REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

Ingrediente: 2 linguri faina sau amidon 1/2 cana apă Muştar Zeamă de lămâie Ulei Se amestecă cele 2 linguri faină cu un pic de apă rece până se desface bine. Restul de apă se pune la fiert. Când dă în clocot se toarnă amestecul de făină şi apă rece şi se amesteca la fel ca la o budincă. Se ţine pe foc mic până se îngroaşă bine (nu durează mai mult de 1 minut). Se lasă la răcit şi când e rece se amestecă cu muştar şi zeamă de lămâie, apoi se picura uleiul, că la orice maioneză. Eu am picurat şi un pic de sifon pentru că după ce se încorporează uleiul devine foarte tare. Se potriveşte de muştar şi lămâie şi se poate consuma imediat.

 

Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: "De ce demonii îmi amăgesc sufletul să stau cu cei care sunt mult deasupra mea şi să-i dispreţuiesc pe cei care sunt mai prejos decât mine? “. Bătrânul zice: "Apostolul a spus că într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut. Dacă omul se purifica de toate acestea, va deveni un vas de preţ, plăcut Stăpânului, gata de orice faptă bună “.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vrednicie,

14: Voi sunteţi lumina lumii; nu poate să se ascundă cetatea din vârful muntelui; 15: nici aprinde cineva făclie şi o pune sub obroc, ci în sfeşnic, şi ea le luminează tuturor celor din casă. 16: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. 17: Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii; n'am venit să stric, ci să plinesc. 18: Că adevăr vă grăiesc: Înainte de a trece cerul şi pământul, nici o iotă sau o cirtă din lege nu va trece până ce toate se vor împlini. 19: Aşadar, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici şi astfel îi va învăţa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; dimpotrivă, cel ce le va face şi astfel va învăţa, acela mare se va chema în împărăţia cerurilor.

23 Omul înțelept își ascunde știința, pe când inima celor nebuni propovăduiește nebunia. 24 Mâna celor silitori va stăpâni, iar cea lăsătoare va fi birnică. 25 Supărarea se abate asupra omului, dar numai un cuvânt bun îl bucură. 26 Dreptul cercetează cu de-amănuntul pe prietenul său; calea celor nelegiuiți duce la rătăcire. 27 Leneșul nu-și frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca. 28 Pe cărarea dreptății este viața și pe calea pe care ea o însemnează; nemurirea, iar calea nebuniei duce la moarte. 1 Fiul înțelept ascultă de învățătura tatălui său, iar cel batjocoritor nici de mustrare. 2 Din rodul gurii sale omul mănâncă binele; pofta celor vicleni este silnicia. 3 Cine își păzește gura își păzește sufletul său; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui. 4 Sufletul celui leneș poftește, însă în zadar. Numai sufletul celor silitori este îndestulat. 5 Dreptul urăște cuvintele mincinoase; ticălosul aduce numai rușine și ocară. 6 Dreptatea păzeș

18 Iar fiii lui Noe care au ieșit din corabie, erau: Sem, Ham și Iafet. Iar Ham era tatăl lui Canaan. 19 Aceștia sunt cei trei fii ai lui Noe și din aceștia s-au înmulțit oamenii pe pământ. 20 Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ și a sădit vie. 21 A băut vin și, îmbătându-se, s-a dezvelit în cortul său. 22 Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său și, ieșind afară, a spus celor doi frați ai săi. 23 Dar Sem și Iafet au luat o haină și, punând-o pe amândoi umerii lor, au intrat cu spatele înainte și au acoperit goliciunea tatălui lor; și fețele lor fiind întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor. 24 Trezindu-se Noe din amețeala de vin și aflând ce i-a făcut feciorul său cel mai tânăr, 25 A zis: «Blestemat să fie Canaan! Robul robilor să fie la frații săi!» 26 Apoi a zis: «Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan să-i fie rob! 27 Să înmulțească Dumnezeu pe Iafet și să se sălășluiască acesta în corturile lui Sem, iar Canaan să-i fie slu

