Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Mina

 

Sfântul Mina a fost de neam egiptean, iar cu îndeletnicirea, ofițer imperial. Fiind creștin adevărat cu credința, el nu a suferit necuratele jertfe idolești la care aveau obligația membrii armatelor romane și de aceea a ieșit cu desăvârșire din rândurile lor, părăsind nu doar armata, ci și casa, cetatea, poporul și toate cele ale prea deșartei lumi și a mers și s-a sălășluit în pustia unui munte, curățindu-și trupul și sufletul cu asprimea grelei viețuiri și a liniștii muntelui. Căci mai vârtos a voit să petreacă printre fiarele pustiei, decât printre necurații păgâni.
Într-una din zile Sfântul Mina a cunoscut cu duhul că în cetatea Cotyaeus se petrece un necurat festival păgânesc, plin de mugetele animalelor de sacrificiu. El atunci, îndârjindu-se cu duhul ca un zilot, a intrat în acea cetate și a strigat tare înaintea tuturor credința lui în Hristos, Unul și Adevăratul Dumnezeu Cel Viu. El strigat tare, dând pe față minciuna idolatriei și bezna fără de fund în care zac păgânii.
Pyrrhus, eparhul acelei cetăți, l-a întrebat pe Sfântul Mina cine este și de unde vine.
Sfântul a zis: „Egiptul este patria mea și Mina îmi este numele. Eu am fost ofițer în armata romană, dar m-am scârbit de idolatria ei și mi-am lepădat rangul cu sila. Iar acum stau în fața voastră, a tuturor și proclam în urechile voastre Numele Cel Sfânt al Domnului meu Hristos Cel Veșnic Viu! Și mă rog Lui fierbinte să mă pomenească și pe mine, nevrednicul, când va veni întru împărăția Sa!"
Văzând și auzind acestea, Pyrrhus l-a supus pe Marele Mina la cele mai bestiale torturi. El a fost biciuit cu scorpiane, sfâșiat cu unghii de fier, ars cu făclii și schingiuit în multe alte feluri, iar la urmă a fost decapitat cu sabia.
Ei au aruncat rămășițele trupului lui în foc, astfel încât creștinii să nu aibă mângâierea sfintelor lui moaște. Creștinii însă tot au căutat și au aflat în cenușa focului, părticele din trupul sfânt al mucenicului, pe care le-au scos de acolo ca pe niște nestemate de mult preț. Ei au îngropat cu evlavie și cu cinste acele rămășițe, care mai după aceea au fost mutate la Alexandria și îngropate acolo, deasupra lor ridicându-se și o slăvită biserică în cinstea Sfântului Mare Mucenic Mina.
Sfântul Mina a fost martirizat cam pe la anul 304. El acum petrece în ceruri, bucurându-se întru împărăția nepieritoare a Domnului Hristos.
Oricine îl cinstește cu evlavie pe Marele Mucenic Mina și cheamă cu credință sfânt numele lui, primește grabnic ajutor. Sfântul adesea s-a arătat înaintea credincioșilor spre a îi ajuta grabnic sau a necredincioșilor spre a îi pedepsi exemplar, ca un războinic slăvit, călare pe cal.