REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  A cest glorios sfânt, prăznuit și astăzi de popoarele din întreaga lume, a fost unicul fiu al unor oameni de rang înalt și foarte bogați din cetatea Patarelor Lichiei, pe numele lor Theofan și Nonna. Fiind acesta singurul copil dăruit lor de Domnul, părinții au întors înzecit lui Dumnezeu bogatul lor dar, închinându-l pe fiul lor slujirii Lui celei sfinte. S fântul Nicolae a învățat viața cea duhovnicească de la unchiul lui, Nicolae, Episcopul Patarelor, și a fost de acesta tuns întru îngerescul chip la Mânăstirea Noului Sion de unchi întemeiată. D upă moartea părinților, Sfântul Nicolae a împărțit toată colosala avere moștenită săracilor, nepăstrând pentru sine absolut nimic. Preot fiind în Patara, el s-a făcut tuturor vestit și fără să vrea prin a sa milostenie de pomină, pe care o făcea ascunzând cu grijă fapta cea bună, după cuvântul Domnului: Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta (Matei 6:3). închinându-se apoi pe sine cu totul singurătății și tăcerii, gândind să petreacă

  S -a făcut vestit până atunci necunoscutul sat Mutalaska din Capadocia, din pricina nașterii întru el a acestui soare strălucitor al Ortodoxiei tuturor timpurilor și locurilor. P ărinții lui s-au numit Ioan și Sofia. În vârstă fiind de opt ani, el și-a lăsat casa și părinții și s-a tuns monah în obștea monahală din apropiere, numită „a lui Flavian. " După zece ani, el s-a strămutat la mânăstirile Palestinei, unde cel mai mult a rămas în Mânăstirea Sfinților Eftimie cel mare (vezi pomenirea lui la 20 ianuarie) și Teoctist. S trăvăzătorul Eftimie a prorocit tânărului monah Sava că va să se facă monah mare și vestit între monahi și dascăl monahilor și că va întemeia o lavră mai mare decât toate celelalte ale vremii lui. D upă moartea marelui Eftimie, Sfântul Sava s-a retras la pustie, unde a viețuit vreme de cinci ani ca sihastru într-o peșteră arătată lui de un înger al Domnului. M ai apoi, după ce a crescut și s-a desăvârșit întru călugăreasca viețuire, în jurul lui au prins

  A cesta a trăit pe vremea Împărăției lui Leon Isaurul și a lui Constantin Copronim, fiul său. (717-775). Era de loc din cetatea Damascului, de neam luminat și-strălucit în dreapta credință, având și tata iubitor de fapte bune, care l-a dat la învățătura de a dobândit tot meșteșugul cărții elinești și a iscodit bine și adâncul Scripturii celei de Dumnezeu insuflate împreună cu Preafericitul Cosma, cu care crescuse împreună și care, mai pe urmă, a fost sfințit episcop la Maiuma. Amândoi au fost dați cu învățătura la același dascăl, tot Cozma cu numele, care și Asincrit se numea, cumpărat fiind, împreună cu alți robi, de tatăl dumnezeiescului Ioan. D eci, fiindcă s-a întâmplat a câștiga un dascăl înțelept ca acesta, amândoi au ajuns la vârful înțelepciunii. După aceea, s-au făcut amândoi monahi, străduindu-se să trăiască îndeletnicindu-se cu cele ale lui Dumnezeu. Că Ioan s-a dat de către proistosul mănăstirii Sfântului Sava, la un bătrân, mare și înțelept în cele dumnezeiești, și a

