REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 L ---   Se povestește că, după căderea primilor oameni din Rai, pământul a devenit ca o oglindă uriașă care s-a spart în mii de cioburi. Fiecare bucată de sticlă era acum plină de praf, noroi și rugină. Oamenii priveau în acele cioburi, dar nu mai vedeau chipul lui Dumnezeu, ci doar propriile lor fețe întunecate de păcate, ură și tristețe. Apa însăși, care fusese creată curată, purta acum povara tuturor lacrimilor și murdăriilor lumii. Într-o zi, Împăratul Luminii a decis să Își trimită Fiul pentru a reface oglinda. Dar Fiul nu a venit cu putere lumească, ci a venit la malul unui râu, Iordanul, unde toți oamenii mergeau să-și spele păcatele prin pocăință. Când Fiul a intrat în apă, s-a întâmplat ceva neobișnuit. În loc ca apa să-L curețe pe El, **El a fost Cel care a curățat apa**. În acea clipă, se spune că apele Iordanului s-au oprit din curgerea lor firească și s-au dat înapoi, înfiorate de prezența Creatorului.  Toate „cioburile” lumii, toate apele de pe pământ, din ...

  *** **Context:** Filofteia, originară din Târnovo (Bulgaria), deși provenea dintr-o familie săracă și avea o mamă bolnavă, își folosea puținul pe care îl primea de la tatăl ei (care era aspru) pentru a-l dărui săracilor și flămânzilor. ### Pilda Hainei și a Luminii Încă din copilărie, Filofteia primea de la tatăl său, care era un om aspru și necredincios, o **bucată de pâine și o haină modestă** pentru a o duce mamei sale bolnave. Filofteia, însă, pe drumul lung spre casă, întâlnea adesea **săraci și orfani** mai flămânzi decât mama sa. Inima ei, plină de iubire de Dumnezeu, nu putea trece nepăsătoare. Ea rupea din pâinea sa și din haina ei, dând o parte celor care sufereau. Tatăl ei, observând că mama primea mereu **mai puțină pâine** și că haina Filofteiei era mereu **cârpită sau ruptă**, a prins-o într-o zi pe drum. El a văzut-o dând pâine unui cerșetor și s-a înfuriat groaznic. — De ce dai altora din puținul nostru, făcând să sufere mama ta?! **Milostenia** ta este un **furt*...

  ***   **Context:** Aceasta este, probabil, cea mai cunoscută poveste din tinerețea Sfântului Nicolae, care arată cât de mult preț punea pe milostenia făcută în ascuns, pentru a nu umili pe cel ajutat. ### Pilda Tatălui Sărac și a Iubirii de Argint În cetatea Patara (Lichia), unde locuia Sfântul Nicolae înainte de a fi hirotonit preot, trăia odată un **nobil bogat** care, din cauza unor împrejurări nefericite, **își pierduse toată averea**. Ajunsese la o sărăcie atât de cumplită, încât nu mai avea cu ce să-și hrănească cele **trei fiice**, toate de o frumusețe rară. Disperat și ajuns la marginea deznădejdii, tatăl s-a gândit la un lucru cumplit: să-și **vândă fetele la desfrânare** pentru a obține banii necesari supraviețuirii. Sfântul Nicolae, care tocmai moștenise o avere mare de la părinții săi, era **foarte atent la nevoile săracilor**, dar era și foarte smerit. El a aflat despre necazul acestui tată și a știut că trebuie să acționeze repede, dar fără a fi văzut, pentru a...

 Duminica a XXIII-a după Rusalii ne pune în față Evanghelia **Vindecării Demonizatului din Gadara** (Luca 8, 26-39), o istorisire despre eliberarea unui suflet chinuit și despre alegerea amară a oamenilor care prețuiesc mai mult averea decât prezența lui Dumnezeu. Iată o pildă creștină ortodoxă inspirată din această Evanghelie: ***   Un negustor vestit, pe nume Teodor, trăia în ținutul Gadarei. El se îmbogățise nespus din creșterea și vânzarea porcilor, o afacere foarte profitabilă, dar necurată după Legea evreiască. Argintul său era adunat în saci grei, pe care îi păstra în cel mai sigur loc din casă. Teodor avea un servitor tânăr, pe nume Eufimie, care era neliniștit și adesea bolnav. Însă, pe lângă ei, trăia un om chinuit de ani de zile, pe care toți îl știau drept „cel ce locuiește în morminte”. Acesta era stăpânit de un duh necurat, rupea lanțurile și urla, terorizând întreaga cetate. Într-o dimineață, Mântuitorul Hristos a ajuns pe țărmul Gadarei. Teodor, negustorul, se ...

