REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Nu mă lăsa, Doamne! Doamne, atât de dor îmi e de brațul Tău Și pe zi ce trece tot mai mult mă adâncesc în hău, Noaptea mă înconjoară cu joc de himere, Iar cerul se clatină, ascunzându-și lumina din stele. Aripă de înger trimite, Doamne, de aici să mă scoată, Nu mă lăsa să îmi irosesc în păcate, viața toată, Rugăciunea mea, cea de pe urmă, ascultă, Nu mă părăsi în lumea asta oarbă, surdă și mută. Pentru păcătoșii ca mine Ți-ai dat Fiul pe cruce, Ca, în strâmtorare, la picioarele Lui, genunchii să-și plece, Tu știi că celui ce i se iartă mai mult, mai mult va iubi Trimite, Doamne, Duhul Tău cel Sfânt și ne vom izbăvi. Tu, Doamne! Simt cum sufletul mi se umple de fericire, Fără să știu cine e și de unde vine, E o lumină divină picurată din nemurire, Ce s-a născut pe lume odată cu mine. Deși ești infinit, TU încapi în inima mea Și mă aștepți să întru cu gândul și mintea în ea, Iar eu rătăcesc haihui cu păcatul prin lume, Lăsându-te zăvorât, uitând să te chem pe nume. Mi-ai lăsat ca dar p

 Îngerul meu păzitor  Sub aripa ta ocrotitoare  Îngere al meu,eu mă simt bine, Sub  aripa ta protectoare Tu, nu mă lași singur pe lume. Când stai pe umărul meu cel drept, Îți simt prezența și-mi dai putere, Îmi dai gândul bun și înțelept , Mă ajuti la greu și la durere. Din alte sfere tu ai venit , Cărarea vieții să-mi luminezi Căci Creatorul mi te-a dăruit, Prin taina ce-am primit-o la Botez Vreau să-mi fii alături  mereu Să m-ajuți să trec în veșnicie  Și-n fața Bunului Dumnezeu  Tu să-mi fii a mea chezășie! Valentina Petraru

 Să ne hrănim cu rugăciune  Să ne hrănim cu rugăciune Cu vorbe și cu fapte bune  Să nu-L răstignim pe Dumnezeu Și să urmăm  cuvântul Său. Doamne, ne iartă și ajută  Să nu mai cădem în ispită, Să fim mai buni și iubitori, Nu,precum Iuda ,trădători... Să ne hrănim cu rugăciune, Dacă pământul ne mai ține, Să fim creștini adevărați Nu,de păcate-mpovarati. Doamne,luminează-ne pe noi Cu lumina vieții de Apoi Nu, lăsa  pe cel viclean și rău  Să ne atragă într-un hău! Când ai fost pe Cruce rastignit, Pentru noi sângele Ți-ai jertfit  Pentru mântuirea noastră , Ai luat firea omenească! Valentina Petraru

 Domnul Iisus se roagă.                Departe, mult prea departe, Doamne, acum sunt Și sărbătoarea de Paște este doar o amintire, Printre străini îmi trecură anii și-s cărunt, Iar inima îmi este tristă, tristă fără de iubire. În Grădina Ghetsimani Domnul Iisus se roagă, În noaptea ce face simțurile omenirii să doarmă, Ca păcatele noastre cu ruga Sa să se șteargă, Să avem Răstignirea Lui în viață, ca sfântă armă. Când cugetul Lui e învăluit de neguri de moarte, Se roagă la Tatăl să îl ajute Paharul să-l bea, Îi spune că a îndeplinit pe pământ poruncile toate, Iar Tatăl îl primește la dreapta Sa pe veci să stea. Tatăl Ceresc, de durere, catapeteasma în două a rupt Și în noapte adâncă a stins toate luminile zilei, Ca semn că El este Fiul ce El L-a trimis în trup văzut, Să înnoiască pe Adam, ce în păcatul morții a căzut. În amintirea Răstignirii Lui, Paștele Sfânt vine Și eu îl petrec cu gândul La Domnul meu Iisus, Ajută-mă să găsesc în viață drumul către Tine, Să mă înfrupt cu o fărâmă d

 Iartă-ne Doamne Maică Sfântă, Regină peste îngeri Cu sufletul curat, tu plângi și sângeri Că Prea iubitul Fiu va fi răstignit, De fariseii ce-l judecă cumplit. De chinul răstignirii plâng pietrele, Se cutremură pământul și cerurile Dar, fariseii nu s-au înduplecat Iar Pilat s-a spălat pe mâini, de păcat. Doamne, calvarul tău însângerat, Pentru noi nevrednicii ai îndurat Prin păcate multe făcute zi de zi, Noi nu-ncetăm, a te mai răstigni. Iartă-ne Doamne, nevolnicia, Toate relele și netrebnicia Când suntem presați de un negru nor În genunchi cădem, și-ți cerem ajutor. Doamne fii cu noi, iartă ignoranța, Apără ce ne-ai dat de preț - Viața! Drepturi rezervare de autor Petraru Valentina

