Pilda lingurii de sare și a lărgimii inimii

 

A fost odată un ucenic care a mers la duhovnicul său, frământat de greutățile vieții și de mulțimea grijilor care îi apăsau sufletul.

— Părinte, i-a spus el, încerc să trăiesc o viață curată, dar grijile lumii acesteia, răutățile din jur și neputințele mele mă copleșesc. Simt că purtarea crucii este uneori prea grea și nu mai găsesc pacea.

Bătrânul duhovnic l-a ascultat cu blândețe, apoi a luat un pahar curat, l-a umplut cu apă din izvor și a pus în el o lingură de sare. A amestecat bine și i-a zis ucenicului: — Gustă din această apă. Cum ți se pare?

Ucenicul a gustat, s-a strâmbat și a răspuns: — Are un gust amarnic, Părinte, abia se poate bea!

Bătrânul a zâmbit, l-a luat de mână și l-a dus la marginea unui lac mare și limpede din apropierea mănăstirii. Acolo, a luat o altă lingură de sare — exact aceeași cantitate — și a aruncat-o în apa lacului. — Acum, a spus duhovnicul, apleacă-te și bea din apa lacului. Cum ți se pare?

Ucenicul s-a aplecat, a băut o gură de apă proaspătă și a spus: — Este dulce, curată și răcoritoare, Părinte! — Dar mai simți gustul de sare? l-a întrebat bătrânul. — Nicidecum, a răspuns ucenicul uimit.

Atunci duhovnicul i-a tâlcuit cu dragoste: — Vezi tu, durerile, necazurile și încercările din această viață sunt precum lingura de sare: rămân mereu aceleași. Însă amarul pe care îl simțim depinde doar de recipientul în care primim această suferință. Când inima îți este strâmtă precum un pahar mic, cea mai mică încercare ți se va părea de nesuferit și îți va umple tot sufletul de amărăciune. Dar când îți lărgești inima prin rugăciune, dragoste, răbdare și credință în Dumnezeu, ea devine adâncă și primitoare ca un lac. Necazurile rămân aceleași, dar harul Domnului le învăluie pe toate, iar sufletul își păstrează pacea și dulceața.

Morala:

Necazurile și purtarea crucii sunt inevitabile în viața pământească, însă mărimea suferinței depinde de lărgimea inimii noastre. Când ne adâncim în rugăciune și în dragostea lui Hristos, inima se lărgește, iar amărăciunea lumii nu mai poate umbri pacea și bucuria duhovnicească.