II Corinteni 3, 4-11
Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 4 Și o astfel de încredințare avem noi prin Hristos față de Dumnezeu; 5 nu că de la noi înșine am fi destoinici să pretindem ceva ca venind de la noi; dimpotrivă, destoinicia noastră e de la Dumnezeu, 6 Cel ce ne-a și învrednicit să fim slujitori ai unui Nou Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, dar duhul face viu. 7 Iar dacă slujirea morții, săpată în litere pe piatră, s'a făcut întru atâta slavă încât fiii lui Israel nu-și puteau aținti ochii la fața lui Moise din pricina slavei feței lui, care se veștejea, 8 atunci, slujirea Duhului, cum să nu fie ea mai mult întru slavă? 9 Că dac'a avut parte de slavă slujirea osândei, cu mult mai mult prisosește'n slavă slujirea dreptății! 10 Ba încă, în această privință, nici ...