REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Sfântul Evanghelist Marcu, de neam evreu din seminția lui Levi, a fost ucenicul iubit al Sfântului Apostol Petru, fiind numit de acesta „fiul meu” nu după trup, ci după duh, prin nașterea din baia Sfântului Botez. Numărat în ceata celor Șaptezeci de Apostoli, Marcu l-a însoțit pe Petru la Roma, unde, la rugămintea credincioșilor, a așternut în scris „Vesta Bună”, pecetluită ulterior prin autoritatea Sfântului Petru. ​Misiunea sa l-a purtat din Acvileea până în adâncurile Egiptului și ale Libiei. În Alexandria, Sfântul Marcu a pus bazele primei comunități creștine, transformând prin propovăduirea sa un pământ stăpânit de întunericul idolesc într-o grădină a virtuților. Istorici precum Eusebiu de Cezareea și Filon din Alexandria relatează uimirea lumii în fața vieții ascetice a ucenicilor săi: creștini care își împărțeau averile săracilor, posteau zile întregi și își sfințeau trupurile prin feciorie și rugăciune neîncetată. ​Pătimirea sa a început în timpul praznicului Paștilor...

  S fîntul Ierarh Iorest era fiu de țărani din Transilvania. Iubind din copilărie pe Hristos, s-a făcut călugăr în obștea Mănăstirii Putna, schimbîndu-și numele din Ilie în Iorest. Apoi, urmînd școala duhovnicească din această lavră, a ajuns monah iscusit, bun caligraf și zugrav de icoane. Era încă foarte rîvnitor la slujba bisericii și la păzirea sfintei credințe ortodoxe. Pentru curăția inimii sale egumenul mănăstirii l-a făcut ieromonah, și era cuviosul Iorest ca o făclie aprinsă în obștea părinților, săvîrșind cele sfinte cu frică de Dumnezeu și mîngîind poporul cu alese învățături creștinești. V estea despre așezarea lui duhovnicească a ajuns pînă la domnul Moldovei, Vasile Lupu. Deci, răposînd mitropolitul Ghenadie al Ardealului în toamna anului 1640, cu voia lui Dumnezeu a fost ales părinte și întîistătător al Bisericii Transilvaniei cuviosul Iorest de la Putna. După ce primi hirotonia în arhiereu de la Mitropolitul Țării Românești, în anul 1641, blîndul ierarh Iorest urc...

  Î n pămîntul Galatiei, este un sat ce se numește Sicheia, sub stăpînirea cetății lui Anastasie, care era mai întîi sub stăpînirea Ancirei, ce este departe de Anastasiopolia ca la douăsprezece stadii. De acolo era patria Cuviosului Teodor Sicheotul, care s-a zămislit cu minune în pîntecele maicei sale, ce se numea Maria, din bărbat cinstit cu numele Cozma, slujbaș împărătesc, pe vremea împăratului Iustinian cel Mare. Căci, atunci cînd a zămislit maica sa Maria, în noaptea aceea adormind, a avut o vedenie minunată: O stea mare și luminoasă a căzut din cer, pogorîndu-se pe pîntecele ei. Și deșteptîndu-se Maria, a spus aceasta maicii sale Elpidia și surorii sale Despina, care viețuiau lîngă dînsa. D upă aceea s-a dus la un oarecare părinte înaintevăzător, care în sihăstrie petrecea în liniște ca la șase stadii de la satul acela. Și acea vedenie înfricoșătoare pentru zămislirea ei, i-a spus-o lui. Iar starețul acela, învățînd-o cu duhovnicești sfătuiri despre viața cea plăcută lui ...

  F ericitul episcop Teotim I era de neam daco-roman, autohton din Dacia-Pontică. El este considerat cel dintâi dascăl și părinte duhovnicesc al sfinților Ioan Cassian și Gherman, cu care era contemporan, format în tinerețe în aceeași mănăstire din "hotarele Cassienilor și ale peșterilor". Această mănăstire, care a dat călugări cărturari și sporiți în fapte bune, era o adevărată vatră monahală de sfințenie, de trăire și de profundă teologie din eparhia Tomisului, confirmată de înaltul nivel spiritual, teologic și literar la care au ajuns cei trei sfinți daco-romani contemporani, Ioan Cassian, Gherman și Teotim I, supranumit de istoricii paleocreștini "Scitul" și "Filosoful". A cest episcop urcă pe scaunul eparhiei Tomisului, pe la anii 385-390, după mutarea din viață a episcopului Gherontie. Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima dată în anul 392, de fericitul Ieronim, în celebra sa lucrare: De viris illustribus, (Despre bărbați iluștri), des...

  S fîntul Apostol Aristarh, pe care îl pomenesc Faptele Apostolilor și epistolele Sfîntului Pavel către Coloseni și către Filimon, a fost episcop în Apamia Siriei. Sfîntul Pud, de asemenea este pomenit de Sfîntul Apostol Pavel în epistola a doua către Timotei, unde zice: "Închină-se ție și Pud". El a fost bărbat drept și credincios între boierii Romei, primind în casa sa pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, precum și adunarea celorlalți credincioși. Acea casă s-a prefăcut după aceasta în biserică și se numea "păstorească", în care se zice că și Sfîntul Petru lucra cele sfinte. P e Sfîntul Trofim la fel îl pomenesc Faptele Apostolilor, cum și Sfîntul Pavel spune în aceeași scrisoare către Timotei, zicînd: "Pe Trofim l-am lăsat bolnav în Milet". Sfîntul Trofim împreună cu Pud și cu Aristarh au urmat în toate prigonirile Sfîntului Pavel; iar la sfîrșit, adică la tăierea lui Pavel de către Nero în Roma, au fost tăiați și acești trei Apostoli ai Domnului, Ar...

  ​Patria Cuviosului Nichita a fost Cezareea Bitiniei, fiind născut din părinți dreptcredincioși. După ce a crescut și a învățat carte, s-a dat spre slujba lui Dumnezeu, fiind trimis ulterior la Mănăstirea Midichiei, unde a fost primit cu dragoste de Cuviosul Nichifor. Prin smerenie și asceză, Nichita a sporit rapid în darul dumnezeiesc, devenind în scurt timp egumen și păstor duhovnicesc pentru o sută de frați. ​Viața sa a fost marcată de minuni și de o statornicie neclintită în fața prigoanei iconoclastice. Sub împărații Leon Isaurul, Constantin Copronim și mai târziu Leon Armeanul, Sfântul Nichita a îndurat temnițe grele, foame și surghiun pentru cinstea sfintelor icoane. Deși a fost amăgit pentru scurt timp să se împărtășească cu patriarhul eretic Teodot, sfântul s-a căit profund și s-a întors în Bizanț pentru a mărturisi public Ortodoxia, refuzând orice compromis cu puterea împărătească. ​După moartea tiranului Leon Armeanul, a fost eliberat, petrecându-și ultimele zile în ...