REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  19 Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison f , în toate zilele veselindu-se în chip strălucit. 20 Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea în fața porții lui, plin de bube, 21 și-ar fi poftit să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; cu toate acestea, înșiși câinii, venind, ei îi lingeau bubele g . 22 Și a murit săracul și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Și a murit și bogatul și a fost îngropat. 23 Și în iad, fiind el în chinuri, își ridică ochii și-l vede de departe pe Avraam, și pe Lazăr în sânul lui. 24 Și i-a zis, strigând: Părinte Avraam, ai milă de mine și trimite-l pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, că mă chinuiesc în această văpaie. 25 Dar Avraam i-a zis: Fiule, adu-ți aminte că tu ți-ai primit pe cele bune în viața ta, și Lazăr, de asemenea, pe cele rele; iar acum, aici, el se mângâie, iar tu te chinuiești. 26 Și peste toate acestea, între noi și voi prăpastie mare s'a întărit, încât cei ce vor să treacă d...

  1 După ce Și-a sfârșit toate cuvintele în auzul poporului, a intrat în Capernaum. 2 Iar un sutaș avea un serv pe care-l prețuia și care, bolnav, era pe moarte. 3 Și auzind despre Iisus, a trimis la El pe niște bătrâni ai Iudeilor a , rugându-L să vină și să-i vindece servul. 4 Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicându-I: „Vrednic este să faci asta pentru el; 5 că iubește neamul nostru; și sinagoga, el ne-a zidit-o“. 6 Iar Iisus mergea cu ei. Și nu era departe de casă, când sutașul a trimis la El prieteni, zicându-I: „Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu. 7 De aceea nici pe mine nu m'am socotit vrednic să vin la Tine; ci spune prin cuvânt, și servul meu se va tămădui. 8 Că și eu sunt om pus sub stăpânire și am sub mine ostași și-i spun acestuia: Du-te! Și se duce; și altuia: Vino! Și vine; și slugii mele: Fă asta! Și face“. 9 Iar Iisus, auzind acestea, S'a mirat de el și, întorcându-Se, a zis către mulțimea care venea după El: „Vă...

18 Și a fost că pe când El Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulțimile că sunt Eu?“ 19 Iar ei, răspunzând, au zis: „Ioan Botezătorul; iar alții Ilie, iar alții că a înviat un profet din cei vechi“. 20 Și El le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceți că sunt Eu?“ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Hristosul lui Dumnezeu“. 21 Iar El sub mustrare le-a poruncit ca pe aceasta să n'o spună nimănui, 22 zicând: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de către bătrâni și de către arhierei și de către cărturari și să fie omorât, iar a treia zi să învie“.  

  1 Și a fost că într'o sâmbătă - a doua după Paști - El trecea prin holde, iar ucenicii Lui smulgeau spice și le mâncau frecându-le'n palme. 2 Dar unii dintre farisei au zis: „De ce faceți ce nu se cuvine a face sâmbăta?“ 3 Și Iisus, răspunzând, le-a zis: „Oare nici pe asta n'ați citit-o, ce a făcut David când a flămânzit, el și cei ce erau cu el: 4 cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat pâinile punerii-înainte și a mâncat și a dat și însoțitorilor săi din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoții“. 5 Și le spunea: „Fiul Omului este Domn și al sâmbetei!“ 6 Și a fost că în altă sâmbătă a intrat în sinagogă și învăța. Și se afla acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată. 7 Iar cărturarii și fariseii Îl pândeau să vadă dacă-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină. 8 El însă le știa gândurile și i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te și stai în mijloc!“ El s'a ridicat și a stat. 9 Iar Iisus le-a zis: „Vă întreb Eu pe voi: În zi de s...

  12 Dar ziua a'nceput să se plece. Și cei doisprezece au venit și I-au spus: „Dă drumul mulțimii să se ducă prin satele și gospodăriile dimprejur, ca să poposească și să-și găsească de mâncare, că aici suntem în loc pustiu“. 13 Iar El le-a zis: „Dați-le voi să mănânce“. Și ei au zis: „Nu avem mai mult decât cinci pâini și doi pești, afară numai dacă ne vom duce noi și vom cumpăra hrană pentru poporul acesta“. 14 Că erau ca la cinci mii de bărbați. Iar El le-a zis ucenicilor Săi: „Așezați-i jos, în cete de câte cincizeci“. 15 Și au făcut așa și i-au așezat pe toți. 16 Iar Iisus, luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt și le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea mulțimii. 17 Și au mâncat și s'au săturat toți; și au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coșuri pline de fărâmituri. 18 Și a fost că pe când El Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulțimile că sunt Eu?“

  7 Și de toate cele petrecute a auzit Irod tetrarhul și era nedumerit; că se spunea de către unii că Ioan a înviat din morți; 8 iar de către alții, că Ilie s'a arătat; și iarăși de către alții, că un profet din cei vechi a înviat. 9 Iar Irod a zis: „Lui Ioan, eu i-am tăiat capul. Cine este dar acesta despre care aud astfel de lucruri?“ Și căuta să-L vadă. 10 Și întorcându-se apostolii, I-au spus toate câte au făcut. Și luându-i doar pe ei-înde-ei, S'a dus într'un loc pustiu, spre cetatea numită Betsaida. 11 Dar când au aflat mulțimile, s'au dus după El; și El, primindu-le cu bunăvoință, le vorbea despre împărăția lui Dumnezeu; iar pe cei ce aveau trebuință de vindecare, îi vindeca.

