REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

Sezonul sărbătorilor aduce multă fericire, Toată lumea vrea să sărbătorească sărbătorile împreună. Este sosirea Crăciunului și a Anului Nou, Sărbătorește vremurile bune cu cei apropiați și cei dragi. Clopoței, brad carismatic, lumini și decorațiuni uluitoare, Bucurați-vă de sărbători cu o sărbătoare veselă. Mănâncă alimente delicioase, prăjituri, ciocolată, prăjituri și plăcinte, Copiii sunt entuziasmați de petreceri, cadouri și surprize. Fie ca acest sezon sărbători să aducă multă dragoste și plăcere, Un sezon fericit de bucurie și răpire. Să eliberăm orice invidie și răutate din inima noastră, Uită trecutul, hai să începem din nou. Crede în Dumnezeu și roagă-te pentru ca totul să fie bine, Fie ca acest sezon sărbători să răspândească dragoste și bucurie din belșug. Este timpul să ne unim și să fim în armonie, Lăsați acest sezon de sărbători să lumineze casele nevoiașilor.   Autor, Deepti Shakya 31.12.2021  

Pe față-ncet  tristețea se coboară, E iarnă, ninge și e frig afară, O lacrimă se leagănă-n suspinele durerii, Și se ascunde-n vorbele tăcerii... Azi vin cu un colind, atât de obosit, Căci  neamul omenesc, s-a cam rătăcit, S-apropie Crăciunul,  o candelă vreau s-aprind, Iar  fulgii  de zăpadă în liniște tot  ning... Trecând prin cele patru anotimpuri, Cioplim din noi și alte chipuri, Și ne scăldăm, ne-ngenunchem în glod, Conștienți  suntem discifrați prin cod. Nu mai aruncați cu minciuni și pelin, Trădând  dreptatea prin venin. N-aș mai vrea să văd, cum curge  sângele șuvoaie, Vreau doar să știu că  nu mai  sunt  războaie... Dă Domne,  poate un fel de leac, Să nu mai fie răutate la sfârșit de veac, Să fim mai buni, prin rugăciunile creștine, Pe Dumnezeu slăvind, mergând pe drumuri clandestine... Prin sfânt, mirosul pâinii calde, Hai să cântăm Florile Dalbe, De la Hristos să cerem binecuvântare, Să nu uităm că viața i-o valoare... Îngerii păzitori mereu să ne-nsoțească, Sănătate să avem 

 Câţiva părinţi au urcat la avva Iosif, la Panefisi, ca să-l întrebe cum se cuvine să-i primească pe fraţii străini: să lase de la ei sau să se poarte cu îndrăzneală? Înainte de a-l întreba ei, bătrânul i-a zis ucenicului său: "Fii atent la ce voi face astăzi şi rabda". Apoi, a pus pe jos două perne, una în dreapta şi alta în stânga sa şi le-a zis oaspeţilor: "Aşezaţi-vă!". A intrat în chilie, s-a îmbrăcat în zdrenţe de cerşetor, a ieşit afară şi a început să se plimbe printre ei. Pe urmă, a intrat din nou în chilie, s-a îmbrăcat cu hainele lui obişnuite, a ieşit şi s-a aşezat în mijlocul lor. Fraţii se întrebau ce sens are purtarea bătrânului. El le-a zis: "Aţi fost atenţi ce-am făcut?". Ei zic: "Da". "Oare m-am schimbat faţă de cum eram când purtam zdrenţele de doi bani?" Ei zic: "Nu". "Aşadar, continuă, eu sunt acelaşi în amândouă hainele, nici prima nu m-a schimbat, nici a doua nu mi-a stricat. La fel trebuie să facem

Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a

  Glasul 4 Cel Ce Te-ai Înălțat... L uminându-ți-se sufletul cu Luminările Celui Ce ne-a Strălucit nouă din Fecioara, ai strălucit în fapte bune, ceea ce ești vrednică de laudă. Că împărțind pe pământ avuția cea stricăcioasă, ai îngrămădit comoară de avuție cerească și în sihăstrie ai strălucit lămurit. Pentru aceasta cu dragoste te cinstim pe tine, Preacuvioasă Melania.

  Tropar Sfintei Cuvioase Melania Romana, glasul al 8-lea: Î ntru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Melania, duhul tău. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea... Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î ntunecat fiind de întunericul patimilor, luminându-mă, curățește-mă Iubitorule de oameni, cu rugăciunile cele purtătoare de lumină ale Cuvioasei Tale Melania; și vrând să o laud pe dânsa, dăruiește-mi cuvânt. Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u înflăcărare ai urmat Celui Ce pentru tine a răbdat de bunăvoie răstignirea și purtându-ți crucea, preafericită, cu osârdie pe umărul tău ai păzit îndreptările Sale. Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu

  Glasul 8 Î ntru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Melania, duhul tău.