14 Pentru aceasta, ascultați cuvântul Domnului, voi, oameni de râs, îndrumători ai poporului celui din Ierusalim! 15 Voi ziceți: Noi am făcut legământ cu moartea și cu iadul (șeolul) învoială; urgia va trece fără să ne atingă, căci ne-am făcut din minciună un adăpost și din viclenie un liman! 16 Pentru aceasta așa zice Dumnezeu: «Pus-am în Sion o piatră, o piatră de încercare, piatra din capul unghiului, de mare preț, bine pusă în temelie; cel care se va bizui pe ea, nu se va clătina! 17 Și voi face judecata dreptar și dreptatea cumpănă. Și grindina va lua la vale adăpostul minciunii și potop de ape va da peste locul ei de scăpare! 18 Și legământul vostru cu moartea va fi stricat și înțelegerea voastră cu iadul (șeolul) va fi desfăcută. Când urgia va trece, vă va zdrobi, 19 Ori de câte ori va trece, vă va apuca! Căci ea va trece în fiecare dimineață, ziua și noaptea, și nu va fi decât groază, pentru a pricepe descoperirea! 20 Patul acesta va fi scurt și nu te vei putea întinde, iar a

Glasul 1 C u curățirea cea sufletească Dumnezeiește într-armându-te și rugăciunea cea neîncetată având-o ca pe o suliță în mâini, cu tărie ai biruit cetele demonilor, Sfinte Sfințite Părinte Ipatie; roagă neîncetat pe Hristos Dumnezeu, pentru sufletele noastre.  

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Ipatie, Episcopul Gangrei, glasul al 4-lea: Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: A pa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm! Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. D in pruncie fiind luminat cu Lumina Preasfintei Treimi, cugetătorule de Dumnezeu ierarhe, te-ai hrănit cu laptele cel de viață al credinței, strălucind prin virtuți. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u înțelegerea și cu harul fiind împodobit, prin postiri și osteneli ai înfrânat poftele trupului, cuge

  Alcătuirea pururea-pomenitului Gherasim Monahul Micraghiannanitul, Imnograful Bisericii celei Mari a lui Hristos; tălmăcit din grecește cu acrivia podobiei. Preotul face începutul obișnuit: B inecuvântat este Dumnezeul nostru; strana: A min; și numaidecât Psalmul 14 2 D oamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta. Și să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel viu. Că a gonit vrăjmașul sufletul meu, smerit-a la pământ viața mea, așezatu-m-a întru cele întunecate, ca pe morții cei din veac. Și s-a mâhnit întru mine duhul meu, întru mine s-a tulburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din început; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ fără de apă Ție. Degrab auzi-mă, Doamne; slăbit-a duhul meu. Să nu întorci fața Ta de la mine și să mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Auzită fă mie di

  Glasul 4 Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

  A cest mare plăcut al lui Dumnezeu, Ipatie, Sfîntul episcop al cetății Gangrelor, din țara Paflagoniei, a fost unul din cei trei sute și optsprezece Sfinți Părinți care au luat parte la întîiul a toată lumea Sinod, ce s-a adunat în Niceea la anul 325, pe vremea împărăției marelui Constantin (306-337), la care, cu ceilalți Sfinți Părinți, ajutînd dreapta credință și fiind plin de Duh Sfînt, l-au mustrat pe Arie pentru eres și l-au dat anatemei. Și avea de la Dumnezeu mare putere în facerea de minuni, pentru că tămăduia toate neputințele și izgonea diavolii. Așa, într-un sat, apele cele amare care curgeau din munți, le-a făcut dulci; și în alt loc a scos cu rugăciunea un izvor de ape calde, spre tămăduirea oamenilor. U mblînd el într-o noapte întunecoasă, aproape de un rîu, se arătau lumini aprinse din ape, luminîndu-i calea, ca să nu alunece și să cadă în repejunile apelor. A omorît apoi un balaur înfricoșător, pentru că, după moartea marelui Constantin, împărățind fiul său Constant

  S fântul Ipatie s-a născut în Cilicia și a fost episcop în cetatea Gangrelor. El a fost unul din Părinții de la întâiul Sinod Ecumenic, ținut la Niceea, în anul 325 după Hristos, fiind cunoscut tuturor drept un om plin de evlavie și de sfințenie, și ca un făcător de minuni, împăratul Constanțius a poruncit chiar să se facă de către artiști chipul Sfântului Ipatie, chiar din timpul vieții lui. El păstra acest chip în palatul lui, ca armă împotriva puterilor întunericului. P e când se întorcea odată de la Constantinopole Sfântul Ipatie a fost atacat într-o strâmtoare de eretici novațieni și a fost aruncat, împreună cu alții, la pământ, în noroi, în acel moment o femeie din grupul ereticilor l-a lovit pe sfânt în cap cu o piatră și așa l-a omorât. În aceeași clipă însă femeia a înnebunit, a luat aceeași piatră și s-a lovit și pe sine cu ea. Ceva mai târziu femeia aceasta a fost dusă la mormântul Sfântului, care s-a rugat lui Dumnezeu pentru ea. Așa a luat femeia iertare, prin mijloci

