Acatistul Sfântului Ioan Bogoslovul

 

Preotul dă obișnuita binecuvântare:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Iar dacă nu este preot, se zice:

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Apoi Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Crezul:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit.
6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Tropar la Sărbătoarea Adormirii Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan

Glasul 2

Apostole iubite al lui Hristos Dumnezeu, grăbește de mântuiește pe poporul cel fără de răspuns. Că te primește când cazi către Dânsul, Cel Ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptul Lui: pe Acela roagă-L, de Dumnezeu Cuvântătorule, ca norul vrăjmașilor cel căzut asupra noastră să se risipească, cerându-ne nouă pace și mare milă.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50:

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea.
7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie.
8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le.
11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine.
13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Condac 1

Arzătorule Sfânt, rob al harului dulce nespus, și verhovnic al iubirii de smarald a lui Iisus, bătrân alb cu petalonul tainicei arhierii și dascăl de tâlc al pecetluitei Bogoslovii, primește-ne sub dreptarul crinului împărătesc. Punerea mâinilor în creștet ne-o luminează și la virginitatea Cerului ne înfiază, ca să-ți cântăm de tot istovul din sfințenia lăudării: Bucură-te, Ioan Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!

Icos 1

Binecuvânta-vom pre toți cei ce ne urăsc sau iubesc, noianul binecuvântării totul să înece. Din binecuvântare lumile se-ndumnezeiesc, cel ce binecuvântează în Dumnezeu petrece. Binecuvântarea-i zăbavă bine dăruită, cât și săgeată învăpăiată a marelui salt. Binecuvântarea, cruce peste creștet sădită, revarsă în noi harul Numelui Celui Preaînalt. Dar binecuvântarea îi și adâncă plecare, genunche ce s-a închinat smereniei celuilalt, ca să ajungă așijderi cea mai de sus închinare a îngerilor, Preacuratei și Preasfântului Duh. Binecuvântează dar, ca să-mi cutez sfânta lucrare, ca dintr-un zbor să-ți cânt, cu tot sufletul în văzduh:
Bucură-te, al inimii rugătoare bogoslovitor Apostol
Bucură-te, al minților cutezătoare oblăduitor prestol
Bucură-te, al prezbiterilor celor albi centenar cunună
Bucurâ-te, al Predaniei celei arcane verigă străbună
Bucură-te, părintească bunătate cu sfânt iscus dăruită
Bucură-te, aloi de harismă la preoție acoperită
Bucură-te, lacrimă de pe mâinile sfințitoare
Bucură-te, belșug de blândețe pentru lăuntrica aflare
Bucură-te, străluminare de mir necesară înnoirilor
Bucură-te, pecete de gnoză însemnată asupra fiilor
Bucură-te, că dat ți-e să păstrezi cheile și sicriul lucrării
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!

Condac 2

Clari, cei douăzeci și patru de bătrâni ai Cerului, din tronurile lor, larg inel în jurul Mielului, cu arcul minții adunat inimii slăvitoare, la cel mai împlinitor mod de muzicalizare, și aplecați cu fruntea peste limpezi alăute, zic, furați de mierea rostirii lor neîncăpute: precum sfânta Răstignire în piscul pironirii, viața e o uimire la treptele dăruirii. Imnul acesta al lor, strălucitor mărgăritar, curge unduind ecoul firmamentului de cleștar. Și alăutele sub arcuri îi cresc taluzul plin, ca o cascadă înzăpezită a marelui Amin. Iar noi, cutremurați, grăbim a ne alătura, lângă tine, Sfânt Ioane, cu acest: Aliluia!

