Minunea spirituală a vindecării prin Cruce

 Deși Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci nu are o minune specifică asociată cu ea, ca în cazul altor sărbători, întreaga pericopă evanghelică (Ioan 3:13-17) este, în sine, o **minune a credinței și a speranței**.

 

În vechiul Israel, poporul a fost atacat de șerpi veninoși în pustie din cauza necredinței lor. Oamenii care erau mușcați mureau, iar disperarea era la cote maxime. Moise a primit poruncă de la Dumnezeu să înalțe un șarpe de aramă pe un stâlp, iar oricine se uita la el, indiferent de cât de grav era mușcat, se vindeca.

Această acțiune a fost o minune, nu pentru că șarpele de aramă avea puteri magice, ci pentru că **vindecarea a venit ca rezultat al credinței**. Oamenii au trebuit să creadă că, printr-un simplu gest de a privi, Dumnezeu îi va vindeca.

Sfânta Evanghelie ne arată că această minune a fost o prefigurare a Crucii lui Hristos. Crucea este, în esență, un „stâlp” pe care Fiul lui Dumnezeu a fost înălțat. La fel cum oamenii din pustie au privit la șarpele de aramă și au fost vindecați de otrava șarpelui, la fel și noi, prin credință, privim la Hristos pe Cruce și suntem **vindecați de otrava păcatului**.

Această Duminică ne amintește de minunea care se petrece zilnic în viața fiecărui creștin: minunea **transformării suferinței în biruință** și a **morții în viață**. Crucea, care a fost un instrument de tortură, a devenit prin Hristos un simbol al mântuirii. Aceasta este cea mai mare minune: nu vindecarea trupului, ci vindecarea sufletului și dobândirea vieții veșnice.