Pătimirea Sfântului Slăvitului Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință

 

​Sceptrul împărăției Romei luându-l cu nevrednicie păgânul Dioclețian, s-a silit la necurata slujba idolească. Întrebând pe zeul Apolon despre viitor, diavolul i-a răspuns că "drepții de pe pământ" îi împiedică puterea. Aflând că aceștia sunt creștinii, împăratul a declanșat o prigoană cumplită.

​În acea vreme, în cetatea Romei era minunatul ostaș al lui Hristos, Sfântul Gheorghe, originar din Capadocia. Rămas orfan de tată (martirizat și el pentru Hristos), s-a mutat cu mama sa în Palestina. Tânăr, frumos și viteaz, a ajuns repede tribun și voievod sub Dioclețian. Văzând însă nedreptatea împotriva creștinilor, Sfântul și-a împărțit averea săracilor și a stat cu bărbăție în mijlocul senatului, mărturisind: "Hristos este Unul Dumnezeu!"

​După nenumărate chinuri — bătut cu sulița, tras pe roată, aruncat în var nestins și încălțat cu sandale de fier înroșite — Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat prin harul divin. A înviat un mort din mormânt pentru a arăta puterea lui Hristos, convertind mii de oameni, printre care și pe vrăjitorul Atanasie și pe însăși împărăteasa Alexandra. În final, după ce a dărâmat idolii prin rugăciune, a fost tăiat cu sabia la 23 aprilie, primind cununa biruinței veșnice.

​Citește continuarea în revista Viața Spirituală.

​Listă Biografică

• ​Nașterea: Capadocia, din părinți creștini evlavioși.
• ​Cariera: Comit și voievod de rang înalt în armata lui Dioclețian.
• ​Mărturisirea: A ales să părăsească gloria lumească pentru a apăra credința în fața tiranului.
• ​Minuni principale: Supraviețuirea în groapa cu var, învierea unui mort și dărâmarea idolilor prin rugăciune.
• ​Martiriul: Tăierea capului în Nicomidia, devenind simbolul „Purtătorului de Biruință”.
• ​Moștenirea: Este sfântul ocrotitor al ostașilor și model de curaj neclintit.