Icos 2

De dincolo de cerul minții, zăpor luminos întru amiaza oglinzilor mele, Domnul Hristos, preaînnoitoarea Ta venire m-a însorit și Te cetesc cu deslușire, ca orbul limpezit. De sub șapte coarne ale cununii Tale de spini, drept, lin, fără cusur, în straiul alb de lână și in, deschis de sub șapte străluminări de răpire, rănile învierii și stelara Ta privire, Te văd Agneț luminos în dragoste de neînvins, în fața tronului aevea, ca în Apocalips. Mă-nfașă, scutec de lumină, Dumnezeirea Ta și plin de dragoste îndrăznesc să strig: Maranata! Și neîntinatei cuviințe ca să nu-i luăm nimic, tot pentru Domnul să-l cinstim și pe al Său Ucenic!
Bucură-te, văzătorule, că ai sărutat și păstrat Sfântul Chip
Bucură-te, iconar iscusit, c-ai prins în scris Obrazul Arhetip
Bucură-te, că înștiințai Sfânta Față cu amănunt și măsură
Bucură-te, c-ai iscălit caligraf dumnezeiasca trăsătură
Bucură-te, că din slova ta am înțeles rostul sfintei pecetluiri
Bucură-te, că și în noi ai trezit starea sfintei închipuiri Bucură-te, că peste mintea spălată, Sfântul Obraz înlăcrămăm
Bucură-te, că-n inima curată cu Sfântul Trup ne cuminecăm
Bucură-te, c-am sărăcit mintea în duh cei cinci trandafiri să-i primim
Bucură-te, că pentru sfânta Icoană, toate icoanele zvârlim
Bucură-te, c-am înhumat și întru noi Sfântul Grăunț al întrupării
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!

Condac 3

Evanghelist prea treaz, alăuta Dumnezeirii tu, Sfinte Ioane, alb ibovnic al strălucirii, slavoslovești măiestrit sfânta suită slavă, ce-a binevoit pre veac, smerind pe oglinda-i gravă, aurul Sfântului Chip, Spic sfânt cu raze anume luminează în mir pe tot omul ce vine în lume. Acest sclipitor repeziș peste margini și minte, răsăritul de sus al rugăciunii nesfârșite, pe acest cer al dimineții înțelegătoare, ce ar trebui dorit cu nestinsă însetare, cântă-l ca din bogăția bogosloviei tale în undele de har ale gândirii muzicale, de neprihănit auz să ni-1 putem apropia și sub taborica-I rouă să-I cântăm: Aliluia!

Icos 3

Fără-fundul cel de mătase din noaptea albastră, senin în creștet ne ține, tâlc pe potriva noastră. Că vezi marea umbră de aur a Domnului plutind, prin Galileea stelarelor colburi strălucind. Și-a trupului nostru casă cu candelă și vatră, deschisă îl așteaptă, cu șase vase de piatră. Sfinte Ioane, fii și nouă marele înger nun, umple vasele goale, dă-ne al minunii zăbun. Domnul și nouă să ne preschimbe apa simțirii, din izvoarele trezviei în porfira nuntirii. Sorbind paharul vieții, nupțiala licoare, și în noi să rodească floarea preschimbătoare. Și-ndumnezeindu-ne fiecare simț în parte îți cântăm podobii la stările încununate:
Bucură-te, c-ai umplut primul chiup, simțul major al plinirii de Duh
Bucură-te, melod la paradisiac auz și inelar văzduh
Bucură-te, c-ai umplut chiup secund, simțul acvilin de agerime
Bucură-te, ochi al vederilor de la teoretica înălțime
Bucură-te, c-ai umplut chiup terțin, mărețe simț al sacrelor mâini
Bucură-te, că te-ai hărnicit pe Dumnezeu din pipăit să-L aduni
Bucură-te, c-ai umplut chiup cvadrig, simțul gustului euharist
Bucură-te, că Sfânta Hrană are înțeles și rost realist
Bucură-te, și pentru chiupul cvint, simțul rugăciunii cel de minte
Bucură-te, că ne sui în melcul de parfum al cunoașterii sfinte
Bucură-te, că viem și al șaselea simț raic, centrul închinării
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!

Condac 4

Golul acel de mare preț, prins în fericitul metal, acel giuvaer sfânt, cinstitul Pocal pascal al casei din Arimateea I L-au pus la cină Iisus Domnul, în el, cu un cuvânt de lumină, a preschimbat vinul în sfânt Sângele Său de taină, chiar viața lui Dumnezeu, sub a vinului haină. Sfinte Ioane, sfânt ceasul acela înveșnicit, când obrazul pe inima Domnului ți-ai odihnit, adeverează minunea cum ultimul vin băut e întâiul sânge ce singur jertfa Și L-a făcut. Și înțelegând întâietatea liturgicei trăiri, ne-nspăimântăm de frumusețea misticei dăruiri. Primește-ne dar, cerește, iar a ne alătura lângă tine, Sfânt Ioane, cu acel: Aliluia!

