REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​În timpul domniei lui Iulian, apostatul, în cetatea Durostor din Tracia, locuia un tânăr pe nume Emilian, care era slugă a eparhului cetății. Când împăratul apostat s-a pornit să distrugă creștinismul în întreg Imperiul Roman, trecându-l prin foc și sabie, au fost trimiși împuterniciți imperiali și la Durostor, unde însă nu au găsit nici un creștin. Bucurându-se de aceasta, împuternicitul imperial a finanțat un banchet măreț în cinstea locuitorilor cetății, poruncind și aducerea de jertfe idolilor. A urmat o orgie păgânească în întreaga cetate, care a ținut toată ziua și noaptea ce i-a urmat. În timpul acelei nopți, Emilian a cutreierat prin toate templele păgâne, piețele și străzile cetății, dărâmând la pământ toți idolii cu un baros. Când s-a înălțat ziua, văzând acestea, tot orașul a fost cuprins de spaimă. Se căutau peste tot făptașii distrugerii idolilor. A fost înșfăcat un țăran care trecea liniștit pe drum, pe lângă templu. Văzând arestarea acestui nevinovat, Emilian ...

  ​Acest sfânt s-a născut din părinți foarte nobili și extrem de bogați din Roma cea veche, cetate în care și-a făcut și strălucitele studii ale științelor acelui timp, închinându-se pe sine mai ales științei medicale. Sampson a fost un medic foarte milostiv și fără de arginți, dându-le bolnavilor lui nu doar medicamente trupului, ci și sufletului. El pe toți pacienții lui îi sfătuia să împlinească cu scumpătate cerințele Sfintei credințe a lui Hristos. El mai târziu s-a strămutat la Constantinopole, unde a locuit într-o casă mică, din care, întocmai cum soarele își trimite razele sale pretutindeni, așa și el trimitea milosteniile lui în toate ținuturile, milostenii de bani, sfat, nădejde, leacuri eficace și în general, tot ajutorul celor neajutorați și cu trupul și cu sufletul, însuși Patriarhul a auzit de marile virtuți ale acestui bărbat și l-a sfințit preot. La acea vreme s-a întâmplat că împăratul Iustinian cel mare s-a îmbolnăvit și toți medicii curții imperiale credeau c...

  ​Fevronia a fost fiica senatorului roman Prosphorus. Ca să nu fie nevoită să se mărite cu bărbat supus putreziciunii, Fevronia s-a logodit pe sine Mirelui Ceresc Hristos, și a depus voturile monahale în Răsărit, în pământul Asiriei, într-o mânăstire a cărei stareță era mătușa ei, Bryaena. ​Lysimachus, fiul unui mare nobil, dorise să se căsătorească cu Fevronia, dar cum împăratul Dioclețian îl suspecta că este creștin în ascuns, el l-a trimis în Răsărit, împreună cu unchiul lui, Silenus, tocmai ca să-i prigonească pe creștini. ​Silenus avea comportament de fiară, și de aceea ca o fiară el îi urmărea pe creștini fără milă pretutindeni. Pe când Lysimachus, dimpotrivă, îi acoperea pe creștini cât putea și chiar îi ascundea de la fața bestialului lui unchi. ​Reușind să golească Palmyra de creștini, Silenius a ajuns la cetatea Nisibis, în apropiere de care se afla și o mânăstire de aproximativ cincizeci de nevoitoare, între care și Fevronia. ​Deși în vârstă de doar douăzeci de ani...