Pomenirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail din Colose [Hones]

 

În Frigia, lângă Hierapolis, se afla un loc numit Hone („scufundare"), iar la acel loc un izvor făcător de minuni.
Când Sfântul Apostol Ioan Teologul, însoțit de Filip, a predicat Evanghelia la Hierapolis, el a privit înspre acest loc și a prorocit că din el va țâșni cândva un izvor cu ape vindecătoare pentru mulți și că va fi cercetat de marele Arhanghel și Arhistrateg al Oștirilor cerești, Mihail.
Prorocia s-a împlinit nu mult după aceea: în acel loc a țâșnit fără veste un izvor minunat, ale cărui ape aveau proprietăți vindecătoare și la care a început să vină popor mult, din cele mai depărate zări.
Un păgân din Laodiceea avea o fiică mută, fapt care îi măcina inima de durere. Arhanghelul Mihail i s-a arătat în vis și i-a zis să-și ia fiica și să o aducă la izvor, unde va afla vindecare. Tatăl s-a supus îndată, și-a dus copila la izvor și a aflat acolo mulțime de popor care aștepta să capete vindecare din multe, felurite și cumplite boli. Aceștia însă erau cu toții creștini.
Bărbatul a întrebat cum să facă să obțină vindecarea copilului, iar un creștin i-a zis: „Trebuie să te rogi Sfântului Arhanghel Mihail întru Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. "
Omul s-a rugat așa, i-a dat fetei să bea din apa izvorului, iar fata a început să grăiască. Păgânul cu fiica și cu toată casa lui s-au botezat întru Sfânta credință creștină. Mai după altă vreme, un tânăr pe nume Archippus [Arhip] s-a sălășluit acolo lângă izvor în viețuire sobră și în rugăciune. Păgânii îl urau pe Arhip și îi făceau pururea răutăți, căci nu le plăcea faptul că acest izvor sfânt al creștinilor dăruiește tuturor atâta har și că la el venea popor de pretutindeni ca să capete vindecare. Păgânii, în ticăloșia lor, au schimbat cursul unei ape din apropiere, astfel încât ea să curgă peste biserică de lângă izvor și să o inunde și pe ea și izvorul. Dar dreptcredinciosul Arhip s-a rugat cu lacrimi și Arhanghelul Mihail nu a îngăduit aceasta: ci el a deschis o spărtură în stânca de lângă biserică și apele acelea au năvălit în ea. Așa s-a mântuit locul acela sfânt și de aceea s-a numit el mai apoi Hone, adică „al scufundării," pentru că șuvoiul de ape a curs în jos, năvalnic, în acea spărtură din stâncă, mistuindu-se înăuntru.
Sfântul Arhip bine s-a nevoit în acel loc până la vârsta de șaptezeci de ani, iar după aceea s-a săvârșit cu pace către Domnul.