  A șa cum odinioară Anna, maica lui Samuel, s-a rugat lui Dumnezeu ca să îi dăruiască fiu, așa s-a rugat și Ana, maica acestui Sfânt Ștefan pe care îl prăznuim astăzi. Rugându-se îndelung cu credință și din zdrobirea inimii înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Biserica din Vlaherne, pe Ana a cuprins-o un somn ușor. A tunci ea a văzut pe Maica lui Dumnezeu cu chip strălucitor ca soarele și a auzit un glas care a ieșit din icoană: „Femeie, mergi în pace. După rugăciunea ta, iată ai în pântece fiu. " C u adevărat Ana a zămislit și a dat naștere unui fiu, care avea să fie Sfântul Ștefan cel nou. L a vârsta de șaisprezece ani tânărul Ștefan s-a îmbrăcat în îngerescul chip la Muntele Avxentie de lângă Constantinopol, de către Avva Ioan care l-a învățat întru toată rânduiala și înțelepciunea nevoințelor călugărești. S ăvârșindu-se Avva Ioan către Domnul, Sfântul Ștefan a rămas în munte, continuându-și viața lui de rugăciune neîncetată și de nevoințe aspre, pe ca

  E l s-a născut la Hadrianopolis, cetate a Paflagoniei. Încă din copilărie el s-a închinat pe sine slujirii lui Dumnezeu. E l a fost diaconul Episcopului Teodor, în biserica acelei cetăți. Dar, dorind liniștea vieții pustnicești de rugăciune și cugetări sfinte, el s-a sălășluit în pustietatea unui cimitir elinesc din afara cetății, pe care toți oamenii îl ocoleau cu groază din pricina arătărilor demonice înfricoșate care ieșeau de acolo. D ar Sfântul Alipie a înălțat în mijlocul acelui cimitir o Sfântă cruce și a zidit și o Sfântă biserică în cinstea Sfintei Mucenițe Eufimia, care i se înfățișase într-o vedenie. Lângă biserică el a zidit un stâlp înalt, a urcat la vârful lui și a petrecut acolo cincizeci și trei de ani în post și rugăciune. Nici batjocura oamenilor, nici răutățile dracilor nu au putut să îl clintească din rânduiala ce cu binecuvântare de sus își alesese. S fântul Alipie mai cu seamă a îndurat atacurile mârșave ale diavolilor. Aceștia au căutat să îl înspăimânte c

  M atei, fiul lui Alfeu, își făcea meseria de vameș în vamă la ceasul în care Domnul l-a văzut la Capernaum și i-a zis: Vino după Mine. Și sculându-se [Matei], a mers după El (Matei 9:9). După aceasta, Matei s-a dus și și-a pregătit casa spre a îl primi pe Domnul în ea: a fost locul și împrejurarea în care Domnul a rostit câteva mari adevăruri despre întruparea Lui pe pământ. D upă Pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Apostol și Evanghelist Matei a propovăduit Evanghelia către parți, mezi și etiopieni. Î n Etiopia el l-a sfințit episcop pe ucenicul său Platon, apoi s-a retras la rugăciune într-un munte pustiu, unde Domnul a venit și i S-a arătat lui. Sfântul Matei atunci a botezat-o pe soția și pe fiul principelui Etiopiei, și de aceea principele s-a înfuriat și a trimis gărzi care să îl aresteze pe Matei și să îl aducă în fața lui la judecată. Soldații s-au întors și i-au raportat principelui că glasul lui Matei l-au auzit, dar pe el ochii lor nu l-au văzut unde este și de aceea nu l

  a. Viața P reacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel Nou de la București, numit și „Basarabov”, s-a născut în timpul împăraților româno-bulgari Petru și Ioniță Asan (secolele XII–XIII), la câțiva kilometri de orașul Rusciuc, într-un sat locuit de vlahi, anume Basarabov, pe valea râului Lomul, din părinți ortodocși și iubitori de Hristos. M ai întâi a fost păstor de vite în satul natal. Apoi, iubind liniștea și nevoința monahală, s-a făcut călugăr la o mânăstire de pe valea Lomului, nu departe de Basarabov. După o aspră nevoință pustnicească între două pietre din malul râului Lomul, Cuviosul Dimitrie și-a dat sufletul lui Dumnezeu în acel loc și a rămas necunoscut de nimeni. După mulți ani, râul Lomul venind mare a risipit cele două pietre în apă împreună cu moaștele întregi ale Sfântului Dimitrie cel Nou. Mai târziu, descoperindu-se sfintele lui moaște prin pronia lui Dumnezeu, au fost duse la biserica satului Basarabov. A uzind de minunile ce se făceau aici, domnii Țării Române

