de la cugetările eretice. Dintre toți ucenicii Sfântului Gherasim, cel mai mare a fost Sfântul Chiriac Zăvorâtul.
Sfântul Gherasim s-a mutat la cele veșnicie la anul 475 după Hristos, strămutându-se la bucuria locașurilor celor cerești.