Altar nemuritor

  

Dă-mi vântule, o aripă de-a ta, 

furată de la îngeri :

lumea să bat, pân' s-o găta, 

să aprind torțe în inimi! 

Dă-mi fulger, forța ta măiastră ,

învață -mă să ating :

pe acei ce stiu doar să umbrească 

luminile ne sting!

Dă-mi tunet, glasul de bariton ,

să pot oful să spun:

n-avem concurs, nici maraton

nu-i nimenea mai bun!

Mărite cer, dă-mi ochii tăi cei ageri ,

să schimb ce mă frământă :

să nu mai plâng trecute primăveri 

dă-mi dragostea pierdută. 

Dă - mi ploaie doar un pic din tine ,

să spăl durerea lumii :

să curgă armonia, sevă-n inimi, 

miracolul iertării! 

Dă-mi pasăre din a ta înțelepciune, 

să știu und' să mă opresc :

pe pragul puiului pierdut în lume, 

să-i cânt cât îl iubesc! 

Dă-mi lume tu un punct de sprijin, 

să încep a construi:

din fir de amor să-mi fac cămin 

iubirii vreau sluji! 

Să pot să duc mesaju' pân' la stele :

nu-i totul efemer! 

doar să aprinzi lumina slavei tale, 

altar nemuritor!!! 

MB.