  P e vremea împărăției lui Domețian, aflându-se petrecând Sfânta Muceniță Sevastiana în cetatea lui Marchian, a fost pârâtă la guvernatorul Serghie că este creștină; aducând-o de față înaintea lui, și mărturisind sfânta, că a fost uceniță a Apostolului Pavel, și a fost botezată de dânsul și cum că este gata a muri pentru Hristos, întâi au bătut-o cu măciuci de plumb peste tot trupul și au băgat-o în temniță, unde i s-a arătat apostolul, zicându-i: "Bucură-te, și nu te mâhni, că trebuie să mergi legată în cetatea ta pentru mărturisirea în Hristos". Și peste șapte zile scoțând-o guvernatorul din temniță și arzând foarte tare un cuptor a osândit-o ca să se arunce în el. Iar sfânta aruncându-se în cuptor și rămânând nevătămată a ieșit, încât s-au minunat toți și s-au spăimântat. Deci făcând ea rugăciune, s-a făcut glas mare din cer și fulgere și tunete și grindină atât cât stinse și focul și mulți se primejduiră și fugea și guvernatorul cu ceilalți. După acestea a zis guvernat

  Troparul Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, glasul al 3-lea: A postole Sfinte și Evangheliste Luca, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel Tăiat pe cea Netăiată... Stih: Sfinte Apostole și Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. G ura ta știind-o pahar Dumnezeiesc, al Înțelepciunii Celei Preaînalte, Înțelepte Apostole Luca, Vistieria Cea Mare și Negrăită a harului, îmbogățindu-ne, o luăm cu osârdie, Domnului cântând, căci cu Mărire S-a preamărit. Stih: Sfinte Apostole și Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u Taină învățându-te Hristos cele cerești și Scripturile cele de Dumnezeu insuflate, fără mijlocire deschizându-le ție Apostole Luca, tăinuitor te-a arătat și propovăduitor preaînțelept, al celor mai presus de minte, care cu osârdie cânți: Domnului să cântăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. P usu-te-a Biserica lui Hrist

  Soborul Sfinților de la Optina este prăznuit pe 11 octombrie. Î n luna august a anului 1988, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, care a avut loc la New York, a hotărât canonizarea Sfinților Stareți de la Optina. Proclamarea solemnă a canonizării a avut loc pe 12 mai 1990 în Catedrala Sfântul Nicolae din Montreal, Canada. H otărârea acestui Sinod a fost întărită de Patriarhia Moscovei, în anul 1996. Soborul Sfinților Stareți de la Optina este format din: - Sfântul Stareț Leonid (Lev) (Nagolkin) † 11 octombrie 1841 - Sfântul Stareț Macarie (Ivanov) † 7 septembrie 1860 - Sfântul Stareț Moise (Putilov) † 16 iunie 1862 - Sfântul Stareț Antonie (Putilov) † 7 august 1865 - Sfântul Stareț Ilarion (Ponomarev) † 18 septembrie 1873 - Sfântul Stareț Ambrozie (Grenkov) † 10 octombrie 1891 - Sfântul Stareț Anatolie „cel Bătrân” (Zerțalov) † 25 ianuarie 1894 - Sfântul Stareț Isaachie I (Antimonov) † 22 august 1894 - Sfântul Stareț Iosif (Litovkin) † 9 mai 1911