  N u se fălește Roma, cetatea cea mare, cea prea strălucită și mult vitează, nici se înalță și se cinstește atâta pentru frumusețea locului, pentru biruințele ei, pentru vechimea și pentru alte covârșiri, cât se slăvește după vrednicie și după cuviință se împodobește, pentru sfinții robi ai Stăpânului Hristos, cuvioșii și mucenicii care, cu fapte bune, au petrecut și s-au luptat bărbătește cu vrăjmașul și au defăimat dezmierdările trupești și toată desfrânarea, făcându-se celor mai de pe urmă pildă de petrecere îmbunătățită. Chiar și femeile, care sunt firi neputincioase, au săvârșit de-a pururea pomenitele nevoințe vitejești și strălucite biruințe. Dintre acestea una este și Sfânta Melania, care a odrăslit din părinți creștini drept-credincioși și a fost nepoata Sfintei Melania, aceea ce se zicea bătrână, care a cercetat în muntele Nitriei pe mulți sfinți părinți și multora a slujit din averea sa. Î n sfânta cetate a Ierusalimului, sârguindu-se treizeci și șapte de ani, ca Avraam,

  S fânta Melania prea bogată a fost, D ar aurul ei tot l-a împărțit săracilor. E a imensa-i bogăție săracilor o a risipit, S pre câștigarea Împărăției Cerurilor. C el ce negustorește al lui aur bine î nsutit primește de la Dumnezeu, C ine înțelept cheltuiește a lui bogăție, V rednic se face Împărăției Cerurilor. E vlavioasa Melania, prea bogată, s ăracă s-a făcut, E a în lume nu L-a avut scump d ecât pe Hristos Dumnezeu; E a avându-L pe el, fără aur, prea bogată a fost, E a a zis: «Mi-ajunge mie Hristos Dumnezeu!» M elania, bunul medic, pe mulți a vindecat, P e Domnul lăudând până la ultima ei suflare.

  E a s-a născut la Roma din părinți evlavioși și foarte bogați. Ea a fost silită de părinții ei să se căsătorescă cu un tânăr nobil, de condiția ei, pe nume Apinian. L a nașterea celui de al doilea copil însă ea s-a îmbolnăvit foarte grav, ceea ce a determinat-o să îi arate soțului ei că ea se va vindeca numai dacă el făgăduiește că vor trăi împreună doar ca frate și soră. Soțul ei a făgăduit, iar Cuvioasa Melania, din prea plinul bucuriei inimii, s-a însănătoșit desăvârșit. A șa binevoind Domnul, El la timpul de El rânduit i-a chemat la Sine pe cei doi copii ai lui Apinian și Melaniei. Atunci ei au hotărât să vândă toate imensele lor proprietăți și au împărțit banii săracilor, bisericilor și mânăstirilor. E i au călătorit în multe țări și cetăți, făcând pretutindeni bine din bogățiile lor. Ei au cercetat pe vestiții Sfinți Părinți din toată pustia egipteană, învățând mult și zidindu-se sufletește din convorbirile cu ei. Î n tot acel timp, Cuvioasa Melania postea foarte strict,

E ste nesfârșit șirul mucenicilor din populația daco-romană de pe malurile Dunării care s-au împărtășit devreme de harul sfințeniei creștine cu prețul sângelui lor. Dintre aceștia, unii s-au învrednicit de slujire bisericească înaltă, ca episcopi, preoți sau diaconi, iar alții au ajutat pe frații lor de credință în slujiri mai modeste, dar folositoare mântuirii lor. Astfel, unii citeau din cărțile sfinte la slujbele bisericești, iar alții, dăruiți cu o putere deosebită, înlăturau duhurile rele ce stăpâneau pe unii creștini. Aceștia purtau numele de exorciști și aveau un rol mare în pregătirea celor care doreau să primească botezul creștin, citind rugăciunile de lepădare și de alungare a duhurilor rele din trupurile și sufletele lor, ceea ce astăzi face preotul, căci nu se mai folosesc exorciștii 1 . E i luau deci parte cu multă râvnă și cu evlavie la lucrările sfinte din biserică, iar în timpul prigoanei împăratului Dioclețian, mulți au înfruntat cu curaj și lepădare de sine suferin

  Singurătatea mă sperie astăzi, speranța mă ține. Aștept ca planta, la raza de lumină care vine. Iluminând drumul pe care trebuie să călătoresc. Nu este un gând rău, pe care azi voi merge să mă bucur. Protagonist în viitor, deși sunt deja matur. Trăiesc lumea în siguranță, când fac pași noi. Mergând prin umbra îngerului care mă adăpostește. Viața nu mă mai încarcă, nu există nici un chin care să mă chinuie. Este un privilegiu al vieții, pe care Domnul ni-L dă. Unii oamenii sunt răi, alții ambițioși, alții sunt visători. Unii cred că, să visezi este cel mai frumos lucru, nu numai material. E viața pentru puțin timp. Eu voi visa în spiritual. Autor, Juan Ramón Baca

