REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Numele acestui mare și slăvit sfânt vine de la titlul faimoasei cărți scrise de el, Scara dumnezeiescului urcuș sau, mai simplu, Scara . Ioan a sosit la Muntele Sinai pe când avea vârsta de șaisprezece ani și a rămas acolo, mai întâi ca frate începător sub ascultare, apoi ca sihastru, iar în cele din urmă ca stareț al Sinaiului până la înaintata vârstă de optzeci de ani. Sfântul Ioan a trecut la Domnul cam pe la anul 563 după Hristos. Despre el, biograful său, monahul Daniil, zice: „Trupul său s-a urcat la înălțimile Sinaiului, în vreme ce sufletul său s-a înălțat la înălțimile cele cerești.” ​Sfântul Ioan Scărarul a stat în ascultare față de părintele său duhovnicesc, Martirie, timp de nouăsprezece ani. Sfântul Anastasie de la Muntele Sinai, văzându-l pe tânărul Ioan, a prorocit despre el că va fi stareț al Sinaiului. După moartea duhovnicescului său părinte, Sfântul Ioan s-a retras într-o peșteră unde a dus o viețuire aspră timp de douăzeci de ani. ​Minunile și discernămân...

  ​În timpul marilor prigoane împotriva creștinilor, mulți dintre cei credincioși scăpau ascunzându-se în munți și în peșteri. Așa s-a întâmplat și cu mama acestui sfânt Codrat. Ea era însărcinată când a izbucnit prigoana. Fugind și ascunzându-se, l-a născut pe Codrat într-o pădure și a murit la scurt timp după aceea. ​Repere Biografice: Viața și Pătimirea Sfântului ​ Nașterea sub semnul prigoanei: Sfântul s-a născut în condiții vitrege, în pustietate, rămânând orfan de mamă încă din primele clipe de viață. ​ Ocrotirea divină: A supraviețuit în singurătate, fiind hrănit prin purtarea de grijă a Sfintei Pronii și a îngerului păzitor, primind o „rouă dulce” ca hrană, asemenea manei din pustie. ​ Integrarea în societate: La vârsta de 12 ani, a părăsit pustia și a fost primit de oameni milostivi în cetate, unde a deprins cititul și învățătura. ​ Vocația de tămăduitor: A studiat medicina, împletind cunoștințele științifice cu puterea rugăciunii și a postului pentru a vindeca ...

  E l a fost din satul Amnia din Paflagonia. La începutul vieții lui el a fost un om extrem de bogat, dar din pricină că a făcut tot timpul milostenii peste milostenii din averea lui colosală, a sărăcit el însuși. Cu toate acestea el niciodată nu s-a temut de sărăcie ci, fără să se lase tulburat de nemulțumirea soției și copiilor lui, el a continuat, chiar și sărac fiind, opera lui caritabilă, punându-și nădejdea numai în Domnul Dumnezeu Care zice: Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei 4:7). P e când Sfântul Filaret își ara odată ogorul, a venit la el un om care plângând i-a zis că i-a murit unul din cei doi boi în jug și nu poate să are numai cu unul. A tunci Sfântul și-a scos boul lui din jugul la care ara și i l-a dat omului. El a dat ultimul lui cal unui om care fusese recrutat pentru război. El a dat vițelul ultimei vaci pe care o mai avea și pentru că vaca răgea după vițelul ei, iar vițelul nu se putea dezlipi de mama lui, i-a dat omului aceluia și vaca. A...

  Astăzi, **15 noiembrie**, Biserica Ortodoxă intră în perioada de pregătire spirituală cunoscută sub numele de **Postul Nașterii Domnului** sau **Postul Crăciunului**. Acest post de toamnă este un timp de reînnoire, care ne cheamă să ne curățim sufletește și trupește pentru a-L putea primi, cu inima curată, pe Hristos Cel nou-născut. --- ## 1. 🗓️ Durata și Rânduiala Postului Postul Nașterii Domnului se întinde pe o perioadă de **40 de zile** și este rânduit după modelul postului Mântuitorului Iisus Hristos din pustie (deși acesta a fost de 40 de zile, el nu este la fel de strict ca Postul Mare). | Aspect | Detaliu | | :--- | :--- | | **Data Începerii** | **15 noiembrie** | | **Data Sfârșitului** | **24 decembrie** (seara, în ajun) | | **Durata Totală** | 40 de zile | | **Rânduiala Tipiconală** | Biserica îngăduie dezlegare la **pește, untdelemn și vin** în zilele de sâmbătă și duminică, precum și la marile sărbători (Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Sfântul Nicolae, Sfinți...