  ---   Această pildă este inspirată din viața **Sfântului Mucenic Grigorie Luminătorul**, a cărui lucrare a dus la creștinarea **Armeniei celei Mari** – primul stat care a adoptat creștinismul ca religie oficială (anul 301). --- ### Groapa cu fiare și Nebunia Regelui Pe când Sfântul Grigorie propovăduia credința lui Hristos în Armenia, Regele **Tiridate al III-lea** era un închinător la idoli. Văzând că Grigorie refuză să se lepede de Hristos și să se închine zeilor păgâni, Regele s-a mâniat cumplit. Nedorind să-l ucidă imediat, Tiridate a poruncit ca Grigorie să fie aruncat într-o **groapă adâncă, plină cu fiare sălbatice și reptile veninoase**, numită *Khor Virap* (Groapa Adâncă), pentru a pieri într-un chin lent și uitat. Oamenii credeau că nimeni nu poate supraviețui acolo nici măcar o zi. În mod minunat, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, o văduvă evlavioasă îi aducea o bucată de pâine pe furiș. **Timp de 13 ani (sau 15, după alte surse)**, Sfântul Grigorie a rămas î...

Există nenumărate icoane ale Maicii Domnului considerate făcătoare de minuni în tradiția ortodoxă. Fiecare poartă un nume specific, legat de o anumită minune sau de locul unde a fost găsită. Pentru a-ți oferi o minune, te rog să alegi una dintre icoanele de mai jos sau să-mi spui despre ce icoană ai dori să afli. * **Icoana Maicii Domnului de la Ierusalim:** Este considerată una dintre cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului și se crede că a fost pictată de Sfântul Apostol Luca. Este celebră pentru minunile legate de protecția orașului Ierusalim. * **Icoana Maicii Domnului de la Kazan:** Este una dintre cele mai venerate icoane din Rusia. Se crede că a salvat poporul rus de invaziile străine, inclusiv de invazia poloneză din 1612. * **Icoana Maicii Domnului „Portărița” (Panaghia Portaitissa):** Se află la Mănăstirea Iviron de pe Muntele Athos. Este cunoscută pentru minunile legate de protejarea mănăstirii și pentru ajutorul dat celor bolnavi.

 ---   Trăia odată un grădinar care, deși era orb din naștere, avea cea mai frumoasă grădină din tot ținutul. Secretul său era o fântână ascunsă, a cărei apă dădea viață și frumusețe tuturor plantelor. Grădinarul, deși nu vedea fântâna, o simțea prin mirosul proaspăt al apei și prin răcoarea pe care o aducea. El știa că fântâna este acolo, pentru că florile lui înfloreau, chiar și în cele mai aride veri. Într-o zi, un grup de călători s-a rătăcit și a ajuns la grădina grădinarului. Ei au fost uimiți de frumusețea florilor, dar nu au văzut fântâna. "Ce fântână?", au întrebat ei. "Nu vedem nicio fântână." Grădinarul a zâmbit și le-a spus: "Fântâna este aici, dar o vedeți cu ochii trupului. Eu o văd cu ochii sufletului, pentru că cred în puterea ei. Apa ei este invizibilă pentru ochi, dar este vizibilă prin roadele pe care le dă. Fiecare floare, fiecare frunză, este o mărturie a existenței ei." Această pildă ne vorbește despre **Icoana Maicii Domnului "S...

 ---    Trăia odată un grădinar blând și iscusit, care avea o grădină cu cei mai frumoși trandafiri din toată țara. El îi îngrijea cu dragoste, îi uda, îi curăța de buruieni și îi proteja de dăunători. Dar, într-o zi, un vânt puternic a început să bată. Vecinii lui, văzând vântul, au început să se panicheze și să-și acopere florile cu saci de plastic, crezând că așa le vor salva. Dar vântul era atât de puternic, încât le-a smuls sacii și le-a distrus florile. Grădinarul cel blând a văzut vântul, dar nu s-a panicat. El a lăsat vântul să bată, dar a început să se roage. El a stat în genunchi, cu mâinile ridicate spre cer, și s-a rugat cu credință. Vântul, deși puternic, a trecut pe lângă grădina lui fără să-i atingă florile. După furtună, vecinii s-au dus la grădinar și l-au întrebat: "Cum de grădina ta nu a fost distrusă de vânt?". Grădinarul a zâmbit și a zis: "Eu nu am încercat să-mi salvez florile de vânt, ci am încercat să le salvez prin rugăciune. Am știut că singuru...

