Cei patruzeci de sfinți mucenici
Cei patruzeci de sfinți mucenici
În Sevastia, ger cumplit se lasă,
Patruzeci de frați, credința-și mărturisesc,
Soldați viteji, cu inima-n extaz,
Pe Hristos, cu dragoste, îl preamăresc.
Liciniu, împărat nemilos,
Poruncește chinuri, ger și suferință,
Dar ei, cu rugăciuni, cu glas voios,
Își păstrează credința, fără-nfrângere-n ființă.
Lacul înghețat, le e mormânt,
Dar cerul se deschide, cu slavă și lumină,
Patruzeci de cununi, pe frunte le-au pus,
Martiri ai credinței, cu dragoste divină.
Unul dintre ei, slăbit de durere,
Alege calea scurtă, spre-a se-ncălzi,
Dar moartea-l așteaptă, cu-a sa putere,
Când harul divin, el a ales a-l părăsi.
Dar cel de-al patruzecilea, un paznic, viteaz,
Văzând minunea, credința-și mărturisește,
Se aruncă-n lac, cu suflet curajos,
Și locul gol, cu cinste-l împlinește.
Patruzeci de sfinți, model de credință,
În fața prigoanei, ei nu s-au temut,
Cu rugăciuni și post, cu umilință,
Cununa muceniciei, ei au primit.
Să ne rugăm lor, cu inima curată,
Să ne întărească-n lupta cea de zi cu zi,
Să ne păstrăm credința, neclintită, ne-nfrântă,
Și-n Împărăția Cerului, să ne întâlnim. Autor Teolog și Jurnalist Caranda Daniel Orșova 9.03 2016
Comentarii
Trimiteți un comentariu