  E l s-a născut în Egipt și îmbogățindu-se de-a lungul întregii lui vieții întru călugăreștile nevoințe în pustia egipteană și-a încheiat la urmă alergarea cu moarte de mucenic. Imitîndu-l pe Sfântul Proroc Ioan, Botezătorul și înaintemergătorul Domnului, Sfântul Epimah s-a retras cu desăvârșire în pustie încă din frageda lui tinerețe. Iubindu-L cu tot duhul și cu toată virtutea lui pe Domnul, s-a învrednicit de la El de daruri mari, căci însuși Duhul Sfânt îl învăța pe el toate; astfel, fără să aibă trebuință de vreun dascăl pământesc, el de la Duhul s-a povățuit către toate nevoințele vieții celei călugărești. A poi a ajuns la urechile fericitului Epimah vestea că la Alexandria creștinii sunt uciși precum oile de junghiere pentru mărturisirea Numelui lui Hristos. Aprinzându-se și îndârdjindu-se cu duhul întru apărarea Sfintei credințe, el a intrat în marea cetate și a dărâmat cu mâinile lui idolii la pământ. P rins fiind și dat la bestialele chinuri, Sfântul Epimah a strigat...

  # Sufletul, mai scump decât toată turma: Tâlcul Vindecării Demonizatului din Gadara Pericopa evanghelică citită în Duminica a XXIII-a după Rusalii ne poartă pe țărmul aspru și păgân al **ținutului Gherghesenilor** (sau al Gadarenilor), unde Mântuitorul Iisus Hristos înfăptuiește o minune cutremurătoare: vindecarea unui om chinuit de o legiune de demoni. Această Evanghelie (Luca 8, 26-39) nu este doar o dovadă a puterii lui Hristos asupra întunericului, ci o lecție profundă despre valoarea inestimabilă a sufletului omenesc și despre modul în care lumea alege, adesea, să prețuiască mai mult bunurile materiale decât mântuirea. ## I. Portretul Decăderii: Omul din Morminte Imaginea cu care ne întâmpină Evanghelia este una a decăderii totale. Un bărbat, stăpânit de o „Legiune” de demoni (un număr mare și organizat), trăia în morminte, gol, fără casă, rupând toate lanțurile și obezile cu care oamenii încercaseră să-l lege. Acest portret al nefericitului reprezintă simbolic **starea omul...

  A cești sfinți ai lui Dumnezeu au fost clerici ai Arhiereului Pavel, Patriarhul Constantinopolului, în timpul domniei împăratului Constanțiu. L a moartea marelui Constantin a început să se manifeste din nou, mai pe față și mai sălbatic, erezia ariană, care în timpul marelui împărat Constantin fusese încătușată, însuși împăratul Constanțiu, fiul marelui Constantin, era aplecat către erezia aceasta. L a curtea imperială se aflau doi demnitari foarte influenți, Eusebius și Filip, ambii înfocați arieni. La intrigile lor, Patriarhul Pavel a fost depus din scaunul patriarhal și surghiunit în Armenia, unde a murit la scurt timp, sugrumat de arieni. D upă uciderea Patriarhului Pavel, Macedonie, bărbat lipsit de orice onoare, a luat cu samavolnicie tronul patriarhal. D ouă cumplite războaie a avut de bătut atunci Ortodoxia: unul împotriva păgânilor, celălalt împotriva ereticilor. S finții Marcian și Martirie au mijlocit din toate puterile lor și au luptat până la moarte muceniceasc...

  A cest mare și slăvit sfânt a fost de neam egiptean și mare comandant al armatelor împăratului Constantin cel mare. D ucele Artemie a fost unul dintre cei care au văzut Crucea pe cer, înconjurată de stele, atunci când i s-a arătat în plină zi lui Constantin, mai înainte de marea bătălie de la Podul Milvian. Atunci și el a crezut în Hristos și a primit Sfântul Botez. M ai târziu, sub domnia fiului marelui Constantin, Constanțiu, împăratul l-a trimis în Grecia ca să aducă la Constantinopol moaștele Sfântului Andrei de la Patras și pe ale Sfântului Luca din Teba. Comandantul Artemie a împlinit toate aceste sfinte însărcinări cu bucurie mare. D upă acestea el a primit titlul de augustalis și de mare duce al Egiptului. El a rămas în această înaltă demnitate în tot timpul domniei lui Constanțiu, iar apoi o bucată de timp și sub împăratul Iulian, apostatul. Când apostatul împărat a pornit la război contra perșilor, el a trecut prin Antiohia și a poruncit ducelui Artemie să porneasc...