  17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unii pe alții! 18 De vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte de voi M'a urât. 19 Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v'am ales pe voi din lume, de aceea vă urăște lumea. 20 Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M'au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. 21 Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M'a trimis. 22 De n'aș fi venit și nu le-aș fi grăit, păcat n'ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor. 23 Cel ce Mă urăște pe Mine Îl urăște pe Tatăl Meu. 24 De n'aș fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n'ar avea; dar acum au și văzut și M'au urât - și pe Mine, și pe Tatăl Meu, 25 dar aceasta, pentru a se plini...

    36 Iar unul din farisei L-a rugat să mănânce cu el. Și, intrând în casa fariseului, a stat la masă. 37 Și iată că era în cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir 38 și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând a'nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, și cu părul capului ei le ștergea. Și-I săruta picioarele și le ungea cu mir. 39 Și văzând fariseul care-L chemase, și-a zis în sine: „Dacă acesta ar fi profet, ar ști cine este și ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el, că este păcătoasă...“. 40 Și răspunzând Iisus, i-a zis: „Simone, am să-ți spun ceva“. Iar el I-a zis: „Spune, învățătorule!“ 41 „Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. 42 Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?“ 43 Răspunzând Simon, a zis: „Cred că acela căruia i-a iertat mai mult“. Iar El i-a zis: „Drept ai judec...

  11 Și a fost că după aceea S'a dus într'o cetate numită Nain; și împreună cu El mergeau ucenicii Săi și mulțime multă. 12 Iar când S'a apropiat de porțile cetății, iată că scoteau un mort, singurul copil al mamei sale; și ea era văduvă; și mulțime mare din cetate era cu ea. 13 Și văzând-o Domnul, I s'a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!“ 14 Și, apropiindu-Se, S'a atins de pat, iar cei care-l duceau s'au oprit. Și i-a zis: „Tinere, ție-ți spun: Scoală-te!“ 15 Și s'a ridicat mortul și a început să vorbească; și i l-a dat mamei sale. 16 Și frică i-a cuprins pe toți și-L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Mare profet S'a ridicat între noi și Dumnezeu Și-a cercetat poporul“.

  31 Așadar, cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Și cu cine sunt ei asemenea? 32 Sunt asemenea copiilor care șed în piață și strigă unii către alții zicând: Din fluier v'am cântat și n'ați jucat; de jale v'am cântat și n'ați plâns. 33 Că a venit Ioan Botezătorul nemâncând pâine și nici bând vin, și spuneți: Are demon! 34 A venit Fiul Omului mâncând și bând, și spuneți: Iată om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și-al păcătoșilor!... 35 Dar înțelepciunea a fost găsită dreaptă de către toți fiii ei“.

  34 Și chemând la Sine mulțimea, laolaltă cu ucenicii Săi, le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. 35 Că tot cel ce va voi să-și scape viața, O va pierde; iar cel ce-și va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie, acela o va mântui e . 36 Că ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă și să-și păgubească sufletul? 37 Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? 38 Că tot cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, de acela și Fiul Omului Se va rușina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri“.

  5 „Ieșit-a semănătorul să semene sămânța a sa. Și pe când semăna el, una a căzut lângă drum și a fost călcată în picioare b și păsările cerului au mâncat-o. 6 Și alta a căzut pe piatră; și dacă a răsărit s'a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7 Și alta a căzut în mijlocul spinilor; și spinii, crescând împreună cu ea, au înăbușit-o. 8 Și alta a căzut pe pământul cel bun și a crescut și a făcut rod însutit“. Pe acestea spunându-le, a strigat: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!“ 9 Și ucenicii Săi Îl întrebau ce înseamnă această parabolă. 10 Iar El a zis: „Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu; dar celorlalți, în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu înțeleagă. 11 Iar parabola aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. 13 Iar cea de pe piatră sunt aceia care primesc cu bucurie cuvântul când îl aud, dar ace...

  17 Și a fost că într'una din zile El învăța; și de față ședeau farisei și învățători ai legii veniți din toate satele Galileii și ale Iudeii și din Ierusalim; și puterea Domnului era cu El în aceea că El tămăduia. 18 Și iată că niște bărbați aduceau pe pat un om care era slăbănog și căutau să-l ducă înlăuntru și să-l pună înaintea Lui; 19 dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulțimii, s'au suit pe acoperiș, și prin tavan b l-au lăsat cu patul în mijloc, în fața lui Iisus. 20 Și văzând El credința lor, a zis: „Omule, iertate îți sunt păcatele“. 21 Iar cărturarii și fariseii au început a cugeta, zicându-și: „Cine-i acesta care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât singur Dumnezeu?“ 22 Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a răspuns, zicându-le: „Ce cugetați în inimile voastre? 23 Ce este mai ușor, a zice: Iertate îți sunt păcatele!, sau a zice: Ridică-te și umblă!? 24 Dar ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele - i-a zis slăbăn...