---   Una dintre cele mai faimoase minuni legate de **Icoana Maicii Domnului de la Poceaev** s-a petrecut în anul 1675. În timpul războiului turco-polon, o armată numeroasă de tătari a asediat mănăstirea din Poceaev, un loc de mare însemnătate spirituală pentru credincioșii din Ucraina. Călugării și credincioșii care se refugiaseră în mănăstire au fost cuprinși de disperare, văzând că forțele inamice erau mult mai mari decât ale lor. Cuprins de teamă, starețul mănăstirii, împreună cu obștea de călugări și cu toți credincioșii, s-au rugat cu lacrimi în ochi Maicii Domnului. Ei au așezat icoana făcătoare de minuni pe zidul de deasupra porții și au început să citească Acatistul Maicii Domnului. Minunea s-a petrecut sub ochii tuturor: **Maica Domnului s-a arătat deasupra mănăstirii, înconjurată de un roi de îngeri, cu Icoana în mâini, protejând-o de inamici**. Soldații tătari, cuprinși de o spaimă inexplicabilă, au început să tragă în ea, dar săgețile și gloanțele le ricoșau înapoi și-...

 Deși Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci nu are o minune specifică asociată cu ea, ca în cazul altor sărbători, întreaga pericopă evanghelică (Ioan 3:13-17) este, în sine, o **minune a credinței și a speranței**.   În vechiul Israel, poporul a fost atacat de șerpi veninoși în pustie din cauza necredinței lor. Oamenii care erau mușcați mureau, iar disperarea era la cote maxime. Moise a primit poruncă de la Dumnezeu să înalțe un șarpe de aramă pe un stâlp, iar oricine se uita la el, indiferent de cât de grav era mușcat, se vindeca. Această acțiune a fost o minune, nu pentru că șarpele de aramă avea puteri magice, ci pentru că **vindecarea a venit ca rezultat al credinței**. Oamenii au trebuit să creadă că, printr-un simplu gest de a privi, Dumnezeu îi va vindeca. Sfânta Evanghelie ne arată că această minune a fost o prefigurare a Crucii lui Hristos. Crucea este, în esență, un „stâlp” pe care Fiul lui Dumnezeu a fost înălțat. La fel cum oamenii din pustie au privit la șar...

Una dintre cele mai remarcabile minuni ale **Icoanei Maicii Domnului din Kiev-Bratsk** s-a petrecut în secolul al XVII-lea. În anul 1651, în timpul unui război, un grup de soldați polonezi a jefuit mănăstirea din Bratsk (un cartier din Kiev) și au vrut să-l distrugă. Ei au aruncat icoana Maicii Domnului în râul Nipru, sperând că se va pierde pentru totdeauna. Însă, minunea s-a petrecut sub ochii tuturor. Icoana, în loc să se scufunde, **a plutit pe apă, înaintând împotriva curentului**, ca și cum ar fi fost un vas ușor. A strălucit cu o lumină neobișnuită, iar credincioșii care se aflau pe malul râului au văzut minunea și au îngenuncheat. Icoana s-a oprit în dreptul malului, iar oamenii au luat-o și au așezat-o într-o biserică nouă. Această minune a fost interpretată de creștini ca un semn că Maica Domnului nu-și părăsește poporul și că, în ciuda violenței și a suferinței, ea se face ocrotitoare a celor asupriți. Icoana a devenit un simbol al biruinței Ortodoxiei asupra dușmanilor săi ...

   --- Minunea icoanei care a plâns și a salvat un oraș Una dintre cele mai faimoase minuni legate de **Icoana Maicii Domnului din Pisidia** s-a petrecut în secolul al XII-lea, în timpul unei perioade de tulburări și invazii. Potrivit tradiției, în anul 1204, în timp ce turcii selgiucizi atacau un oraș din Pisidia (în Asia Mică), o minune extraordinară a avut loc. Soldații turci, în dorința lor de a-și arăta puterea, au luat o icoană a Maicii Domnului dintr-o biserică și au vrut să o batjocorească. Unul dintre ei, plin de ură, a lovit icoana. Atunci, din ochiul Maicii Domnului a început să curgă **un râu de sânge și de lacrimi**. Acest eveniment i-a impresionat atât de mult pe soldați, încât s-au oprit din a mai face rău. Minunea a fost un semn al suferinței Maicii Domnului pentru păcatele oamenilor și pentru violența cu care era tratată. Minunea nu s-a oprit aici. În noaptea următoare, toți soldații turci, care se aflau în apropierea icoanei, au fost paralizați. Unii dintre e...

