REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Prorocia lui Zaharia 8, 7-17 7 Așa grăiește Domnul Atotțiitorul: Iată, Eu Îmi voi mântui poporul din țara Soarelui-Răsare și din țara Soarelui-Apune b ; 8 și-l voi aduce și-l voi așeza în mijlocul Ierusalimului și-Mi va fi Mie popor, iar Eu îi voi fi Dumnezeu întru adevăr și'ntru dreptate. 9 Așa grăiește Domnul Atotțiitorul: Întărească-se mâinile voastre, ale celor ce'n zilele acestea auziți aceste cuvinte din gura profeților, din ziua'n care a fost întemeiată casa Domnului Atotțiitorului și din vremea când templul a fost zidit. 10 Fiindcă mai înainte de zilele acelea simbria oamenilor nu va fi spre câștig, iar vitele nu vor avea preț; nici cel ce va intra și nici cel ce va ieși nu va avea tihnă, din pricina necazurilor; și Eu pe toți oamenii îi voi porni, pe fiecare împotriva vecinului său c . 11 Dar acum nu Mă voi purta cu rămășița acestui popor al Meu așa cum am făcut-o în zilele de dinainte, zice Domnul Atotțiitorul; 12 ci voi arăta pace. Via își va da rodul ...

 

 

  29 Și a fost că pe când Se apropia de Betfaghe și de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi din ucenici, 30 zicând: „Mergeți în satul din fața voastră și, intrând în el, veți găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n'a șezut vreodată; dezlegați-l și aduceți-l. 31 Și dacă vă va'ntreba cineva: De ce-l dezlegați?, veți spune așa: Domnul are trebuință de el“. 32 Și, plecând, cei trimiși au găsit așa cum le spusese El. 33 Și în timp ce dezlegau mânzul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegați mânzul?“ 34 Iar ei le-au spus: „Domnul are trebuință de el“. 35 Și l-au adus la Iisus; și aruncându-și hainele lor pe mânz, L-au urcat pe Iisus. 36 Iar în timp ce El mergea, își așterneau hainele'n cale. 37 Și, apropiindu-Se El de panta Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, cu glas mare au început să-L laude pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, 38 zicând: „Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnul...

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 1 Bătrânul a , către Gaiu b cel iubit, pe care-l iubesc întru adevăr. 2 Iubitule, mă rog ca'ntru toate să sporești și să ai tot atâta sănătate precum îți este sufletul de spornic. 3 Mult m'am bucurat când au venit frații și au mărturisit despre adevărul tău, despre felul cum trăiești tu întru adevăr. 4 Mai mare bucurie decât aceasta nu am: să aud că fiii mei umblă întru adevăr. 5 Iubitule, ceea ce faci tu față de frați o faci cu credincioșie c , și aceasta pentru străini d , 6 care'n fața Bisericii au dat mărturie despre iubirea ta. Bine vei face să-i ajuți în călătoria lor într'un chip vrednic de Dumnezeu; 7 că pentru numele Său au plecat ei la drum, fără să primească nimic de la păgâni. 8 Noi, deci, datori suntem să-i sprijinim pe unii ca aceștia, ca să le...