Pilda vasului crăpat și a harului ascun


 


s

A fost odată un pustnic bătrân care trăia într-o chilie adânc în pădure. Zi de zi, el scotea apă dintr-o fântână adâncă folosind o găleată veche și crăpată. Trecând pe acolo, un tânăr ucenic l-a privit uimit cum o parte din apa scoasă din adâncuri se scurgea prin crăpăturile vasului până când bătrânul ajungea să o toarnă la rădăcina unui pom.

Ucenicul, plin de râvnă și dorință de eficiență, i-a spus: — Avvă, de ce nu schimbi găleata? Muncești de două ori mai mult și pierzi atâta apă pe drum! Vasul acesta este crăpat și nedemn de o lucrare bună.

Bătrânul i-a zâmbit cu blândețe și i-a arătat poteca ce ducea de la fântână până la chilie. Pe marginea acelei poteci, pe partea unde picura apă din găleata spartă, crescuseră flori minunate, pline de culoare și parfum, în timp ce pe cealaltă parte pământul rămăsese uscat și pietros.

— Vezi, fiule? a spus bătrânul. Eu am știut întotdeauna de cusurul acestei găleți. Dar am semănat semințe de flori de-a lungul drumului, iar neputința vasului a udat în fiecare zi această frumusețe. Vasul nu a pierdut apa, ci a dăruit-o vieții din jur.

Morala: În rânduiala lui Dumnezeu, nicio neputință și nicio slăbiciune omenească nu sunt nefolositoare dacă sunt purtate cu smerenie și dragoste. Așa cum apa s-a scurs din vasul crăpat dând viață florilor de pe margine, tot așa și Dumnezeu se folosește de sufletele smerite și conștiente de propriile neputințe pentru a revărsa harul și bunătatea Sa celor din jur. Nu desăvârșirea exterioară aduce rod, ci inima care se lasă străpunsă de iubire.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina