REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​După săvîrșirea pătimirii și după mucenicescul sfîrșit al Sfîntului Mucenic Teodor Tiron în cetatea Amasiei, au rămas ținuți în temniță pentru Hristos tovarășii lui, ostași și prieteni de aproape, Eutropiu, Cleonic și Vasilisc, nepotul său. Ighemonul Puplie, care a muncit pe Sfîntul Teodor, pierise, fiind ucis de mînia lui Dumnezeul; și în locul lui a venit un altul cu numele Asclipiodot, de neam din Frigia, cumplit cu obiceiul și cu mintea fără de Dumnezeu, făcînd multe răutăți poporului creștin. ​Repere Biografice: Identitatea Sfinților Mărturisitori ​Pentru a înțelege mai bine cine au fost acești eroi ai credinței, iată o scurtă prezentare a lor: ​ Sfântul Eutropiu: Originar din Capadocia, era frate de mamă cu Cleonic. Este descris ca fiind foarte frumos la chip și deosebit de înțelept în cuvinte, dând răspunsuri filosofice și duhovnicești prigonitorilor. ​ Sfântul Cleonic: Fratele de sânge al lui Eutropiu, tot din Capadocia. A împărtășit cu acesta aceeași dragoste pe...

  ​Acest sfânt și purtător de Dumnezeu Gherman s-a născut pe la anul 368 în nordul Dobrogei, din părinți străromâni, fiind din același sat și contemporan cu Sfântul Ioan Casian. Localitatea Casimcea este considerată vatra străbună a acestor doi sfinți daco-romani de la gurile Dunării. ​Părinții și strămoșii lor erau creștini din primul secol, fiind botezați în numele Prea Sfintei Treimi poate chiar de Sfântul Apostol Andrei și de ucenii lui, care au semănat cuvântul Evangheliei lui Hristos în jurul Mării Negre și în Sciția Mică, adică Dobrogea de astăzi. ​După ce a învățat carte în satul natal și pe lângă Episcopia Tomisului, împreună cu fericitul Ioan Casian, cu care a fost prieten și împreună-viețuitor până la moarte, s-a dus să deprindă învățătura Sfinților Părinți în părțile Constantinopolului. Apoi, tot împreună, au intrat în viața monahală, la una din mănăstirile din sudul Dobrogei, ce depindeau de vestita eparhie a Tomisului, unde străluceau mari ierarhi și purtători de D...

  ​Țara Decapoliei, denumită astfel după cele zece cetăți care o compuneau, se află în vecinătatea Mării Galileii. Această regiune este menționată în context biblic, subliniind importanța sa geografică și spirituală încă din timpul activității pământești a Mântuitorului. ​ Sursă Scripturistică: „Și ieșind iarăși din hotarele Tirului, a venit prin Sidon la marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapoliei.” ( Marcu 7, 31 ) ​Din aceste părți provenea Cuviosul Procopie Mărturisitorul . Acesta s-a distins inițial prin asceză riguroasă, devenind un reper al vieții monahale. Însă, adevărata sa încercare a venit odată cu ascensiunea ereziei iconoclate, sub împăratul Leon III Isaurul (717–741). ​Lupta împotriva Iconoclasmului ​Împăratul Leon, numit în text „iscoditor” al ereziei, a început o campanie violentă împotriva sfintelor icoane, considerându-le în mod eronat forme de idolatrie. Sfântul Procopie s-a opus acestui curent, apărând dogma Întrupării: dacă Dumnezeu S-a făcut o...

  Sfîntul Tarasie s-a născut în Constantinopol. Tatăl său se numea Gheorghe și maica sa Encratia, care era de neam bun și cu dregătorie de patriciu. Ajungînd în vîrstă și trecînd toată înțelepciunea cărții, a primit în palatele sale împărătești diferite dregătorii și cinste; căci pentru buna înțelegere și obiceiul său cel bun era iubit și cinstit de toți, și ajunsese unul din sfetnicii împărătești. Împărățind pe atunci împăratul Constantin, fiul lui Leon, nepotul lui Copronim, cu maica sa Irina, Constantin avea de la nașterea sa zece ani; și cînd a început a împărăți, iarăși a început eresul contra sfintelor icoane, care începuse de la Leon Isaurul. Atunci era patriarh Pavel Cipriotul, bărbat îmbunătățit, drept credincios și care fusese ridicat în scaun pe vremea împărăției pomenitului Leon, fiul lui Copronim. El, văzînd tirania care se făcea multora pentru sfintele icoane, de către rău-credinciosul împărat, își tăinuia dreapta credință și se amesteca cu ereticii. Iar după moartea ...

