Aprind o candelă pe masa de Crăciun

Pe față-ncet  tristețea se coboară,
E iarnă, ninge și e frig afară,
O lacrimă se leagănă-n suspinele durerii,
Și se ascunde-n vorbele tăcerii...

Azi vin cu un colind, atât de obosit,
Căci  neamul omenesc, s-a cam rătăcit,
S-apropie Crăciunul,  o candelă vreau s-aprind,
Iar  fulgii  de zăpadă în liniște tot  ning...

Trecând prin cele patru anotimpuri,
Cioplim din noi și alte chipuri,
Și ne scăldăm, ne-ngenunchem în glod,
Conștienți  suntem discifrați prin cod.

Nu mai aruncați cu minciuni și pelin,
Trădând  dreptatea prin venin.
N-aș mai vrea să văd, cum curge  sângele șuvoaie,
Vreau doar să știu că  nu mai  sunt  războaie...

Dă Domne,  poate un fel de leac,
Să nu mai fie răutate la sfârșit de veac,
Să fim mai buni, prin rugăciunile creștine,
Pe Dumnezeu slăvind, mergând pe drumuri clandestine...

Prin sfânt, mirosul pâinii calde,
Hai să cântăm Florile Dalbe,
De la Hristos să cerem binecuvântare,
Să nu uităm că viața i-o valoare...

Îngerii păzitori mereu să ne-nsoțească,
Sănătate să avem  și-nțelepciune omenească,
Să fim mai buni, s-avem un an mai luminos,
Să prevestim Nașterea lui Hristos!

Autor, Tamara Nazarii
Ucraina11.12.2021