  Doamne, Dumnezeul meu, La care mă rog mereu, Azi nimic nu îți mai cer Știu că de acolo din Cer, Tu de mine îngrijești, De rele Tu mă ferești. Acum când anul e spre sfârșire, Vin să-ți aduc mulțumire. Îți mulțumesc Tată Sfânt, Că m-ai adus pe pământ. M- ai făcut să văd, să simt, Să trăiesc pe acest Pământ. Îți mulțumesc pentru Lumină, Pentru soare, pentru căldură. Îți mulțumesc pentru tot și toate, Că am în fiecare zi sănătate. Îți mulțumesc pentru pâine și apă, Că mă ocrotești viața toată. Îți mulțumesc că ești cu mine mereu Și mă ajuți să trec prin ce-i greu. Îți mulțumesc pentru că m-ai iertat, Că îți simt prezența neîncetat. Îți mulțumesc pentru Darurile primite Pentru Împărtășirea cu Cele Sfinte. Deși a fost un an greu, Tu m- ai ocrotit mereu. Mi -ai  fost pavăză și scut, Mi -ai fost  Sfânt Acoperământ. Nimic rău nu am întâmpinat, Că am avut nădejde în Tine Tată Drag. Doar cât spre Cer eu privesc, Numai bucurie eu primesc. Anul Nou ce începe îndată, Pune Doamne credință în lumea

Am să cânt acuma Leru-i Ler,  Ție tată, acolo-n cer, Prin sintagme de ninsori,  Un colind de sărbători... Am să-ți cânt să mă auzi,  Căci cam des mi-s ochii uzi. Nu mai ești de sărbători,  Să primești colindători.  Să știi tată că îmi pasă, Unde ești, de stai la masă, Ori poate acolo sus, Cânți colinda lui Isus... Sau poate îți este rece, Că-i cam frig și pân va trece,  Stau stelele, luna și norii în vânt,  Oare îngerii încet te cuprind? Hristos să-ți dea puțină îndurare, Să fii ferit de patimi prin ertare, O lumânare azi eu am aprins,  Pentru tine tată și sufletul tău stins... © Tamara Nazarii  16.12.2021

 Un om oarecare a găsit odată o sută de lei pe stradă. Din momentul acela nu şi-a mai ridicat ochii de la pământ. În treizeci de ani a adunat vreo 15.000 de nasturi, vreo 20.000 de ace de siguranţă şi încă vreo câteva sute de lei, punând bănuţ lângă bănuţ. A ajuns într-o stare deplorabilă, mereu în căutare, mereu avid după ceva cât de neînsemnat. În tot timpul acesta a pierdut zâmbetul prietenilor, frumuseţea copacilor, culorile cerului. Când s-a trezit, era prea târziu!

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vrednicie,

  10 Și învăța Iisus în una din sinagogi sâmbăta. 11 Și iată, o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință și era gârbovă și nu putea nicidecum să se ridice. 12 Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: „Femeie, dezlegată ești tu de neputința ta!“ 13 Și Și-a pus mâinile pe ea, și ea îndată s'a îndreptat și-L slăvea pe Dumnezeu. 14 Dar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, drept răspuns a zis către mulțime: „Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; așadar, în ele veniți și vă vindecați, dar nu în ziua sâmbetei!...“. 15 Iar Domnul i-a răspuns, zicând: „Fățarnicilor! Fiecare din voi oare nu-și dezleagă sâmbăta boul sau asinul de la iesle și-l duce de-l adapă? 16 Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care, iată, de optsprezece ani a legat-o Satana, oare nu se cuvenea să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?“ 17 Și zicând El acestea, toți cei care-I stăteau împotrivă se rușinau; și toată mulțimea se bucura de toate slăvi

 

A totputernice Doamne Dumnezeule, Părintele Unuia Născut Fiului Tău, Iisus Hristos, al Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru, Cela ce șezi pe scaunul slavei Tale, Căruia Îți slujesc mii de mii de arhangheli și mii de îngeri îți stau înainte, supunându-se poruncii Tale: scaunele, domniile, începătoriile, stăpâniile, pe care Te laudă heruvimii și Te măresc serafimii neîncetat cântând întreită cântare. Tu pe duhurile care nu se plecau Ție le-ai cufundat în tartarul cel prea adânc și pe balaur, care s-a lipsit de darul Tău, l-ai legat cu legături nedezlegate și scaunul lui l-ai surpat la pământ și de la slujba cea cerească l-ai izgonit, lipsindu-l de viața cea fericită, iar cu moartea cea cu defăimare a Crucii ai surpat mândria aceluia. T u din sânurile Tale cele fără prihană ai trimis la noi pe Dumnezeu Cuvântul, Care era mai înainte de veci, pe Mântuitorul sufletelor noastre, Cel născut prin umbrirea Duhului Sfânt și din Maria Fecioara, Care printr-Însul ai căutat oaia cea rătăc

Troparul Sfintei Mucenițe Anisia , glasul al 4-lea: M ielușeaua Ta, Iisuse, Anisia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roșii... Stih: Sfântă Muceniță Anisia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. T rimite-mi lumină mie, celui ce laud pomenirea ta cea purtătoare de lumină, prealăudată, ca singura ce stai cu bucurie înaintea Tatălui luminilor, alungând, cu rugăciunile tale, viforul greșelilor mele. Stih: Sfântă Muceniță Anisia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u sihăstria desțelenindu-ți ogorul cel sufletesc, de Dumnezeu înțelepțită, lucrezi spicul muceniciei, păs