Icos 4

Hotărâtoare normă, cardinală mântuirii, urmează-n asemănare izvoadele iubirii. Umblarea aceasta-n dâra tălpilor strălucitoare cere totuși și trecerea prin marea strâmtoare. E drumuirea în noapte, dincolo de vămi și vad pân-la cele trei catisme: la iesle, cruce și iad. Un ceas e firav; trebuincios nașterii profunde, la fundul de neant al credinței să ne scufunde. Un ceas e crud și desvelește giulgiul cuvios, să ne-nspăimânte cu fața de mormânt a lui Hristos. Și-i ceasul demoniac, pân-la scrâșnirea dinților, la statornicia sfintei apatii trebuitor. Tu ne cunoști lăuntricul apocalips, Părinte! învață-ne să-l biruim ca să-ți cântăm fierbinte:
Bucură-te, c-ai cunoscut Puterea Domnului în Ghetsimani
Bucură-te, că părtaș ai fost făcut potirului sfintei agonii
Bucură-te, c-ai trăit crucea la cea mai dăruită amărăciune
Bucură-te, că ai aflat durerii fața ei de rugăciune
Bucură-te, că ți-ai dorit și prin inima ta sulița să spargă
Bucură-te, că ai fost martor neumbrit la răstignirea întreagă
Bucură-te, că te-ai plinit din milostivirea pogorământului
Bucură-te, c-ai agonisit sfânta isihie a mormântului
Bucură-te, că Domnul a coborât soare adânc de miezul nopții
Bucură-te, că Domnul trecu ca o primăvară prin țara morții
Bucură-te, Avvă însoțitor la toate treptele încercării
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!

Condac 5

Iconomia sfântă a frângerii pâinii de har și-a îmbătârii treze din al altarului pahar își ia vârtutea lucrării din Sfânta înviere, tipic când Liturghia cu mâini înalte o cere. în Trupu-I de slavă Domnul își dă dumnezeirea și-n Sânge jarul Harului ne aprinde nemurirea. Nestânjenit răspunsul la atâta preamărire, nu-i decât desăvârșita potirului rodire. Harul ținut sterp apune, ca mai sterpi să ne facă. Tainic vier, Sfânt Ioane, spre mine te apleacă, altoiește-mă din nou mladă viței în ruptură, să nu mă scrumească Domnul ca pe o uscătură. Prielnic să mă înfășoare întru văpaia Sa nemistuit și puternic să-i cânt: Aliluia!

Icos 5

Jalea, rana, moartea, strâmta poartă, toate la un loc, în seninul Heruvim cu spadă în roată de foc, fac cheile trecerii la Sfânta împărăție, sub balanța subțire pusă de dreapta Pronie. Grozavă-i dragostea lui Dumnezeu în arătare! Cine-i poate purta bunătatea covârșitoare? Când însă coasta îi izvorăște sânge și apă vecia aleargă în potire să o încapă. Ci, Sfinte, Tu ne aduci aminte la ochi viitor, cum vor ieși cei șapte Arhangheli ai potirelor, să verse dragostea pe pământ, dar ca de urgie roșu înec ne va fi a sângelui Său stihie. Bogoslovia lacrimilor dar, tu ne învață, să-ți cântăm din limanul ce limpezimea-I răsfață:
Bucură-te, că te-a prisosit rouă picată din geana Domnului
Bucură-te, că lacrimi te-au prididit la auzirea vorbelor Lui
Bucură-te, că porți în pleoape diamant de apa sfintei Frumuseți
Bucură-te, că din muchea buzei sorbi sarea cereștilor tristeți
Bucură-te, că ai plâns și din dulceața numelui ca mirul vărsat
Bucură-te, că te-a gâlgâit năpada Celui preadorit și chemat
Bucură-te, că ți-ai umezit ochii de slava Schimbării la Față
Bucură-te, c-ai privit judecata prin jarul lacrimii de gheață
Bucură-te, că ne chemi la rănirea cu heruvică jelanie
Bucură-te, că-ndemni la pocăință cu necurmată metanie
Bucură-te, zelos învățător întru știința înlăcrămării
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!

Condac 6

Locul inimii, Sionul, muntele sfintei vădiri, plin îmi răsuflă de vestea Celei de-a Doua Veniri. Ca brâu în juru-I plutind, albi ca niște nori ireali, o sută patruzeci și patru de mii de sfinți virginali, din alăute cerești cântă; și-n mijlocul lor, cu chip leonin de Mesie, Mielul strălucitor. Sfinte Ioane, și tu domn virgin, dă-mi strai alb de in, sub arcașul soborniciei să ne împlinim din simfonia de ocean, strună înmiit crescută creastă de nouă cântare, numai lor cunoscută. Și pe numele Domnului meu cu glas de foc mi s-a dat să-1 duc în dar lui Dumnezeu, „înger de mare sfat". Și-n roata rostirii curate Cerul ne va purta spre aminul aminurilor toate: Aliluia!

Icos 6

Marea minții măiestrie heruvică o râvnesc, ca destoinic omului meu lăuntric să-i iscusesc inelul clar din cleștarul cugetului ascuțit, la aur de vis și simțire curată rostuit. Capetele de cruce ale făpturii unite și rotund gândului întors în sine păsuite. Și cum îți sunt învățăcel în arta pustnicească. pentru tine, Sfânt Ioane, Domnul să binevoiască să-mi pună în toarta inelului anume lucrat alba nestimată ce-I poartă numele: „Minunat" ce nu se poate ceti, fără numai de primitor, din flecare făcând un de-Dumnezeu-purtător. Și-mpodobit așa a te lăuda să vin și eu, binerostind ca un nemincinos ucenic al tău:
Bucură-te, prin care ne însușim paradoxele ușurinței
Bucură-te, că zvârlim ușurința ca frupt din pomul cunoștinței
Bucură-te, prin care primim dăruirea de sine ca un toiag
Bucură-te, că lepădăm dăruirea de sine, că-i iadului prag
Bucură-te, prin care destoinicim obiceiul, drept bun sfințitor
Bucură-te, că ne dezbărăm de obiceiul cel îndobitocitor
Bucură-te, prin care zidim neștiința în cele vinovate
Bucură-te, că nimicim neștiința, că-i fântână de păcate
Bucură-te, prin care ne întemeiem mai tari pe piatra credinței
Bucură-te, că ucidem împietrirea că îi pieirea ființei
Bucură-te, că fără voia lui ne dă folos și duhul pierzării
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!

Condac 7

Numele Domnului, apriga doririi chemare, dar Numele Domnului de Slavă, cine îl are? Alb călăreț cu arc, pe cal alb, este numele Său. Domnul îl dă cui voiește ca un tare Dumnezeu. Sfinte Ioane, mare rănit al dragostei domnești, dă-mi și mie cuviința cu care tu îndrăznești și știința ta întru arcășia cugetătoare, la înaltul arc al rugăciunii săgetătoare. Nevăzutul război și inima mea să-1 cuteze și la lupta Domnului, alb să se înfățișeze. Dulceața de spangă sfântă și pe ea să o străpungă și la plânsoarea cântului necurmat să ajungă. Cu sfinții cerului și pământului să pot cânta, ca un adevărat rănit al dragostei: Aliluia!

Icos 7

Ochii oglindiți la spada de văpaie a inimii, străjuitor afară și-nlăuntru voi pâlpâi învierii, când îmi va înflori numele de dar, întru răsuflul tihnit al liniștii fără hotar, Domnul Păcii pune în noi voroava-i negrăită, ce nu o prinde decât urechea în duh trezită. Cele șapte tăceri ale rugăciunii curate, ce-s șapte tunete ale cerului încuiate, le-ai ascultat, Sfinte Ioane, și le-ai pecetluit, cu grijă tare, precum anume ți s-a poruncit de acel mare arhanghel, cu glasul Leului sfânt văzut cu un picior pe mare și altul pe pământ. Acest scump cuvânt numai Domnul îl poate dărui aleșilor Săi, pentru care îți vom și glăsui:
Bucură-te, că darul îndumnezeirii tăinuit îl învistierim
Bucură-te, că tainicele Lui comori lumii le propovăduim
Bucură-te, că a Lui sfințenie păzim cu al limpezimii zid
Bucură-te, c-ale Lui mărgăritare nu le dăm porcilor în blid
Bucură-te, că neprihănirea Lui nimic nu poate s-o atingă
Bucură-te, că în vasele sfinte nu vom lăsa câinii să lingă
Bucură-te, că inimii i-am dat muzică de care nu te saturi
Bucură-te, că de luptă 1-am luat glas cu tăiuș de două laturi
Bucură-te, că taina-i stă în vileag și din lumină e urzită
Bucură-te, că grăirea-i fără văl e încă mai acoperită
Bucură-te, că Numele de nespus ni-i și roată neîntinării
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!