  17 Și coborând împreună cu ei, a stat într'un loc șes, El și mulțime numeroasă de ucenici ai Săi și mulțime multă de popor din toată Iudeea și din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. 18 Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. 19 Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea dintr'Însul și pe toți îi vindeca. 20 Și ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu. 21 Fericiți sunteți voi, cei ce flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde. 22 Fericiți veți fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii și vă vor izgoni dintre ei și vă vor ocărî și când ca pe un rău vă vor lepăda numele. 23 Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați, că iată, răsplata voastră multă este în cer; că părinții lor așa le făceau profeților a .

  16 Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii. 17 Feriți-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor, și'n sinagogile lor vă vor biciui. 18 Din pricina Mea veți fi duși înaintea conducătorilor și a regilor, ca să le fiți mărturie lor și păgânilor. 19 Iar când vă vor da în mâna lor, nu vă îngrijorați de cum sau ce veți vorbi, că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiți; 20 fiindcă nu voi sunteți cei ce vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este Cel ce grăiește întru voi. 21 Și va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu și se vor scula copiii împotriva părinților și-i vor ucide. 22 Și veți fi urâți de toți din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.

  19 Deci, fiind seară în acea zi de'ntâi a săptămânii, și ușile fiind încuiate acolo unde ucenicii erau adunați de frica Iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!“ 20 Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Deci s'au bucurat ucenicii văzându-L pe Domnul. 21 Atunci Iisus le-a zis iarăși: „Pace vouă! Așa cum Tatăl M'a trimis pe Mine, tot astfel și Eu vă trimit pe voi“. 22 Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: „Luați Duh Sfânt!, 23 cărora le veți ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veți ține, ținute vor fi“. 24 Dar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. 25 Deci i-au zis ceilalți ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“ Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea eu în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu-mi voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu-mi voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede“. 26 Și, după opt zile, ucenicii Săi erau iarăși înlăuntru, și Toma împreună cu ...

  22 Și toți Îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului ce ieșeau din gura Lui și ziceau: „Nu este acesta oare fiul lui Iosif?...“. 23 Și El le-a zis: „Nici o'ndoială că-Mi veți spune zicala aceasta: Doctore, vindecă-te pe tine însuți!; pe toate câte-am auzit că s'au făcut în Capernaum, fă-le și aici, în patria ta?“. 24 Și le-a zis: „Adevăr vă spun Eu vouă că nici un profet nu este bineprimit în patria sa. 25 Și adevăr vă spun că multe văduve erau în Israel în vremea lui Ilie, când s'a închis cerul trei ani și șase luni, încât foamete mare a fost în tot pământul, 26 și la nici una din ele n'a fost trimis Ilie, ci numai în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. 27 Și mulți leproși erau în Israel în vremea profetului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s'a curățit, ci numai Neeman Sirianul“. 28 Și auzind acestea, toți cei din sinagogă s'au umplut de mânie. 29 Și sculându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până la sprânceana muntelui pe care le era zi...

  38 Și pe când mergeau ei, El a intrat într'un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. 39 Și ea avea o soră ce se chema Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. 40 Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socotești că sora mea m'a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“. 41 Și răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te'ngrijești și pentru multe te silești, 42 ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună și-a ales-o, care nu i se va lua“. 27 Și a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulțime, ridicându-și glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și pieptul la care ai supt!“ 28 Iar El a zis: „Într'adevăr, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc d “.

1 Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S'a întors de la Iordan; și a fost dus de duhul în pustie 2 timp de patruzeci de zile, ispitit fiind de diavolul. Și în acele zile El n'a mâncat nimic; și când ele s'au încheiat, El a flămânzit. 3 Și I-a zis diavolul: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, zi-i acestei pietre să se facă pâine“. 4 Și i-a răspuns Iisus: „Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu“. 5 Și suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într'o clipă toate împărățiile lumii. 6 Și I-a zis diavolul: „Ție îți voi da toată stăpânirea aceasta și slava lor, căci mie mi-a fost dată și eu o dau cui vreau a . 7 Așadar, dacă te vei închina înainte-mi, a ta va fi toată“. 8 Și, răspunzând, Iisus i-a zis: „Mergi înapoia Mea, Satano, că scris este: Domnului Dumnezeului tău să I te închini și numai Lui să-I slujești“. 9 Și L-a dus în Ierusalim și L-a așezat pe aripa templului și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te de aici jos, 10 că ...

  17 Și coborând împreună cu ei, a stat într'un loc șes, El și mulțime numeroasă de ucenici ai Săi și mulțime multă de popor din toată Iudeea și din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. 18 Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. 19 Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea dintr'Însul și pe toți îi vindeca. 20 Și ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu. 21 Fericiți sunteți voi, cei ce flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde. 22 Fericiți veți fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii și vă vor izgoni dintre ei și vă vor ocărî și când ca pe un rău vă vor lepăda numele. 23 Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați, că iată, răsplata voastră multă este în cer; că părinții lor așa le făceau profeților a .