Pilda Izvorului și a Ierburilor de Leac

 ---

 

Trăia odată, în pustiul Iordanului, un sihastru vestit pentru sfințenia și asprimea vieții sale, pe nume Chiriac. El se hrănea doar cu ierburi sălbatice și bea apă dintr-un izvor pe care Dumnezeu îl făcuse să țâșnească pentru el în stâncă.

În jurul colibei sale creșteau multe **ierburi amare**, pe care el le mânca pentru a-și potoli foamea. Lumea știa că, deși amare la gust, aceste ierburi erau **leac pentru suflet** și pentru trup.

Într-o zi, a venit la el un tânăr călugăr care se săturase de viața comodă din mănăstire. Era plin de zel, dar și de neînțelegere.

„Părinte,” l-a întrebat tânărul, „De ce te ostenești să mănânci aceste ierburi amare? Nu ai putea să rogi pe Dumnezeu să-ți dea ceva mai dulce și mai ușor de înghițit?”

Sfântul Chiriac a zâmbit cu blândețe și i-a răspuns: „Fiule, aceste ierburi amare sunt **nevoința mea**. Ele îmi aduc aminte că viața în lume este plină de amărăciune, iar aici, în pustie, mă pregătesc pentru dulceața Raiului. Dacă aș cere dulceață aici, aș pierde dulceața de dincolo.”

Apoi, Părintele Chiriac l-a dus la izvorul de lângă colibă, care ieșea din stâncă.

„Aceasta este apa harului,” i-a șoptit el. „Dacă vei bea doar apă, vei simți doar răcoarea. Dar dacă vei bea apa **după ce ai gustat din amarul ierburilor**, vei simți că apa este **cea mai dulce băutură din lume**.”

Tânărul a înțeles atunci că **postul, rugăciunea și asprimea vieții** nu erau un scop în sine, ci un mijloc prin care sufletul putea aprecia și simți cu adevărat dulceața Harului lui Dumnezeu. El a înțeles că viața de sihastru a Părintelui Chiriac era, de fapt, o continuă pregătire a sufletului pentru a primi marea bucurie a Împărăției.

---

### Tâlcuirea Pildei

Pilda reflectă viața Sfântului Chiriac Sihastrul, care a trăit o viață de **asceză profundă (ierburile amare)**, dar care a fost plină de **har (izvorul din stâncă)**. El ne învață:

1.  **Nevoința este amară, dar folositoare:** Postul și răbdarea în suferințe (ierburile) ne vindecă sufletul de patimi și ne pregătesc pentru viața veșnică.

2.  **Harul este dulce, dar vine prin luptă:** Dulceața apei izvorului poate fi simțită cu adevărat doar de cel care a gustat amarul ascezei. Adevărata bucurie a credinței (Harul) vine doar după ce am depus efortul de a ne lepăda de sine.

3.  **Sfântul Chiriac** a fost un model de smerenie, arătând că a te ruga pentru ușurare înseamnă a pierde răsplata cerească. El a ales drumul cel greu pentru a ajunge la slava cea mare.