  S fântul Teofan acesta a fost mărturisitor până la sânge întru apărarea Sfintelor icoane și de asemenea mare alcătuitor de frumoase canoane. E l s-a născut în Arabia din părinți foarte bogați și foarte evlavioși. Împreună cu fratele lui, Sfântul Teodor (care se pomenește la 27 decembrie), el s-a tuns întru îngerescul chip la Mânăstirea Sfântului Sava cel Sfințit. Fiind ei bărbați foarte educați și plini de toată înalta învățătură dinlăuntru dar și din afară, Patriarhul Toma al Ierusalimului i-a trimis pe cei doi frați la împăratul Leon, armeanul spre a îl convinge pe acesta cu dovezi de dreptatea cinstirii Sfintelor icoane. N elegiuitul împărat însă i-a supus pe cei doi frați sfinți torturilor celor mai bestiale și i-a aruncat în temniță. M ai după altă vreme împăratul iconoclast Teofil i-a scos din temniță spre a-I batjocori și a-i schingiui și mai mult. Acesta le-a însemnat sfintele lor fețe cu fierul roșu, spre a-i face bătaia de joc a lumii. D upă ce luptele iconoclaste s-a

  I acov, fiul lui Alfeu, a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli. El a fost frate de sânge cu Sfântul Apostol și Evanghelist Matei. E l a fost martor ocular al minunilor și cuvintelor adevărate ale Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, martor ocular al Patimii Lui, al învierii și înălțării Lui. D upă Pogorârea Sfântului Duh la Cincizecime lui Iacov i-au căzut sorții că să predice Evanghelia lui Hristos în Elefteropolis și ținuturile înconjurătoare, iar apoi în Egipt, unde a luat chinuri grele pentru Mântuitorul. C u mare putere în faptă și în cuvânt, Sfântul Apostol Iacov a semănat vestea mântuitoare a Cuvântului lui Dumnezeu întrupat, dărâmând la pământ idolii, scoțând diavolii afară din oameni și vindecând toată neputința și boala întru Numele Domnului Iisus Hristos. Lupta și râvna lui pentru Evanghelie au fost încununate cu roadă îmbelșugată. Mulți păgâni au crezut în Hristos, s-au întemeiat și s-au înălțat biserici, s-au sfințit episcopi și preoți. S fântul Iac

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vrednicie,

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Erotiida.

  S fântul Grigorie, luminătorul Armeniei s-a născut într-o familie de rang înalt, înrudită cu marile case regale ale Persiei, prin Regele Arteban și Armeniei, prin Regele Khosrov. Când aceste două case regale au pornit război una împotriva celeilalte, Grigorie s-a retras la Cezareea Capadociei. E l acolo a aflat întâia oară despre credința creștinilor, a luat Sfântul Botez și s-a căsătorit. El a avut doi fii, pe Bardanes și pe Aristakes și pe amândoi i-a închinat slujirilor bisericești. D upă moartea soției lui, Grigorie s-a întors în Armenia și s-a pus în slujba Regelui Tiridates. El l-a slujit pe rege cu credință, iar Tiridates îl iubea mult pe Grigorie. Dar când Tiridates a aflat că Grigorie este creștin, el s-a umplut de ură și de furie, presându-l pe Grigorie în tot chipul să se lepede de Hristos și să se închine la idoli. Neizbutind, el l-a supus celor mai bestiale torturi, iar apoi l-a aruncat într-o groapă foarte adâncă, plină de șerpi veninoși, spre a-și afla sfârșitul ot

  E piharis, mucenița lui Hristos, a trăit în Roma, în zilele împăratului Dioclețian, și a fost prinsă de Chesarie eparhul. Mărturisind cu îndrăzneală numele lui Hristos, au atârnat-o și i-au sfâșiat trupul și au chinuit-o în multe feluri. Ea și-a primit sfârșitul prin sabie, și așa și-a dat fericitul și cinstitul suflet lui Dumnezeu.