  S fântul Toma a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli ai lui Hristos. Prin neîncrederea lui în învirerea Domnului s-a adus o nouă dovadă a realității acestui eveniment sfânt și înfricoșat. Din pricina îndoirii lui Toma, Domnul înviat S-a arătat pentru a doua oară înaintea ucenicilor Lui, numai și numai în scopul de a îl convinge și pe Toma de Slăvita Lui înviere. Domnul a zis atunci către Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios. Iar Toma plin de cutremur a făcut așa și a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! (Ioan 20:27-28). D upă Pogorârea Duhului Sfânt și după ce Apostolii au aruncat sorți spre a vedea locurile în care fiecare urma să iasă la propovăduire, lui Toma i-a căzut să meargă și să vestească Evanghelia Domnului în India. El a fost puțin întristat că trebuia să plece atât de departe, dar Domnul i S-a arătat lui și l-a întărit. Î n India Toma a adus pe mulți la Hristos, atât nobili...

Duminica a 19 a după Rusalii  este o zi cu o învățătură centrală în creștinism: **iubirea desăvârșită**, care merge dincolo de firea omenească. Iată un articol creștin-ortodox despre semnificația acestei duminici, care are ca temă un fragment crucial din **Predica de pe Munte** a Mântuitorului. --- # Duminica a XIX-a după Rusalii: Școala Iubirii Vrăjmașilor și Chemarea la Milostivire Duminica a 19-a după Rusalii aduce în fața credincioșilor ortodocși un fragment esențial și cutremurător din Evanghelia după Luca (6, 31-36), parte din celebra **Predică de pe Munte** sau, după Evanghelistul Luca, "Predica de pe loc șes". Această pericopă nu este doar o lecție de morală, ci o *schimbare de paradigmă* care ne îndeamnă să ne depășim condiția naturală și să ne asemănăm cu Dumnezeu. Tema centrală este **Iubirea Vrăjmașilor** și **Chemarea la Milostivire**. ## 1. Textul Evanghelic: Depășirea „Firescului” Uman Evanghelia acestei duminici ne pune în fața unui nou "decalog" al ...

  S finții Adrian și Natalia au fost soț și soție, ambii provenind din familii foarte mari și bogate din Nicomidia. Adrian era păgân și marele Pretor al Nicomidiei. Natalia în ascuns era creștină. Ei erau amândoi tineri și nu au fost căsătoriți decât treisprezece luni mai înainte de martiriul lor. C ând răul împărat Maximian a sosit la Nicomidia, el a poruncit prinderea creștinilor, torturarea și executarea lor. Î ntr-o peșteră din afara cetății se aflau ascunși douăzeci și trei de creștini. Ei au fost denunțați autorităților, prinși, biciuiți cu sălbăticie și aruncați în temniță, în cel mai scurt timp ei au fost aduși înaintea Pretorului spre a li se înregistra numele. Pretorul Adrian le observa chipurile și fețele, ei erau calmi și blânzi, deși fuseseră torturați. El i-a legat cu jurământ să îi spună adevărul, ce așteaptă ei de la Dumnezeul lor pentru aceste suferințe cumplite și moarte odioasă? E i i-au răspuns că așteaptă negreșit răsplata făgăduită de Dumnezeu drepților î...

  A cest astru strălucitor al Bisericii a văzut lumina zilei în anul 1749, în insula Naxos din arhipelagul Ciclade - Grecia. Părinții săi, evlavioși și cu frică de Dumnezeu, i-au dat la Sfîntul Botez numele de Nicolae și l-au încredințat preotului satului pentru a-l învăța să citească. De mic copil s-a îndepărtat de jocurile gălăgioase ale celorlalți copii, pentru a se dedica stăruitor lecturii. El a fost dăruit de Dumnezeu nu numai cu o inteligență vie, ci, de asemenea, și cu o memorie excepțională, care-i permitea să rețină și să repete ime-diat tot ceea ce citea. A poi a fost trimis la Smirna, la vîrsta de 16 ani, pentru a deprinde învățătura dascălului Ierotei. Aici s-a făcut iubit de toți, atît de învățători, cît și de frați, pentru dulceața și bunătatea deprinderilor sale. În afară de cultura laică și studiul cărților sfinte a învățat latina și franceza și a devenit iscusit cunoscător al Sfinților Părinți, al aghiografiei și sfintelor canoane. Aceasta l-a învrednicit să fi...