 ---   Imaginează-ți un grădinar care are o livadă mare, dar care este uscată și prăfuită. El ar putea să planteze mii de flori, dar știe că nu vor crește. El știe că, înainte de a se apuca de lucru, trebuie să facă un singur lucru important: să se așeze, să se gândească și să pregătească pământul. Așa că, într-o zi, a venit în grădină și nu a plantat nimic. În schimb, a curățat buruienile, a scos pietrele, a afânat pământul și a săpat o fântână. Toți ceilalți grădinari râdeau de el și-i spuneau: „De ce nu plantezi nimic? Ești leneș, nu faci nimic!” Dar bătrânul a zâmbit și le-a spus: „Nu mă grăbesc, pentru că știu că, atunci când va veni timpul potrivit, voi pune semințele în pământ. Dar aceste semințe vor crește, pentru că rădăcinile lor vor fi așezate într-un pământ bun și udat. Eu nu plantez flori, ci așez rădăcini.” Când a venit primăvara, toți ceilalți grădinari au plantat flori, dar florile lor s-au uscat. Însă, grădinarul cel înțelept a plantat puține semințe, dar acel...

 ---   Într-o grădină superbă, plină de flori, creștea un copac mare, care dădea un rod dulce și bogat. Proprietarul grădinii a rânduit ca un grădinar să aibă grijă de el. Grădinarul s-a supus și a muncit din greu, aducând roadele la împăratul grădinii. Cu timpul, proprietarul a plantat un alt pom, mai mare și mai frumos, care avea să-i aducă o roadă mult mai mare. Când oamenii au văzut că fructele noului pom erau coapte, au venit să le culeagă. Grădinarul cel vechi, plin de smerenie, a văzut că lucrarea sa se apropia de sfârșit. El nu s-a amărât, ci s-a bucurat, spunând: „Eu trebuie să mă micșorez, ca El să crească”. El știa că misiunea sa era îndeplinită și că locul său urma să fie luat de altcineva. Dar împăratul grădinii a venit și a văzut că grădinarul a fost plin de credință și de smerenie. Însă, un slujitor al împăratului, plin de ură, a invidiat grădinarul. S-a dus la împărat și a vorbit de rău despre el. El a cerut ca grădinarul să fie înlăturat. Împăratul, plin de ne...

 --- Imaginează-ți un ținut înghețat, cuprins de o iarnă aspră care durează de multă vreme. Copacii sunt goi, pământul este înghețat, iar oamenii sunt triști și-și pierd speranța că va mai veni vreodată primăvara. Ei se roagă, dar cerul pare surd, iar zăpada se așterne tot mai mult, sufocând orice urmă de viață. Într-un sat, un bătrân înțelept, plin de credință, a sculptat în lemn o mică grădină. El nu a sculptat-o pe deplin, ci a lăsat-o neterminată. Apoi a pus-o în mijlocul zăpezii, și i-a zis: "Tu, grădină a mea, ești chipul speranței. Nu ai flori, dar în tine se ascunde primăvara." Și-a continuat viața de rugăciune. Nu a mai așteptat o primăvară mare, ci a crezut că va veni. Și, într-o noapte, s-a petrecut o minune. Un mic crâmpei de zăpadă a căzut din cer și s-a așezat pe grădina de lemn. Dar, în loc să se topească, a devenit un boboc de floare care a înflorit. Apoi, un altul a căzut, și a devenit o alta. Toată grădina a înflorit. Nu a fost o primăvară venită dintr-o dat...

---   Într-o grădină superbă, plină de flori, creștea un copac mare, care dădea un rod dulce și bogat. Proprietarul grădinii a rânduit ca un grădinar să aibă grijă de el. Grădinarul s-a supus și a muncit din greu, aducând roadele la împăratul grădinii. Cu timpul, proprietarul a plantat un alt pom, mai mare și mai frumos, care avea să-i aducă o roadă mult mai mare. Când oamenii au văzut că fructele noului pom erau coapte, au venit să le culeagă. Grădinarul cel vechi, plin de smerenie, a văzut că lucrarea sa se apropia de sfârșit. El nu s-a amărât, ci s-a bucurat, spunând: „Eu trebuie să mă micșorez, ca El să crească”. El știa că misiunea sa era îndeplinită și că locul său urma să fie luat de altcineva. Dar împăratul grădinii a venit și a văzut că grădinarul a fost plin de credință și de smerenie. Însă, un slujitor al împăratului, plin de ură, a invidiat grădinarul. S-a dus la împărat și a vorbit de rău despre el. El a cerut ca grădinarul să fie înlăturat. Împăratul, plin de nebunie,...

