Minunea Sfîntului și făcătorului de minuni Nicolae, pentru o mănăstire săracă

A fost un oarecare om foarte bogat și milostiv către săraci și prea iubitor de sfintele biserici. Deci, acesta mergea odată, undeva, cu slugile sale, și, trecând pe calea unde era o mănăstire a Sfântului Nicolae, gândea, în inima sa, să dea milostenie la acea mănăstire; și, mai mergând el puțin, a văzut un om zăcând mort și gol, că înghețase de frig. Și omul acesta milostiv a făcut milă cu dânsul și a poruncit slugilor sale să-l ia, iar celorlalte slugi, le-a zis: „Voi mergeți înainte, iar eu, după ce voi duce pe omul acesta în mănăstire, vă voi ajunge pe voi.“ Apoi, mergând în mănăstire, a spus egumenului și tuturor fraților: „Părinților, mergând noi pe calea aceasta, am aflat pe acest om, zăcând mort, și noi nu știm ce i s-a întâmplat lui de a murit; ori l-au ucis tâlharii sau din ger a murit, precum îi vedeți toți. Dar, părinților sfinți, „îngropați-l pe el aici.“ Și le-a dat lor aur, rugându-i să-i facă lui rânduială. Și așa l-au îngropat pe el cu cinste, iar străinul acel...