  Sărbătoarea de Florii sosește, Natura toată se pregătește Cu straiul verde catifelat, Pădurea toată s-a îmbrăcat. Câmpia-i galbenă de păpădie, Ca niște bănuți pe tipsie, Grădinile zâmbesc la soare, Pline de miros și culoare. Salcia cu ramuri curgătoare, Se pregătește de sărbătoare, Se-nclina până la pământ, În semn de umilință plângând!  Să ne pregătim sufletul și noi Să ne spălăm de griji și de nevoi, Cu Domnul Hristos să -ne-ntâlnim, Salcie și flori să-i dăruim! Drepturi rezervate de autor Petraru Valentina

 O, cât de mare ești iubire,                         Știm că din veacuri tu exiști.                    Când suntem mici cu drag ne crești.     Când Suntem triști ne in veselești.       Când noi greșim ne dai iertare.                Cu fiecare ai răbdare.                              O, Doamne! Cât de mare ești!                   Ce minunat e să iubești...!                      Să spui cu glasu -ncet și lin.                Ce este creștin,                                         Și apoi Divin,       .                                           Ce este lumesc,                                       Și apoi ceresc.   Sfântul TE IUBESC!                                  .   Azi nu ne gândim la ieri,                     Doar la numărat greșeli,                     Azi nu știm să mai iertăm.                         N- avem timp să ne rugăm,                   Ci cu drag noi ne certăm,                   Și -n loc să oferim iubire.                                  Dăruim nefericire.  Pe obraz pent

      de Preot Sorin Croitoru    Când Ioan Botezătorul  Se atinge de Cuvântul   Se învolbură Iordanul  Și se tulbură pământul,    Soarele pe cer se miră,  Norii i se-ascund din cale,  Apele încep să urce  Spre amonte din avale,    Păsări mii se strâng în stoluri  Făcând cercuri largi în zare,  Cerurile și pământul  Sunt cuprinse de mirare,    Dar mai mult decât acestea  E Ioan Botezătorul:  Tânărul Iisus îi cere  Să-și boteze Creatorul!    În zadar se opusese  Cu o voce tremurândă,  Domnul îi răspunse-n șoaptă  Cu mustrarea Lui cea blândă,    Arătând că-i știe frica  Și sfiala foarte bine  Însă nu e altă cale,  Prin sintagma “se cuvine “.    La auzul ăstor vorbe,  Sfântul teama și-o învinge;  Mâna slugii prea umile  Pe Stăpânul Îl atinge,    Din adâncuri de ființă  Un suspin profund îi scapă..  Sub atingerea-i domoală   Domnul Se cufundă-n apă.    Clipa asta minunată  Parcă nu se mai termină,  Azi Iordanul se sfințește  De Lumina din Lumină,    Apa lui se limpezește,  Devenind Agheasmă

  Îmbracă-mă Doamne în strai alb de sărbătoare, să fiu pură ca zăpada și-n suflet să am căldură. Îmbracă-mă Doamne cu iubire sublimă, să dăruiesc numai iubire, să-mi simt sufletul luminat. Îmbracă-mă Doamne cu dragoste divină, să răspândesc dragoste,  să calmez focul din inimă. Îmbracă-mă Doamne cu bunătate, să fiu umilă, să întind o mână omului flămând și sărac. Îmbracă-mă Doamne  cu smerenie, să-ți fiu credincioasă, să port lumină, să am sufletul bun, să am răbdare, să fiu mândră de mine. Îmbracă-mă Doamne în strai alb de sărbătoare, cu haine curate și fine să-mi îmbrac sufletul, cu duhul sfânt. Îmbracă-mă doamne cu haine strălucitoare, să fiu priminită și neprihănită în prag de sărbătoare... Îmbracă-mă Doamne cu iubire, dragoste și respect să-mi fie sufletul ușor, ca un fulg de nea, legănat de vânt. Doamne, mulțumesc pentru tot, mulțumesc pentru darul sfânt,, viața ' cât voi trăi pe acest pământ te iubesc și te prețuiesc. Versuri :Frusina Agheana 19.12.2023