---   Duminica a treia după Rusalii ne aduce în centrul atenției un mesaj profund al Mântuitorului Iisus Hristos despre **providența divină și despre grija lui Dumnezeu față de creația Sa**. Pericopa evanghelică citită la Sfânta Liturghie (Matei 6, 22-33) este o invitație la eliberarea de grijile excesive ale vieții cotidiene și la o încredere deplină în purtarea de grijă a Tatălui Ceresc. ### Orbirea Duhovnicească și Lumina Interioară Textul evanghelic începe cu o analogie puternică despre **ochiul trupului și ochiul sufletului**: *"Luminătorul trupului este ochiul. Deci, de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, întunericul cu cât mai mult!"* (Matei 6, 22-23). Această învățătură nu se referă doar la vederea fizică. **"Ochiul curat"** este inima luminată de credință, de smerenie și de virtuți. Este ochiul care Îl vede pe Dumnezeu în toate și ...

  E a s-a născut la Tesalonic, din părinți nobili și bogați, cetățeni de frunte ai cetății. Ea a fost crescută cu mare evlavie întru toată curăția credinței creștine. Rămânând orfană de la o fragedă vârstă, ea s-a închinat pe sine cu totul rugăciunii și cugetărilor dumnezeiești în propria ei casă. A rzând de dragoste pentru Hristos, ea își zicea adesea întru sine: „O, cât de mincinoasă este viața tinereții, întru care fie te smintești, fie smintești pe alții! Cu cât mai bună este bătrânețea! Iar sufletul meu se umple de tristețe văzând cât trebuie să aștept până ce voi urca la Domnul. " E a și-a vândut toate averile, a împărțit venitul săracilor, și a viețuit după aceea numai din munca mâinilor ei. Ea postea cu strictețe, dormea foarte puțin, și se ruga neîncetat cu lacrimi. C ând se biruia de somn, își zicea: „Groaznic este să mă las biruită de somn, câtă vreme dușmanul meu pururi veghează!" Î n acea vreme răul împărat Maximian a decretat că oricine poate să ucidă în v...

  E l a fost fiul lui Iona și fratele marelui Petru, născut la Betsaida, iar de meserie pescar. La început el a fost ucenicul Sfântului loan Botezătorul, dar arătând Botezătorul Ioan către Mântuitorul Hristos și zicând: Iată Mielul lui Dumnezeu! (Ioan 1:36), Sfântul Andrei l-a lăsat pe Ioan și a urmat lui Hristos. Apoi, Sfântul Andrei l-a adus la Hristos și pe fratele lui, marele Petru. D upă Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântului Andrei i-au căzut sorții să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu în Bizanț și în Tracia, apoi în ținuturile de pe cursul Dunării și în Rusia de la țărmul Mării Negre, apoi în toată Tracia, în Epir, în Grecia și în Peloponnes, unde a adus mulțimi mari de oameni la credință, sfințindu-le apoi episcopi și preoți. Î n cetatea Patras el a lucrat multe minuni mari întru Numele lui Hristos și a câștigat pe mulți pentru Domnul. Printre noii credincioși s-a numărat și fratele și soția proconsulului Aegeates. Furios, Aegeates l-a supus pe Sfântul Andrei unor tortur...

  S fântul Mina a fost de neam egiptean, iar cu îndeletnicirea, ofițer imperial. Fiind creștin adevărat cu credința, el nu a suferit necuratele jertfe idolești la care aveau obligația membrii armatelor romane și de aceea a ieșit cu desăvârșire din rândurile lor, părăsind nu doar armata, ci și casa, cetatea, poporul și toate cele ale prea deșartei lumi și a mers și s-a sălășluit în pustia unui munte, curățindu-și trupul și sufletul cu asprimea grelei viețuiri și a liniștii muntelui. Căci mai vârtos a voit să petreacă printre fiarele pustiei, decât printre necurații păgâni. Î ntr-una din zile Sfântul Mina a cunoscut cu duhul că în cetatea Cotyaeus se petrece un necurat festival păgânesc, plin de mugetele animalelor de sacrificiu. El atunci, îndârjindu-se cu duhul ca un zilot, a intrat în acea cetate și a strigat tare înaintea tuturor credința lui în Hristos, Unul și Adevăratul Dumnezeu Cel Viu. El strigat tare, dând pe față minciuna idolatriei și bezna fără de fund în care zac păg...

