I Tesaloniceni 2, 1-8
Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48)
Mărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile.
1 Fiindcă voi înșivă, fraților, știți că venirea noastră la voi n'a fost zadarnică; 2 dimpotrivă, după ce mai întâi am pătimit și am fost ocărâți în Filipi, așa cum o știți, am îndrăznit întru Dumnezeul nostru să grăim către voi, în multă luptă, Evanghelia lui Dumnezeu. 3 Pentru că îndemnula nu venea din rătăcire, nici din necurăție, nici din vicleșug, 4 ci așa cum am fost noi socotiți de Dumnezeu vrednici să ni se încredințeze Evanghelia, așa și grăim, nu să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu Care ne încearcă inimile. 5 Căci niciodată n'am folosit cuvinte de lingușire, după cum știți, nici vreo perdeab pentru pofta de câștig - Dumnezeu e martor -, 6 nici n'am căutat slavă de la oameni - nici de la voi, nici de la alții -, deși, ca apostoli ai lui Hristos, puteam să atârnăm greuc. 7 Dimpotrivă, noi am fost blânzi în mijlocul vostru. Așa cum o doică își îngrijeșted pe propriii săi copii, 8 tot astfel noi, în fierbintele nostru dor, eram bucuroși să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și sufletele noastre, fiindcă ne-ați căzut cu drag.
Aliluia, glasul al 8-lea (Psalm 131: 8, 14)
Stih 1: Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu și chivotul sfințirii Tale.
Stih 2: Zis-a Domnul: Aceasta este odihna Mea în veacul veacului, aici voi locui, că am ales-o pe ea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu