Prorocia lui Isaia 25, 1-9

. 

¹ Doamne Dumnezeul meu, pe Tine Te voi înălța, lăuda-voi numele Tău, că Tu ai făcut lucruri minunate; planurile Tale de mult întocmite sunt adevărate și statornice. ² Că Tu ai făcut din cetate o grămadă de pietre și din cetatea cea întărită o dărâmătură. Cetatea celor fără de lege nu mai este cetate, zidită nu va mai fi în veci. ³ Pentru aceasta un popor tare Te va preaslăvi, cetatea puternicelor neamuri de Tine se va teme. ⁴ Fost-ai scăpare pentru cel sărman, adăpost pentru cel ce era în strâmtorare, liman în vremi vijelioase, umbră în vreme de căldură. Căci suflarea celor apăsători este ca furtuna de iarnă ⁵ Și ca arșița soarelui într-un pământ uscat. Ai potolit zarva celor nelegiuiți. Precum se potolește căldura la umbra unui nor, așa se va domoli cântecul de biruință al stăpânitorilor silnici. ⁶ Și Domnul Savaot va pregăti în muntele acesta pentru toate popoarele un ospăț de cărnuri grase, un ospăț cu vinuri bune, cărnuri grase cu măduvă, vinuri bune, limpezite! ⁷ Și în muntele acesta El va da la o parte vălul care învăluie toate popoarele și perdeaua care acoperă toate neamurile. ⁸ El va înlătura moartea pe vecie! Și Domnul Dumnezeu va șterge lacrimile de pe toate fețele și rușinea poporului Său o va îndepărta de pe pământ, căci Domnul a grăit! ⁹ Și se va zice în ziua aceea: Iată Dumnezeul nostru în Care nădăjduiam ca să fim mântuiți. Iată Domnul, în Care am nădăjduit, să ne bucurăm și să ne veselim de mântuirea Lui,