  P e Valea Dâmboviței, între Târgoviște și Câmpulung, se află un deal înalt numit „Dealul Cetățuia” sau „Dealul lui Negru Vodă”. Prima așezare monahală cunoscută pe această colină datează de la începutul secolului XIV, când domnul Țării Românești întemeiază un schit cunoscut până azi cu numele de „Schitul Negru Vodă” (Cetățuia). P e versantul abrupt al dealului, în partea de sud-est, ca și pe valea pârâului Cetățuia, a existat una din cele mai vechi vetre isihaste românești. Între secolele XIII și XVIII, aici s-au nevoit mulți sihaștri cu viață sfântă, ale căror nume nu se mai cunosc. Valea aceasta se numește de sute de ani „Valea Chiliilor”, din cauza numărului mare de sihaștri trăitori aici. U nul din cei mai renumiți sihaștri ce s-a nevoit pe Valea Chiliilor în primele decenii ale secolului XVII, a fost Cuviosul schimonah Ioanichie. Se crede că era cu metania din Schitul Negru Vodă de alături, unde s-a nevoit la sfârșitul secolului XVI. Apoi, râvnind fericitei vieți pustnic...

  M oaștele sfântului Serafim de Sarov au fost descoperite în ziua de 3 iulie 1903. Zilele următoare a avut loc o mare procesiune la care au participat mai mult de 200.000 de persoane și familia regală a Rusiei. Sfântul a fost canonizat de Biserica Rusă în mod festiv la Sfânta Liturghie din 19 iulie 1903.

  S fântul Atinoghen a viețuit într-o mânăstire de lângă cetatea Sevastei împreună cu zece ucenici ai săi. Î n timpul domniei lui Dioclețian, la Sevastia a sosit Filomarh, un prigonitor sângeros al creștinilor. El a arestat și a ucis mulți creștini din cetate. Când l-a văzut pe Atinoghen și pe ucenicii lui, el i-a poruncit Bătrânului să aducă jertfe idolilor ca să nu piară, așa cum pieriseră și ceilalți creștini. A tinoghen i-a zis: „O, prigonitorule, cei de care zici că au pierit nu au pierit deloc, ci se află acum în ceruri, bucurându-se cu îngerii. " C hiar atunci, o căprioară pe care Atinoghen o hrănea uneori cu mâna lui a fugit repede înspre el și văzându-l în acele chinuri, a început să plângă. Aceasta fiindcă până și fiarele munților erau mai simțitoare față de chinurile mucenicilor lui Hristos decât păgânii locuitori ai orașelor. D upă torturi cumplite, în timpul cărora un înger al lui Dumnezeu îi întărea pe mucenici, ei au fost cu toții decapitați, mai întâi preoții...

  I ulita s-a născut nobilă. Ea a rămas văduvă de foarte tânără, pe când fiul ei Chiric de abia se născuse. Ea a locuit la Iconium, din cetatea Lycaoniei, dăruită fiind trup și suflet credinței creștine. E a și-a botezat fiul imediat după nașterea lui, iar de la vârsta de trei ani a început să îl învețe mai cu de-amănuntul tainele credinței. Ea l-a învățat pe fiul ei să se roage înaintea lui Dumnezeu, la măsura la care îi este cu putință pruncului. Când Dioclețian a declanșat persecuțiile împotriva creștinilor, a început să curgă mult sânge și în orașul Iconium. Atunci, de spaima păgânilor, Iulita și-a luat fiul și s-a ascuns în cetatea Seleuciei. Dar nici acolo nu era mai bine de creștini. I ulita a fost arestată și adusă înaintea judecătorului sub acuza că este creștină. Cum Iulita și-a mărturisit curajos credința în Mântuitorul Iisus Hristos Dumnezeu, judecătorul, ca să o facă să se teamă și să slăbească, l-a luat pe fiul ei Chiric pe genunchi, mângâindu-l cu cuvinte dulci. ...