Pomenirea mutării Sfântului și prea lăudatului Apostol și Evanghelist Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu

 

Sfântul Ioan Teologul și Evanghelistul a fost fiul lui Zevedei pescarul și al Salomeei, fiica lui Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare Maria și Maica lui Dumnezeu.
Chemat fiind de Domnul să îi urmeze Lui, el îndată și-a lăsat la o parte mrejele pescărești și împreună cu fratele lui Iacov, I-a urmat Domnului. De atunci și până la sfârșit, nedespărțit a rămas Ioan de Domnul.
- Cu Petru și cu Iacov, el a fost de față la învierea fiicei lui Iair și la Schimbarea la Față a Domnului.
- La Cina cea de Taină, el a fost Ucenicul Iubit care și-a rezemat capul de pieptul Domnului.
- Când la Răstignire toți apostolii se împrăștiaseră care încotro de frica iudeilor, doar acest Ioan și cu Maica lui Dumnezeu au rămas nedespărțiți de piciorul Crucii, până la sfârșit.
Ioan ascultare a făcut de Domnul și a fost fiu Maicii lui Dumnezeu, după cuvântul pe care i l-a zis Domnul de pe Cruce. El a luat-o la casa lui pe Maica lui Dumnezeu, Preasfânta Fecioară Maria și a slujit-o ca un fiu, până la sfânta ei Adormire.
După Sfânta Adormire, Ioan l-a luat pe ucenicul său Prohor și împreună au mers să predice Evanghelia în Asia mică.
El cel mai mult a viețuit și s-a nevoit la Efes. Prin cuvântul lui plin de putere multă și prin minunile lucrate întru Numele lui Hristos, el a adus la adevărul Credinței creștine mult popor păgânesc.
Prin predicarea lui, acest Sfânt Apostol a zguduit înseși temeliile păgânismului. Plini de ură, păgânii l-au legat și l-au trimis la Roma, înaintea împăratului Domețian. Domețian l-a torturat și l-a biciuit, dar nici cumplita otravă vrăjitorească pe care a fost nevoit să o bea, nici grăsimea clocotită în care a fost aruncat, nu i-au putut face vreun rău.
Împăratul, îngrozit, a crezut că Ioan este un nemuritor și l-a exilat în Insula Patmos. Acolo mai departe Ioan a adus la Domnul mulțime de popor păgânesc, botezându-i întru Numele Sfintei Treimi și predicând puternic cu cuvântul și cu minunile.
El a întărit acolo minunat Biserica lui Dumnezeu, în Insula Patmos a scris Sfântul Ioan și Evanghelia care îi poartă numele, și Cartea Apocalipsei.
În timpul împăratului Nero, care a grațiat la un moment dat toți întemnițații și exilații, a plecat și Sfântul Ioan din Patmos și s-a întors la Efes. El a mai trăit aici câtăva vreme, întărind lucrarea sfințeniei începută mai demult.
El a fost în vârstă de peste una sută ani când a plecat la Domnul. Când ucenicii au deschis la câtăva vreme sfântul lui mormânt, ei nu au mai aflat trupul Evanghelistului înăuntru, în ziua de opt mai a fiecărui an, un praf ieșea din locul mormântului lui, minunat de parfumat și vindecător de toată boala și neputința.
După o viață lungă plină de nevoințe cumplite și de roade duhovnicești bogate și îmbelșugate, Ucenicul Iubit al Domnului, Sfântul Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul, stâlp și temelie al Bisericii lui Hristos, s-a mutat la locașurile cele cerești ale bucuriei Domnului său.