  ​Lîngă muntele Olimpului era un loc pustiu, ce se numea Simvoli, și o mănăstire într-însul. În acea mănăstire era arhimandrit cuviosul Teoctist, un bărbat îmbunătățit, de care și cuviosul Platon mărturisitorul se povățuia spre viața monahicească. La acest fericit arhimandrit Teoctist se afla unul din ucenici, adică acest cuvios Timotei, care din tinerețe a primit viața monahicească și se nevoia în post, în înfrînare și în rugăciunile cele de toată noaptea, omorîndu-și cu totul zburdările cele pătimașe. El a fost nepătimaș și desăvîrșit pînă la sfîrșitul său, fiind feciorelnic cu trupul și cu sufletul, pentru că a pus așezămînt ochilor săi, din tinerețile sale, ca să nu privească niciodată la fața femeiască. De aceea, s-a învrednicit a lua darul tămăduirii și putere asupra diavolilor și făcea minuni cu rugăciunile sale, tămăduind toate neputințele și izgonind de la oameni duhurile cele viclene. Apoi a trecut din loc în loc mulți ani, viețuind singur prin munți și prin pustietăți ...

  Acest de Dumnezeu ales luminător al Bisericii și împlinitor al dumnezeieștilor porunci s-a născut în mitropolia Ravenei din părinți de neam bun. Sfântul Leon a strălucit prin fapte bune încă înainte de a primi harul arhieriei, servind comunitatea ca un econom credincios și înțelept. Ales episcop al Cataniei prin voință dumnezeiască, el a devenit pavăza turmei sale împotriva ereticilor și a rătăcirilor păgâne, dovedind o vitejie de suflet rar întâlnită. Viața sa a fost un șir neîntrerupt de minuni, marcată de o milostivire nemărginită față de săraci și o rîvnă aprinsă pentru credință. Momentul culminant al viețuirii sale a fost confruntarea cu vrăjitorul Eleodor, când Sfântul a intrat în foc alături de acesta, ieșind nevătămat pentru a vădi puterea adevăratului Dumnezeu. Chiar și după moartea sa, petrecută la 20 februarie, moaștele sale izvorăsc mir binemirositor și continuă să tămăduiască neputințele celor ce îl cheamă cu credință. Repere Biografice și Hagiografice  * Origin...

    ​În paginile de aur ale istoriei mântuirii, figura Sfinților Apostoli Filimon, Arhip și Apfia strălucește ca o mărturie vie a curajului în vremuri de prigoană, aceștia fiind ucenici direcți și „împreună-lucrători” ai Sfântului Apostol Pavel în secolul I, sub crunta stăpânire a împăratului Nero. ​Acești stâlpi ai comunității creștine din Colose (Phrygia) și-au pecetluit credința prin martiriu chiar în locul unde înălțau rugăciuni: în biserica amenajată în propria casă. În timp ce o mulțime de închinători la idoli a năvălit asupra micii comunități adunate la liturghie, sfinții au rămas neclintiți în fața furiei păgâne, în timp ce ceilalți credincioși s-au risipit de teama morții. ​Dintr-un gest de o cruzime simbolică, păgânii i-au dus pe cei trei în fața lui Artoklis, un dregător local din Efes. Sfântul Arhip a fost supus unor torturi de neimaginat, trupul fiindu-i străpuns cu cuțite inclusiv de trecători și copii, în timp ce Sfântul Filimon și soția sa, Sfânta Apfia ...

  ​Acest mare arhiereu și păstor al Bisericii lui Dumnezeu, Leon, era de neam din Italia. Tatăl său era Chintian. Din tinerețe a fost crescut în învățătura cărții, întru înțelepciunea cea din afară și în faptele cele bune creștinești. Alegînd duhovniceasca viață mai mult decît cea mirenească, mai întîi a fost arhidiacon la papa Sixt al III-lea. Apoi, pentru multa lui înțelepciune și curăție, după moartea lui Sixt, prin alegerea tuturor, a luat scaunul Romei și păștea bine cuvîntătoarele oi ale lui Hristos, ca un bun păstor, punîndu-și sufletul său pentru dînsele. ​Cînd Atila, stăpînitorul hunilor și tiranul cel cumplit, care se numea "biciul lui Dumnezeu", biruind multe țări, a mers și asupra Italiei, vrînd să o pustiiască cu foc și sabie, papa Leon, văzînd că nimeni nu putea să se împotrivească aceluia, s-a rugat cu dinadinsul lui Dumnezeu cu postire și cu lacrimi, cerînd de la El apărare și chemînd în ajutor pe Sfinții marii Apostoli Petru și Pavel. Apoi a mers singur la ...

  ​ Pamfil preotul, Valent diaconul, Pavel, Porfirie și însoțitorii lor ​Acești doisprezece sfinți mucenici s-au învrednicit nu numai de darul mărturisirii, ci și de simbolismul numărului apostolic, pătimind pentru Hristos în Cezareea Palestinei în timpul Marii Persecuții declanșate de împăratul Dioclețian (303–311 d.Hr.). ​Grupul celor trei: Stâlpii credinței din Cezareea ​Conform cronicarului Eusebiu de Cezareea, cel dintâi între ei a fost Sfântul Pamfil , presviterul cetății. Originar din Beirut, Pamfil era un învățat renumit, cel care a îngrijit faimoasa Bibliotecă din Cezareea și a corectat textele Sfintei Scripturi. Alături de el au stat: ​ Valent , diaconul bisericii din Elia (Ierusalim), un bătrân venerabil care cunoștea Scripturile pe de rost. ​ Pavel , un creștin din Iamnia, care purta deja pe trup semnele unei arderi anterioare pentru credință. ​Aceștia trei au îndurat doi ani de temniță sub guvernatorul Urban, fiind scoși la judecată abia după venirea noului i...

