,, Deci tu, preotule, când strigi, de ce minți?

 

De ce faci pe cei flămânzi şi însetați

Să plângă necuminecați, cu lacrimi fierbinți?

Dar voi chiar fără plată ar trebui să împărtăşiți

Şi să slujiți, să dezlegați, să iertați şi să mărturisiți.

Dar cine v-a dat vouă dreptul să legați, să afurisiți şi să canonisiți,

Tocmai pe cei care sunt după Euharistie doriți?

Tu eşti doctor şi la cei sănătoşi dai doctorii,

Dar nu dai bolnavilor şi leproşilor Taina Sfintei Euharistii?

Tu eşti sănătos şi tot te împărtăşeşti de câte ori slujeşti

cu Hristos,

O, câtă nevoie are de Mine cel păcătos!

Ce-ți trebuie ție medicamente şi doctorii?

La alții nu Mă dai, ci Mă ții în chivote şi cutii?

Dă la popor doctorii, la fecioare, la cei din temnițe şi spitale,

La bătrâni, bolnavi şi la copii. Cel care este bolnav

Are nevoie de Euharistie, că este grav.

Iar voi aveți misiunea doar să cuminecați,

Dar voi nu dați nici soborului, nici poporului,

Ci pe jos, pe covoare, Mă vărsați, Mă călcați în picioare. 

Cât de mult greşiți, că nu voiți pe nimeni să mai împărtăşiți!

Ba încă şi contra Mea vă porniți şi huliți, voi preoți năimiți.”

Schiarhiereu NiL Dorobanțu, 

Cuvinte cerești 5, pag. 140-141