REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  --- Se spune că un tânăr pictor de icoane, plin de zel, dar tulburat de mânia și de patimile sale, a încercat să picteze icoana „Chip de Foc”. Lucra zi și noapte, dar nu reușea să redea acea nuanță de roșu care să nu pară amenințătoare, ci mântuitoare.  Într-o zi, un bătrân sihastru a trecut pe la chilia lui și i-a spus: — Fiule, tu încerci să pictezi focul ceresc cu culorile mâniei tale pământești. De aceea roșul tău pare un incendiu care distruge, nu o lumină care încălzește. — Și ce să fac, Părinte? a întrebat ucenicul. — Icoana „Ognevidnaia” nu este despre mânia lui Dumnezeu, ci despre **iubirea care arde păcatul**. Înainte de a pune pensula pe lemn, aprinde în inima ta o rugăciune pentru cel care ți-a greșit cel mai mult. Când vei simți că inima ta nu mai vrea să se răzbune, ci să plângă de milă pentru el, atunci vei găsi culoarea potrivită. Tânărul a ascultat, s-a rugat și a iertat. Se spune că în acea clipă, roșul de pe paleta lui a căpătat o strălucire de nespus, iar...

  ---   Se povestește că, într-o mănăstire veche, un ucenic l-a întrebat pe duhovnicul său: — Avva, de ce Dreptul Simeon a trebuit să aștepte sute de ani ca să-L țină pe Hristos în brațe? Nu putea Dumnezeu să Vină mai repede? Bătrânul l-a dus pe ucenic în fața a două chilii. Una avea fereastra larg deschisă spre răsărit, iar cealaltă avea obloanele trase și era plină de praf. — Vezi tu, fiule, a spus bătrânul, soarele răsare în fiecare dimineață la aceeași oră. Dar în prima chilie lumina intră imediat, pe când în a doua e întuneric beznă. Oare soarele e de vină? Nu. Ci cel care locuiește acolo nu a pregătit fereastra.  **Dreptul Simeon** nu a așteptat doar trecerea timpului, ci și-a pregătit „fereastra sufletului” prin rugăciune și curăție. El a devenit un „templu viu”. Când brațele lui au cuprins Pruncul, nu a fost doar o întâlnire între un bătrân și un copil, ci **întâlnirea dintre Vechiul Testament (care aștepta) și Noul Testament (care aducea mântuirea).** Bătrânul a ...