  ​ Originile și Formarea ​ Locul nașterii: Armenia Mare. ​ Familia: Născut din părinți creștini de neam nobil. ​ Educația: A deprins atât „învățăturile cele din afară” (cultura profană), cât și sfintele dogme ale credinței. ​ Profil spiritual: Recunoscut pentru blândețe, nerăutate, smerenie și o dragoste aprinsă pentru Dumnezeu și aproapele. ​ Ascensiunea Ierarhică ​ Episcop de Sevastia: Prima cetate în care a păstorit, în Armenia. ​ Episcop în Veria Siriei: Mutat ulterior pentru a servi comunitatea de acolo. ​ Alegerea ca Arhiepiscop al Antiohiei: Ales prin consens de către un sobor format din arieni și ortodocși (eustatieni). Arienii sperau greșit că acesta le va susține erezia datorită firii sale blânde. ​ Păstrarea înscrisului: Actul alegerii sale a fost încredințat spre păstrare Sfântului Eusebie al Samosatelor. ​ Păstorirea în Antiohia și Mărturisirea Credinței ​ Mărturisirea de la Niceea: La 30 de zile de la preluarea scaunului, a predicat public d...

  Împărățind Domnul nostru Iisus Hristos, se risipea slujba care se făcea diavolilor și se strica închinarea idolească, pe vremea lui Sever, păgînul împărat al Romei. Sursă Istorică: Împăratul Sever menționat este Septimius Severus (193–211 d.Hr.). Istoricul bisericesc Eusebiu din Cezareea confirmă în scrierile sale că în anul 202 d.Hr., Sever a emis un edict care interzicea sub pedeapsă aspră convertirea la creștinism, declanșând valul de prigoană în care a pătimit Sfântul Haralambie. Atunci, în cetatea Magnesiei viețuia sfîntul episcop Haralambie. El învăța popoarele cuvîntul lui Dumnezeu, povățuindu-le la calea mîntuirii și le zicea: "Împăratul meu, Iisus Hristos, a trimis pe prooroci și pe apostoli cu puterea Duhului Sfînt, ca toți oamenii, prin propovăduirea lor cea sfîntă, să se înțelepțească și să meargă neabătuți pe calea dreptății..." Aceste cuvinte grăind sfîntul episcop, a fost prins de cei necredincioși și adus la judecată și întrebare înaintea ighemonului Luchi...

​Simeon, bătrînul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om drept și credincios, așteptînd mîngîierea lui Israil, iar Duhul Sfînt era peste dînsul. Aceluia i s-a făcut știre de la Dumnezeu despre venirea ce degrabă era să fie în lume, a adevăratului Mesia. Și i s-a făcut știre, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel ( Viețile Sfinților, 3 Februarie ): ​Cînd, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea Legea lui Moise și toate proorociile din limba evreiască în cea elinească, pentru care lucru erau aleși oameni înțelepți din Israil, șaptezeci la număr. Între aceștia era și Sfîntul Simeon, ca un înțelept și iscusit întru dumnezeiasca Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaiia proorocul și, ajungînd la cuvintele: Iată fecioara în pîntece va zămisli și va naște fiu , s-a îndoit, zicînd că nu este cu putință ca o fecioară, neștiind de bărbat, să poată naște și, luînd cuțitul, a voit să radă cuvintele acelea ( Proloagele de la Ohrida, 3 Februarie ). D...

  P ricina praznicului aces tuia a fost în acest chip: în zilele împărăției lui Alexios I Comnenul (1081-1118), care a luat împărăția după Nichifor Botaniates (1078-1081), s-a făcut împărțire și prigonire între bărbații cei pricopsiți în învățături și îmbunătățiți. Căci unii cinsteau mai mult pe marele Vasile, zicînd despre dînsul că este înalt la cuvinte, ca unul ce a cercetat și a ispitit firea lucrurilor prin sine, și cum că era atît de mult îmbunătățit, încît puțin îi lipsea de a-l asemăna pe el cu îngerii. C ăci nu făcea pogorămînt legii, nici ierta cu lesnire, ci era greu la obicei și aspru, neavînd la sine nici un lucru pămîntesc. Iar pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur îl micșorau, ca și cum ar fi fost în oarecare chip potrivnic marelui Vasile, fiindcă era lesnicios și atrăgător către pocăință. Erau însă alții care înălțau pe dumnezeiescul Hrisostom, ca și cum ar fi fost în învățături mai cu pogorămînt omenesc și cum că mai cu înlesnire povățuia pe toți, și îi chema către ...