    Doamne-ajută-mă de poți,   Și, măcar cât sunt în post,   Ferește-mă de netoți,   Cei ce sunt și care-au fost!   Doamne, nu mă încerca,   Cu obrăznicia lor!   De-i lovești cu palma Ta,   Le vei fi de ajutor!   Dă-le Doamne, sănătate;   Ajută-i să fie buni   Iar de poți, dă-le și minte,   Fiindcă, poți să faci minuni!   Vino Doamne, printre oameni   Și fă-i buni și iertători;   Și-au făcut din dracu, idoli   Și din mama lui, surori!   Vrajba, stă pe după colț   Și-și dă mâna cu orgolii,   Măsurându-se în clonț,   Și alergând, după glorii!!   Se împung și nu-și dau pace,   De-au adus iadul, în Rai;   Dă-le Doamne,  gând de pace   Și blândețe, celor răi!   Suntem doar, bieți muritori   Și nu luăm nimic din viață;   Doar o lacrimă din zori,   Și dorul de-o dimineață!          Ana.   15 dec. 2023

De Pavel Coruț  Prefă-te, inimă, în foc, Aprinde candela, diseară,  Pribeagului fară noroc, Stăpânului furat de Țară! Și fă-te inimă stejar, Să-i dai a umbrei mângâiere, Că s-a hrănit doar cu amar Și s-a-mbătat doar cu durere. Prinește-l Doamne-n casa Ta, Pe domnul trist și-nsingurat,  Pe Cuza, inimă de stea,  Și iartă-ne că l-am trădat! Smulgeți coroana cea de spini,  Lăsați-i fruntea în lumină,  Pribeagului printre străini, Stăpânului lipsit de vină.  Să-și poarte ochii printre noi,  Iertarea lui e izbăvire,  Căci am ajuns pustii și goi,  Săraci la minte și simțire. Primește-l Doamne-n casa Ta,  Pe domnul trist și-nsigurat, Pe Cuza inimă de stea  Și iartă-ne că l-am trădat! De nu-i în cer el n-ar fi vrut,  Căci se facuse-a noastră vrere. Noi l-am trădat și l-am vândut Orbiți de pătimi și avere... Primeste-l Doamne-n casa Ta, Pe domnul trist și-nsigurat,  Pe Cuza, inimă de stea, Și iartă-ne că l-am trădat!  ,, Ultimul Domn Român, Alexandru Ioan Cuza " Au luptat, s-au jertfit și a

:                         Eu sunt eu, așa cum sunt, Nu-s doar miere pe unt... Sunt și sare și piper, Iubesc, cred și sper. Eu sunt eu, un curcubeu Și cred mult în Dumnezeu... El îmi dă iubire și putere Și-mi arată ale lumii mistere.  De  multe ori nu le înțeleg  Dar încerc prin rugăciune...  Cu iubire și nu cu goliciune,  Tainele lumii să le dezleg.  Prin Dumnezeu și adevăr, Iubirea-i luminos luceafăr...  Adevărul este calea Și Iisus mântuirea.                                    DREPTURI DE AUTOR' ENACHE RAMONA ELENA

   Mă culc în gând cu Tine, Doamne, Și mă trezesc cerându-Ți iar Să - mi fie ziua minunată,  Să fie binecuvântatu-Ți dar. Îmi plec smerit genunchii iară  În fața chipului sfințit  Și gura mea rostește ruga Din zori și până-n asfințit.  Dă, Doamne, omului putere  Să fie cel de la-nceput Cu sufletul curat, și-n minte Să-i fii Tu cel neîncăput.  Coboară, Doamne, -n lume duhul Al binelui și al blândeții  Să curețe cenușa urii Ce-ntunecă mirajul vieții. Nu ne lăsa în rătăcire  De-a lungul vieții să umblăm,  Ne dă înțelepciunea minții  Ca-n toate Ție să -Ți urmăm.   Autor: Georgeta Tudor, membru în Liga Scriitorilor Români.. 

  Se leagănă trecutul pe-un gând din viitor, În marea nemișcată a dorurilor noastre. Pe cerul fără pată nu doarme nici un nor, Iar zările se scaldă în adieri albastre. Prezentul, ca un val, deodată se aruncă În apa ațipită de-atâta nemișcare Și-n urma lui stârnește o tresărire-adâncă, Precum un uragan strârnește-n larg de mare. Ascult nemărginirea de valuri cum suspină, Căznindu-mă să aflu o cale de-a opri Această tevatură ce sufletul înclină Între-a muri degrabă sau încă a trăi. Și mă ridic deodată în mijlocul furtunii, Țipând: ,,Lasă-mă-n pace și de la mine piei!" Și brusc se liniștește, precum se sting cărbunii, Și simt cum simți atunci când viața-n mâini îți iei. Și-n liniștea adâncă speranța iar renaște, Către un viitor mai pur, mai Luminat, Și-ntr-un târziu, când luna din neguri se va naște, Lumina ei îmi fi-va un înger așteptat. Monica Mihaela Gheorghe 9 octombrie 2023