  I coana Maicii Domnului „Portărița” din Iviron este prăznuită pe 12 februarie, 31 martie, 26 septembrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia), 13 octombrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova, în anul 1648), și marți în Săptămâna Luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos, și recuperarea acesteia de către Sfântul Gabriel). A ceastă icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu se află în paraclisul de la poarta Mănăstirii Iviron, de aceea icoana este numită „Portărița” (Gr. Παναγία Πορταϊτισσα). C onform tradiției, această icoană a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca. I coana Maicii Domnului „Portărița” aparține tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”). Fecioara Maria este zugrăvită ținându-L pe Hristos pe brațul stâng și aratând spre El cu mâna dreaptă ca o călăuză spre Dumnezeu (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). Pruncul Hristos ține în mâna stângă un sul de hârtie ce simbol

 Necesar: - 1 pachet margarină; - 5 linguri cu apă; - 1 lingura cu oţet; - Puţină sare; - Faină cât cuprinde. Se face un aluat de consistenta potrivită. Se împarte în 10 părţi egale. Fiecare parte se întinde în formă rotundă (aproximativ) sau, pt. cei mai pretenţioşi, i se dă forma rotundă cu ajutorul unei farfurii. Apoi se delimitează 8 porţii egale şi pe fiecare se aşează o bucăţică de halva sau rahat şi se rulează începând de la margine. Se coc la foc potrivit cca 10-15 minute. Aceasta este reţeta. Însă pentru a obţine un aluat foarte fraged, eu îl pregătesc cu cel puţin o zi înainte şi îl păstrez la rece învelit în folie (nu la congelator).

 

    Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: - Avvo, bine este oare a trăi în pustie? Bătrânul i-a răspuns: - Fiii lui Israel, dacă au lăsat lucrurile Egiptului şi au ieşit la pustie, atunci au cunoscut cum se cade a se teme de Dumnezeu. Aşa şi corabia când se învăluie în mijlocul mării, fără de neguţătorie este, iar dacă iese la liman, atunci îşi face neguţătoria. Deci şi călugărul, de nu va răbda la un loc, nu va putea lua cunoştinţa adevărată, că de la călugări, mai vârtos decât toate lucrurile, tăcerea a ales-o Dumnezeu. Că zice: spre cine voi căuta, decât spre cel blând şi liniştit şi care se cutremură de cuvintele Mele. Zis-a fratele: - Dar nu se poate, părinte, a trăi în singurătate? Iar bătrânul i-a răspuns: - Ostaşul, de nu se va osteni întâi împreună cu mulţi, nu poate să înveţe meşteşugul biruinţei războiului, ca să se poată bate singur cu vrăjmaşul său. Aşa şi călugărul, de nu se va învăţa întâi a trăi împreună cu fraţii în mănăstire şi a-şi înfrâna limba şi pântecele ş

Doamne Atotputernice şi Atotindurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţa, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, că în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci că femeia cea păcăto

  27 Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere. 28 Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. 29 Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre. 30 Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.

  8 Altădată erați întuneric, iar acum sunteți lumină întru Domnul; umblați ca fii ai luminii! 9 Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate și adevăr. 10 Încercând ce este bineplăcut Domnului. 11 Și nu fiți părtași la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiți-le pe față. 12 Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, rușine este a le și grăi. 13 Iar tot ce este pe față, se descoperă prin lumină, 14 Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: «Deșteaptă-te cel ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos». 15 Deci luați seama cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, 16 Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. 17 Drept aceea, nu fiți fără de minte, ci înțelegeți care este voia Domnului. 18 Și nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Duhul. 19 Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimile voastre,

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi... C a pe un Luceafăr ce își îndreaptă lumina fără de greșeală până la marginile lumii, te-a pus pe tine Domnul, spre pildă de înfrânare, Îndreptătorule Ioan, părintele nostru.

  Troparul Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, glasul al 8-lea: C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Troparul Sfântului Cuvios Ioan Scărarul , glasul 1: L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. C ântarea 1, glasul 1. Irmosul: C ântare de biruință să cântăm toți lui Dumnezeu, Celui Ce a făcut semne minunate, cu braț înalt, și a mântuit pe Israel, că S-a preaslăvit. Stih: Sfinte Cuvioase Pări