Pilda Sfintei Glicheria: Puterea Semnului Crucii

 

​În vremea împăratului Antonin, în cetatea Heracleea, trăia tânăra Glicheria, fiica unui fost guvernator al Romei. Deși provenea dintr-o familie nobilă, inima ei nu aparținea bogățiilor pământești, ci lui Hristos.

​Când guvernatorul Sabin a forțat poporul să aducă jertfe idolului Zeus, Glicheria nu s-a ascuns. A mers în templu, nu cu teamă, ci cu o seninătate care îi tulbura pe prigonitori. Întrebată unde îi sunt podoabele și lămpile pentru ceremonie, ea a răspuns simplu:

​"Lampa mea este credința, iar podoaba mea este Hristos."

​Momentul Minunii

Glicheria a cerut să fie lăsată în fața idolului. În loc să înalțe rugăciuni zeului de piatră, ea și-a ridicat privirea spre cer și a făcut semnul Sfintei Cruci pe frunte. În acea clipă, statuia lui Zeus s-a prăbușit și s-a sfărâmat în mii de bucăți. Nu prin forță fizică, ci prin puterea numelui lui Dumnezeu rostit cu o convingere de nezdruncinat.

​Finalul Jertfei

După multe chinuri și temniță, unde a fost hrănită în mod minunat de îngeri, Sfânta Glicheria a fost aruncată la fiare. O leoaică s-a apropiat de ea, dar, spre uimirea mulțimii, fiara nu a sfâșiat-o, ci s-a culcat la picioarele ei, linsându-i rănile cu blândețe. Sfânta s-a rugat atunci ca Dumnezeu să o primească la Sine, iar o a doua leoaică a venit și i-a curmat viața printr-o singură mușcătură, fără a-i mutila trupul, lăsându-l intact pentru a fi cinstit de credincioși.