Condac 8

Plinitor de peste plinătatea plinătăților, gândirii zenit, „Părinte al veacului viitor" fulger în catapeteasma frunților spornic oprit, odihnă, octavă sufletului meu învăluit. Cum să Te gângur, să Te zic, să Te chem, să Te numesc, cu ce lărgimi de aripi rostirii lin să cresc, până la Tine, Sfântul, marele lumilor Mire. Nu aflu în vorbe numelui Tău asemuire. Doar spusa minții în inimă neglăsuitoare Te strigă în duh pașnic, lipită de răsuflare. Și, Doamne, îndrăznind cu Sfântul Ioan Năier, vâslim în ritmul marelui vultur, olăcar la cer. Vino la Ierusalimul nostru nou, la nunta Ta sub ramul întâmpinării să-Ți cântăm: Aliluia!

Icos 8

Rubinul, Ioane Sfinte, poartă-n limpezimea lui aprins Apocalips al patimii și al vinului. Că mintea la tot omul, din rădăcini desfrânată, o închipuie semeață femeie înstemată, în ipostazic veșmânt de purpură stacojie, tălănind de-a călare, cu domnească dibăcie, fiara cea cu capete și cu zece coarne, lumeasca ei împărăție de poftă și carne. Beată de a ei putere, potiru-i de curvie, mintea trufașă, roabă la propria-i demonic, numai năpasta, ispita ne mai poate izbăvi că numai inima zdrobită nu se va urgisi. Ci, Sfinte, ajută-mă să mă dobor, să mă înfrâng și la lauda de acum și alte flori am să-ți strâng:
Bucură-te, că ne umbrim sub șapte coarne ale cununii de spini
Bucură-te, că ne primim discernământul din sita sfântului chin
Bucură-te, că îndrăznim la asceza nopților deșertăciunii
Bucură-te, că zorim la asprimea izvoarelor nestricăciunii
Bucură-te, că ne dăruim celor trei voturi ale îngerilor
Bucură-te, că dorim darul mucenici și al înfrângerilor
Bucură-te, că ne silim la vrednicia înfierii virginale
Bucură-te, că dorim și brâul încingerii pectorale
Bucură-te, că ne-am făurit candelă veghii fără încetare
Bucură-te, că trudim să avem și oloiul celor cinci fecioare
Bucură-te, că râvnim nupțialele virtuți ale așteptării
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!

Condac 9

Smarald inelar e marele nimb al arătării, concentrată prezență de taină a depărtării, stranie nestemată a vederii Sfântului Tron, vârf virginal al lăuntricei suiri în Eleon. O undă a lui doar și iată cer de viziune, deschis să vezi prin străvezimile de rugăciune, cum tot trupul Vavilonului prea tare cetate, cade și piere în vâltoarea mărilor spurcate. Sfințenia cu păcatul nu pot sta împreună, blândețea cu atingerea doar scrumește, răzbună. Sub ocrotirea ta, Sfinte Ioane, să ne iscusești, să primim gingășia puterilor dumnezeiești. Și întăriți cu Duhul Stăpânilor să putem murmura, în amurgul extazului de smarald: Aliluia!

Icos 9

Și prin aura topazului, luminos, auriu, linia obrazului Fecioarei unduiește viu. Și cu palmele suite în semn de rugăciune, în doicul pântecelui ține izbuc de minune. Soarele plin, orbitor și ca într-un engolpion îndumnezeitor, Sfântul Prunc, împărat în Sion. Stă Maica Luminii și a Lumii pe cornul lunii în marele semn anume suit înțelepciunii. Plânge Maica Luminii și a Lumii în tăcere, că Fiul Omului se naște în noi cu durere. Nașterea noastră din cristelniță însuflețită, ce, Sfinte, tu ne-o crești feciorie nenuntită. Tu, de Dumnezeu pe Cruce Fecioarei înfiat, vârf al îmbisericirii, ce te lăudăm curat: Bucură-te, că Domnul Golgotei cu un cuvânt te-a numit fiul Său
Bucură-te, pentru voroava ce te-a făcut frate al lui Dumnezeu
Bucură-te, că Preacurata a primit să-ți fie Mamă cerească
Bucură-te, că ți-ai plinit chip și asemănare dumnezeiască
Bucură-te, că ți-ai descoperit Taborul din patima Mielului
Bucură-te, că și noi am țintit scara de sus, cap al Betelului
Bucură-te, că și noi am pus bun început al duhovniceștii rodiri
Bucură-te, că și în noi a solit înger de dar al Buneivestiri
Bucură-te, că ne vom primeni staulul minții cât mai luminos
Bucură-te, că și în ieslea noastră se vrea în scutec Domnul Hristos
Bucură-te, că și în noi Betleemul și-a deschis cerul cântării
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!