  S fântul Apostol Codrat a fost din numărul celor șaptezeci de Apostoli mai mici. El a predicat Sfânta Evanghelie la Atena, fiind mai întâi Episcopul cetății, după Sfântul Publie, iar mai apoi a fost Episcop al Magnesiei. S fântul Codrat a fost un bărbat foarte învățat, stăpânind toată știința filosofică a vremii. Mai mult și în afară de aceasta, el a fost bogat în știința cea dinlăuntru, dăruită din belșug de harul Duhului Sfânt. B iograful său zice despre el, cu cuvântul Scripturii: El a fost ca luceafărul de dimineață în mijlocul norului, ca luna plină în zilele ei (înțelepciunea lui Isus Sirah 50:6). Norul atunci a fost întunericul păgânismului elin, lipsit de lumina evlaviei. S fântul Apostol Codrat, prin cuvântul lui Dumnezeu, a strălucit asupra elinilor ca o lumină mare ce a străpuns întunericul lor, stingând focul necuratelor jertfe, zdrobind idolii la pământ și dărâmând capiștile cu rugăciunea. D ar întunericul întotdeauna va urî lumina, de aceea păgânii l-au urât pe Sf

  I Corinteni 2, 6-9 6 Celor desăvârșiți e însă le grăim înțelepciunea, dar nu înțelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac f , care sunt pieritori, 7 ci grăim înțelepciunea lui Dumnezeu cea întru taină g , cea ascunsă, pe care Dumnezeu mai înainte de veci a rânduit-o spre slava noastră, 8 pe care nimeni din stăpânitorii acestui veac n'a cunoscut-o; că dacă ar fi cunoscut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei; 9 ci precum este scris: Pe cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s'au suit, pe acelea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc.

  S fântul Ioachim a fost din casa lui Iuda și descendent al Regelui David. Sfânta Ana a fost fiica lui Mathan preotul, din casa lui Levi, așa cum a fost și Aaron, marele Preot. M athan a avut trei fiice: pe Maria, pe Sofia [Sovia] și pe această Ana. Maria s-a căsătorit, a locuit la Bethleem și a născut-o pe Salomeea. Sofia s-a căsătorit, a locuit tot la Bethleem și a născut-o pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul. Iar Ana s-a căsătorit cu Ioachim la Nazareth, iar la vârstă adâncă a dat naștere Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. I oachim și Ana au fost căsătoriți timp de cincizeci de ani, fără ca să aibă copii. Ei au viețuit cu toată evlavia și departe de tumultul lumii, iar din agoniseala lor cheltuiau pentru nevoile casei lor doar o treime, căci o treime din avutul lor îl aduceau jertfă Templului, iar cealaltă o împărțeau săracilor. Cu toate acestea, ei au fost întotdeauna îndestulați. A ducând odată jertfa lor la Templul Domnului de la Ierusalim, marele preot Isahar l-

  Î n Frigia, lângă Hierapolis, se afla un loc numit Hone („scufundare"), iar la acel loc un izvor făcător de minuni. C ând Sfântul Apostol Ioan Teologul, însoțit de Filip, a predicat Evanghelia la Hierapolis, el a privit înspre acest loc și a prorocit că din el va țâșni cândva un izvor cu ape vindecătoare pentru mulți și că va fi cercetat de marele Arhanghel și Arhistrateg al Oștirilor cerești, Mihail. P rorocia s-a împlinit nu mult după aceea: în acel loc a țâșnit fără veste un izvor minunat, ale cărui ape aveau proprietăți vindecătoare și la care a început să vină popor mult, din cele mai depărate zări. U n păgân din Laodiceea avea o fiică mută, fapt care îi măcina inima de durere. Arhanghelul Mihail i s-a arătat în vis și i-a zis să-și ia fiica și să o aducă la izvor, unde va afla vindecare. Tatăl s-a supus îndată, și-a dus copila la izvor și a aflat acolo mulțime de popor care aștepta să capete vindecare din multe, felurite și cumplite boli. Aceștia însă erau cu toții cr