.    Deasupra, Domnul a creat, Din infinita lui iubire, O mantie să ne ferească De-a Universului orbire. În straturi mantia se-ntinde, Lăsând la Răsărit lumina Din vatra astrului să curgă, Divinul ne întinde Mâna.  Când ochii noștri se ridică,  Cătând spre infinita zare,  Spectacol ne oferă bolta,  Și când sunt nori, și când e soare.   De-n deplasări ușoare norii,  Cu albul lor, pictează cerul,  Un cod descoperă creștinul,  I se dezvăluie misterul.  O rugăciune e limbajul  Când pana norilor îl scrie,  Doar cel cu cordul mai sensibil  Îl descifrează-n reverie.  De n-ai în suflet îndoiala  Venirii-n lume-a lui Hristos,  Vei înțelege rostul vieții  Și toate-ți fi-vor de folos.  27 mai 2023-Georgeta Tudor

           

 Autor: TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA DANIEL POEZIE SCRISĂ PENTRU REVISTA CREȘTINĂ ORTODOXĂ ON-LINE #VIAȚA #SPIRITUALĂ

  Când Soarele, la Răsărit, din orizontu-i se ridică, Lumina-i binefăcătoare peste pământul țării pică, E țara-n care Creatorul a pus din toate câte-un pic... De la nivelul mării, când o străbat, mă tot ridic. Și Delta pare un miracol cu fauna-i și habitat, Vezi nuferii plutind pe ape, canale-nguste-n lung și-n lat, Se-adună toate-n brațe trei  din fluviul ce hotar ne este Când intră pe la Baziaș, țesând din ape o poveste.  Străbat câmpiile mănoase,în alte timpuri, astăzi nu-s Decât relicva celor care o faimă-n lume ne-au adus...  A Maicii Domnului Grădină, o spun  acei ce o cunosc,  De trei decenii e condusă de indivizi ce-o jefuiesc.  Dar România încă are, între hotarele-ngustate,  Frumoase dealuri și coline, chiar cu pădurile tăiate,  Carpații încă stau de strajă, în pântece-ascunzând comori,  Nu pot fi scoase la lumină, c-avem doar  trăgători de sfori.  Tu, Maică și Fecioară Sfântă, cu secole în urmă cinci,  Când viețuitorii țării, cei mulți, umblau în port și în opinci,   Lăcaș de

sursa ilustrației: Grafician Mihai Cătrună   E vineri. Începutul sfârșitului de săptămână. Toți oamenii fac planuri, la mese mari se-adună, Grătare, băutură și muzică de soi, Se veselesc și cântă, petrecerea e-n toi. Puțini sunt postitorii, care să-și amintească Să guste și-o fărâmă din hrana sufletească. Tot vineri. Și pe-o cruce, batjocorit și însetat, Stă răstignit Iisus, cu spini încoronat. O zi în care Viața spre moarte am trimis Și pentru asta El iertare ne-a promis. Pentru Mântuitorul, ce noi L-am omorât, E numai începutul sfârșitului... și-atât... Monica Mihaela Gheorghe 28 iulie 2023

.     Ne lasă, Doamne, mintea-ntreagă!  Puterile nu ni le lua,  Povară nu ne fie viața  Atunci când vom involua.  De-om fi lucizi, seninul feței Va fi natura reflectată, Și de-am ajunge-n iarna vieții,  Am fi cu inima-mpăcată.  Mai fă minuni pană la capăt Și lasă neuronii vii Ca mintea încă să ne meargă...  Să nu fim chin pentru copii.    Ne lasă, Doamne, mintea-ntreagă Că tare-i greu de n-o mai ai,  Să nu mai știi ce e cu tine,  De unde vii și unde stai.  Să ai și neputința minții,  Și-a trupului, e tare greu,  Să nu-nțelegi că cei din juru-ți  Aproape nu-ți pot fi mereu.  E drept că cel de n-o mai are  E fericit în lumea lui,  Dar cei pe care îi iubește  Sunt triști, se roagă Domnului.  Așa că, Doamne, fie-ți milă Și lasă-ne cu mintea-ntreagă  Ca demni să mai trăim în lume,  De cele rele ne dezleagă!  Autor: Georgeta Tudor, membru LSR (din volumul de versuri "Ne lasă, Doamne, mintea-ntreagă!)