Condac 10

Treji muguresc trei luceferi ai logodnei de safir, fiicei ierusalimitene la umeri și la mir. înfășurată în zăpadă de in fără pată, stihar se înseamnă, sfințenie înluminată, înaurită măreție de Duhul aleasă, Mielului să îi fie sofianică Mireasă. Stă mânecând cu tot alaiul cinstei nupțiale, ațintită veghei înalte a cununii sale. Sub înfățișarea Prezbiterului alb Părinte, tu îi aduci năstrapa rugăciunii nesfârșite, în palme i-o pui ca pe o inimă de aur vie, plină de mirul Numelui Celui ce va să vie. Și harul arzând în jarul năstrapei va inela, fumuind în lung crin, un mulțumitor: Aliluia!

Icos 10

Țintuit de sus, în miezul lui, ametistul a sclipit* și vederii și-a deschis cristalinul larg năpădit. Dincolo de tot jocul de văluri și de străluciri, tu ne arăți prin spărtura fericitoarei luciri cum Domnul trimite modul înnoirii pe pământ, Ierusalimul ceresc, cu plutitor pogorământ. Din vârful cel mai sprințar al muntelui cunoștinței, tu crești din aur și cleștar, cetate, izvorul minții, cum ochiului aievea niciodată n-a răsărit și nici în oglinzile visului nu s-a mai ivit. Toată scumpătatea și odoarele întrupării, aduse și făcute semnele transfigurării. Și măsura trestiei de aur datu-s-a ție, pentru care îți lăudăm a ta proorocie:
Bucură-te, că dăruit Paradis în noi a deschis Domnul cel drept
Bucură-te, că Logos în jur nescris, în noi a sădit cel înțelept
Bucură-te, că lumea nouă o inimă are, cea plină de dar
Bucură-te, că în trăirea viitoare inima-i singur altar
Bucură-te, că în mijloc stă Ierusalimul floare străvezie
Bucură-te, că-i sunt doisprezece Apostoli pietre de temelie
Bucură-te, că numărul omului e analog celui de înger
Bucură-te, că în loc de soare, Domnul va fi nămiezii vistier
Bucură-te, că în El coboară și suie treptele contemplării
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!

Condac 11

Ușa cerului deschisă și în Duhul răpit, vezi în priveliște fața împăratului nuntit, perindarea sfințeniei pe cinuri coborânde, lunecând lumina din curba aripilor blânde. Toată alba curtenie a viului Dumnezeu purceasă la primirea ca mire a Fiului Său. La acest ceas opt sute optzeci și opt de viori, în mâini sihăstrești, cheamă în așteptare de fiori. De însetare adâncă sufletele se desfac, înflorind la melodia celui de-al optulea veac. Chemarea Numelui, prezența Domnului în lipsă nu va aduce pacea zorilor fără eclipsă. Și precum potiru-i plin, venirea Lui se va vărsa, cerurile toate pacea-I vor cânta: Aliluia!

Icos 11

Veni-va veleat cu alt lut, alt cer, altă vecie, proaspăt viitor crescut, trup de biserică vie. Lumea întreagă va fi nețărmurit chivot, numai Sfânta Sfintelor, numai prestol sfânt peste tot. Și cum viața în sine e veșnică liturghie, taina lucrării de aci e taină de cununie. Doar vinul laudei fiind jertfa fără de Calvar, mintea având liturghisitor și inima altar. La nunta Miresei pure cu Verbul lui Dumnezeu dat îi firii virginale să dăinuiască mereu. Din peștera din ostrov, Patmosul de surghiunire, tu ne scrii duminical vecia de nuntire. Cum marele înger ți-a dat sul de slove, mâncare, de-ți strig cu șapte biserici și această cântare:
Bucură-te, că noi vom fauri mlădios alb alai cununiei
Bucură-te, că noi toți ne vom înfrăți prinși de dansul Isaiei
Bucură-te, că în cor ne vom uni la muzicala unitate
Bucură-te, că mistic ne vom însoți Mielului Celui de departe
Bucură-te, că în Hristos, Cel Unul în toți, și noi toți vom fi una
Bucură-te, că fiecărui El va da inelul, brâul, cununa
Bucură-te, că din edenic alămâi fruntea ne va încununa
Bucură-te, că îmbrăcând și pectoralul, ne vom revirgina
Bucură-te, că ajungând îngeri în trup, toți ne vom îndumnezei
Bucură-te, că la stadia unitivă, treimic toți vom hori
Bucură-te, că Duhu-Și va pune herb în aura inelarii
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!

