REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 ---   Una dintre cele mai faimoase minuni legate de **Icoana Maicii Domnului de la Kaluga** s-a petrecut în secolul al XVIII-lea, în timpul unei epidemii de ciumă care a devastat regiunea. În anul 1771, o epidemie cumplită a lovit orașul Kaluga. Zeci de mii de oameni au murit, iar disperarea era la cote maxime. Autoritățile medicale și militare nu au putut opri răspândirea bolii. Atunci, oamenii, în frunte cu clerul, au apelat la Maica Domnului, ocrotitoarea lor. Ei au luat hotărârea de a scoate în procesiune **icoana Maicii Domnului de la Kaluga**. În timp ce icoana era purtată pe străzi, în fața ei s-au rostit rugăciuni fierbinți, iar credincioșii au cerut iertare pentru păcatele lor și au implorat mila lui Dumnezeu. Potrivit cronicilor vremii, imediat după procesiune, epidemia a început să scadă, iar numărul morților a scăzut dramatic. În scurt timp, ciuma a dispărut complet din Kaluga. Această minune a fost considerată un semn clar al intervenției divine și al mijlocirii ...

  A fost un oarecare om foarte bogat și milostiv către săraci și prea iubitor de sfintele biserici. Deci, acesta mergea odată, undeva, cu slugile sale, și, trecând pe calea unde era o mănăstire a Sfântului Nicolae, gândea, în inima sa, să dea milostenie la acea mănăstire; și, mai mergând el puțin, a văzut un om zăcând mort și gol, că înghețase de frig. Și omul acesta milostiv a făcut milă cu dânsul și a poruncit slugilor sale să-l ia, iar celorlalte slugi, le-a zis: „Voi mergeți înainte, iar eu, după ce voi duce pe omul acesta în mănăstire, vă voi ajunge pe voi.“ Apoi, mergând în mănăstire, a spus egumenului și tuturor fraților: „Părinților, mergând noi pe calea aceasta, am aflat pe acest om, zăcând mort, și noi nu știm ce i s-a întâmplat lui de a murit; ori l-au ucis tâlharii sau din ger a murit, precum îi vedeți toți. Dar, părinților sfinți, „îngropați-l pe el aici.“ Și le-a dat lor aur, rugându-i să-i facă lui rânduială. Și așa l-au îngropat pe el cu cinste, iar străinul acel...

  U n păgân, anume Iosif, locuia în Cezareea și era atât de iscusit doctor, încât pe omul ce avea să moară îl cunoștea după față, mai înainte cu trei sau patru zile, și-i spunea lui ceasul sfârșitului său. Iar de Dumneze-purtătorul Părintele nostru Vasilie, văzând cu Duhul întoarcerea lui Iosif la Hristos, ce avea să fie, îl iubea pe el foarte și, adeseori, la sfătuirea sa, chemându-l, îl învăța să se lase de păgânească lege și să primească Sfântul Botez. Iar Iosif se lepăda, zicând: "Întru care credința m-am născut, întru aceea vreau să mor." Iar Sfântul i-a zis lui: "Să mă crezi pe mine, că nici eu nici tu nu vom muri, până ce tu nu te vei naște din apa și din Duh, că, fără acest dar, nu-ți este cu putință, ca să intri în Împărăția lui Dumnezeu. Au doar și părinții tăi nu s-au botezat în nor și în mare? Și n-au băut ei din piatra care era o înainte-închipuire a lui Hristos, piatra cea duhovnicească, care din Fecioară, pentru mântuirea noastră, S-a născut, pe Care pări...