  ---   Imaginează-ți un ucenic tânăr care a fost lăsat să aibă grijă de o grădină plină de plante rare. Grădina era frumoasă, dar a venit o ceață densă, care a acoperit totul. Ucenicul a rătăcit, nu știa ce plantă e ce, unde e drumul și a început să planteze florile în loc de legume și legumele în loc de flori. Confuzia și neputința l-au cuprins, iar grădina s-a transformat într-un haos. Într-o zi, un bătrân înțelept, un duhovnic al locului, l-a văzut trist. I-a dat o mică oglindă, dar i-a spus: "Această oglindă este magică. Ea nu arată fața ta, ci arată o parte a grădinii. Ori de câte ori te simți pierdut, privește-o și vei vedea clar ce trebuie să faci." Tânărul a luat oglinda, a privit în ea și, în loc să vadă o parte a grădinii sale, a văzut o altă grădină, mult mai frumoasă și mai luminată, care îi arăta ordinea perfectă a plantelor. Atunci a înțeles. El a folosit acea oglindă ca un ghid, iar grădina sa a început să înflorească, pentru că el a învățat să facă lucrurile ...

 ---   Într-o oază din deșert, un grădinar avea o grădină minunată. Toate plantele sale erau roditoare, dar grădinarul nu voia să le spună oamenilor cum le îngrijește. Oamenii credeau că este un mare grădinar și îl lăudau mereu. Grădinarul însă nu le răspundea. Într-o zi, un alt grădinar, plin de mândrie, a venit și l-a întrebat: „Spune-mi secretul tău! Cum reușești să ai plante atât de frumoase?” Bătrânul i-a răspuns cu o pildă: „Această grădină are un singur secret: **smerenia**. Când o plantă crește, trebuie să-i îndepărtezi frunzele uscate, să sapi pământul și să o uzi. Dar în pământ se află rădăcinile, care sunt ascunse de ochii noștri. Eu am grijă de aceste rădăcini. Pentru a le face să crească, eu mă aplec și mă supun lor, iar ele mă răsplătesc cu roade. Adevărata frumusețe nu este în ce se vede, ci în ce este ascuns.” Grădinarul mândru a plecat, neînțelegând. El nu știa că bătrânul uda rădăcinile cu lacrimi de pocăință și de rugăciune, și că se apleca în smerenie în fa...

 ---    Imaginează-ți o grădină împărătească, odată plină de viață și frumusețe, dar care, din cauza păcatelor împăratului, a fost cuprinsă de un ger veșnic. Florile și pomii au înghețat, iar pământul a devenit de gheață. Împăratul, plin de tristețe, își dorea să vadă din nou viața în grădina sa, dar nu știa ce să facă. A chemat toți înțelepții și toți grădinarii, dar nimeni nu a putut să readucă viața. Într-o zi, un rob în vârstă i-a spus: "Măria ta, există o singură floare care nu poate fi distrusă de ger. Ea se află în palatul tău, dar este ascunsă vederii tale. Nu o poți planta, ci trebuie să o aduci pe un tron special." Împăratul a căutat în palatul său și a găsit o icoană veche a Maicii Domnului. A luat-o și a așezat-o în mijlocul grădinii sale înghețate. Îndată, s-a petrecut o minune. Nu a venit primăvara, ci a venit o căldură blândă, dar plină de viață, care a început să topească gheața. Din loc în loc, au început să răsară flori de o frumusețe cerească. Nu a fost...

 ---   Imaginează-ți un ținut înghețat, cuprins de o iarnă aspră care durează de multă vreme. Copacii sunt goi, pământul este înghețat, iar oamenii sunt triști și-și pierd speranța că va mai veni vreodată primăvara. Ei se roagă, dar cerul pare surd, iar zăpada se așterne tot mai mult, sufocând orice urmă de viață. Într-un sat, un bătrân înțelept, plin de credință, a sculptat în lemn o mică grădină. El nu a sculptat-o pe deplin, ci a lăsat-o neterminată. Apoi a pus-o în mijlocul zăpezii, și i-a zis: "Tu, grădină a mea, ești chipul speranței. Nu ai flori, dar în tine se ascunde primăvara." Și-a continuat viața de rugăciune. Nu a mai așteptat o primăvară mare, ci a crezut că va veni. Și, într-o noapte, s-a petrecut o minune. Un mic crâmpei de zăpadă a căzut din cer și s-a așezat pe grădina de lemn. Dar, în loc să se topească, a devenit un boboc de floare care a înflorit. Apoi, un altul a căzut, și a devenit o alta. Toată grădina a înflorit. Nu a fost o primăvară venită dintr-o d...