Condac 12

Zvâcnitu-mi-a înfrigurat zăvodul sufletului un deget de gând 1-a picurat chiar în cumpăna lui. Dar n-am apucat întrebarea cine poate să fie? Ca smirna m-a năpădit a Domnului bucurie. Mi-e aci, în pragul făpturii, bunătatea stăpână, împietrirea mi-a ciocănit cu înstelata-i mână. Nu-s vrednic, Doamne Iisuse, să-mi intri în cămară, dar cum lăsa-Te-voi, Doamne, la ușa mea afară? Tăcerea din temeie și rugăciunea răpită, își potrivesc ascuțișul spre clipa dăruită. Sfinte Avvă Ioane, povățuiește-mă bine, cum să-mi înveșnicesc odihna Domnului la mine, ca să mă întrepătrund în haric răsuflu cu ea, la rodnică isihie și tainic: Aliluia!

Icos 12

întru nămiaza acelui mâine al minunii, de fi-vom în Rai la Amprorul înțelepciunii, glasul Domnului vom auzi în lina grădină, zefir al inimii, trezind harfele de lumină. Din psalmul său de soare, izvoarele frumuseții curg în râul apa vie cât și-n Pomul vieții. Și suie din trunchi în floare, din fruct la desfătare, în prea-dulce pârg numele de binecuvântare, așa gustând din mustos miez, cântecul nemăsurat, așa chemând cu sfânt viers, numele neînserat, străluci-ne-va iar rourul zorilor făpturii. Și cum Sfinte, tu ne scrii ultim adevăr Scripturii, „Vino, Doamne!", căruia Domnul răspunde: „Iată vin!" așa și noi vom rosti stihirea aceasta de Amin!
Bucură-te, că victorioasă flacără e numele Domnului
Bucură-te, că veghea Lui stăruie trează și în toiul somnului
Bucură-te, că puteri de lecuire din zicerea numelui curg
Bucură-te, că El ni-i cvintă credinței, fără clintire sau amurg
Bucură-te, că suprafirească prânzire sufletului meu îi cere
Bucură-te, că-n buna-i rostire sorbim din duhul de înviere
Bucură-te, că purpura dăruirii o sângeră singurul Sfânt
Bucură-te, că pâinea nemuririi cinăm din arzătoru-I cuvânt
Bucură-te, că numele e lumină ce dezvăluie, arată
Bucură-te, că în El se izbăvesc toți cei cu dorire curată
Bucură-te, că-n El tu ne înveți felul ceresc al cuminecării
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!

Condac 13

O, Ioane, Sfinte Avvă al chipului vulturesc, duhovnicesc al meu Părinte și ctitor sufletesc, iată-mă, acordat alăută drept-slăvitoare, nădăjduind tu să-mi veghezi sfânta înflăcărare. Apără-mă să-mi țin tot viu văpaia arcană, litania Numelui de foc cu dulceți de mană. Uriaș al Duhului grai cu furtuni de suspine, inima împăcându-L să-L zică cum se cuvine. Din cugetătorul arcuș al celor cinci cuvinte, arcuind pe unitatea simțurilor strunite. Numai din cântare, răul din lume să se ducă, iureșul din suflul rostirii izgonindu-l nălucă. Iezerul de foc și fântâna adâncului să-l bea, laolaltă cu cerurile toate când vom dura: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)

