O oda pentru Părintele Dumitru Stăniloaie
**Gânditorul în haină monahală**
În sanctuarul cuvintelor, un stejar bătrân,
Dumitru Stăniloaie, cu gândul înălțat.
Teolog, filosof, un spirit neîntâlnit,
În scrierile tale, neamul s-a regăsit.
Cu harul cuvântului, ai topit în cuget,
Adânci mistere, ale credinței noastre sfinte.
Ai fost un far în noapte, un înger veghetor,
Și-n sufletele noastre, ai pus semințe sfinte.
De la patristică, până-n zilele de azi,
Ai construit un pod, spre ceruri și veșnicie.
Cu fiecare rând, ai ridicat un zid,
Împotriva necredinței și a uitării.
În vremuri de tumult, când lumea se-nvolbura,
Tu ai rămas un stâlp, neclintit și statornic.
Cu rațiunea ta limpede, ai luminat calea,
Și-n credința noastră, ai insuflat o flacără.
Astăzi, când te pomenim, cu pioasă evlavie,
Îți mulțumim pentru tot ce-ai făcut pentru noi.
Ești un dar ceresc, o comoară neprețuită,
Și-n veșnicie, numele tău va străluci. AUTOR:CARANDA DANIEL TEOLOG ȘI JURNALIST
Comentarii
Trimiteți un comentariu