Icos 1

Binecuvânta-vom pre toți cei ce ne urăsc sau iubesc, noianul binecuvântării totul să înece. Din binecuvântare lumile se-ndumnezeiesc, cel ce binecuvântează în Dumnezeu petrece. Binecuvântarea-i zăbavă bine dăruită, cât și săgeată învăpăiată a marelui salt. Binecuvântarea, cruce peste creștet sădită, revarsă în noi harul Numelui Celui Preaînalt. Dar binecuvântarea îi și adâncă plecare, genunche ce s-a închinat smereniei celuilalt, ca să ajungă așijderi cea mai de sus închinare a îngerilor, Preacuratei și Preasfântului Duh. Binecuvântează dar, ca să-mi cutez sfânta lucrare, ca dintr-un zbor să-ți cânt, cu tot sufletul în văzduh:
Bucură-te, al inimii rugătoare bogoslovitor Apostol
Bucură-te, al minților cutezătoare oblăduitor prestol
Bucură-te, al prezbiterilor celor albi centenar cunună
Bucurâ-te, al Predaniei celei arcane verigă străbună
Bucură-te, părintească bunătate cu sfânt iscus dăruită
Bucură-te, aloi de harismă la preoție acoperită
Bucură-te, lacrimă de pe mâinile sfințitoare
Bucură-te, belșug de blândețe pentru lăuntrica aflare
Bucură-te, străluminare de mir necesară înnoirilor
Bucură-te, pecete de gnoză însemnată asupra fiilor
Bucură-te, că dat ți-e să păstrezi cheile și sicriul lucrării
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!

Condac 1

Arzătorule Sfânt, rob al harului dulce nespus, și verhovnic al iubirii de smarald a lui Iisus, bătrân alb cu petalonul tainicei arhierii și dascăl de tâlc al pecetluitei Bogoslovii, primește-ne sub dreptarul crinului împărătesc. Punerea mâinilor în creștet ne-o luminează și la virginitatea Cerului ne înfiază, ca să-ți cântăm de tot istovul din sfințenia lăudării: Bucură-te, Ioan Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!

Rugăciune către Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan

Cu credință, cu dragoste și cu evlavie, din inimă venim către tine, Sfinte Apostole și Evangheliste Ioane, de Dumnezeu cuvântătorule și prietenul cel preaiubit al lui Hristos, și cu toată umilința te rugăm să ne ajuți nouă, nevrednicilor, cu sfintele și preaputernicele tale rugăciuni, spre a trece cu liniște și cu alinare peste toate valurile cele tulburi ale veacului celui de acum și spre a nu cădea noi în laturile și cursele cele prea meșteșugite ale răilor oameni și ale viclenilor diavoli. Pe tine, vulturule cel preaînalt zburător al teologiei, te rugăm să mijlocești pentru noi către Preamilostivul Dumnezeu și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, ca să lumineze cu al Său har mințile noastre cele întunecate de patimi, spre a primi și noi înțelepciunea cea de la Duhul lui Dumnezeu și a cunoaște dogmele dreptei credințe și minunile cele din Legea Sa, și spre a lucra și noi, după putere, pe cele ce le vom înțelege. Pe tine, ucenicul cel preaiubit al lui Hristos, care ai propovăduit lumii dragostea lui Dumnezeu și dragostea de aproapele, te rugăm să ne ajuți cu a ta mijlocire către Domnul, pentru ca și noi prin darul lui Dumnezeu să ajungem a iubi pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul și din toată vârtutea noastră, iar pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Pe tine, vasul cel preacurat al fecioriei, te punem mijlocitor către Preabunul Dumnezeu, ca prin ajutorul și mila Sa să ne izbăvească de războaiele cele iuți ale mâniei și ale poftelor trupești, precum și de potopul gândurilor celor necurate, care pururea din inimă izvorăsc și care, ca niște nori ai întunericului, din adânc risipindu-se, mintea noastră o întunecă spre pierzarea sufletelor noastre. Către tine, preafericite ucenic și apostol, care de către Domnul fiu al Preasfintei și Preacuratei Sale Maici ai fost numit și căreia până la ducerea ei din lumea aceasta i-ai slujit, cădem cu toată umilința și zdrobirea inimii noastre, ca, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, care este și Maica Domnului, Maica ta și Maica noastră a tuturor celor ce au crezut în Hristos, să mijlocești pentru noi către Preadulcele nostru Mântuitor ca, prin a Sa milă și îndurare, să nu ne lase pe noi în toate zilele vieții noastre, nici în ceasul sfârșitului nostru, atunci când vom sta înaintea Lui și ne va judeca. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Tropar la Sărbătoarea Adormirii Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan

Glasul 2

Apostole iubite al lui Hristos Dumnezeu, grăbește de mântuiește pe poporul cel fără de răspuns. Că te primește când cazi către Dânsul, Cel Ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptul Lui: pe Acela roagă-L, de Dumnezeu Cuvântătorule, ca norul vrăjmașilor cel căzut asupra noastră să se risipească, cerându-ne nouă pace și mare milă.

Preotul (sau diaconul) zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În lipsa preotului, încheiem, zicând:

Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.