REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Matei 7, 7-11 7 Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. 8 Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide. 9 Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră? 10 Sau de-i va cere pește, oare el îi va da șarpe? 11 Deci, dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?

11 Și a zis: „Un om avea doi fii. 12 Și cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Și el le-a împărțit averea. 13 Și nu după multe zile, adunând toate b , fiul cel mai tânăr s'a dus într'o țară'ndepărtată și acolo și-a risipit averea trăind în desfrânări. 14 Și după ce a cheltuit totul, s'a făcut foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. 15 Și ducându-se, s'a alipit de unul din locuitorii acelei țări, iar acesta l-a trimis la țarinile sale să pască porcii. 16 Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Dar venindu-și în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier aici de foame! 18 Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, greșit-am Cerului c și față de tine; 19 nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi. 20 Și sculându-se, a venit la tatăl său. Și încă departe fiind e

  27 Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu-L cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L va cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere. 28 Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni! 29 Luați jugul Meu asupra voastră; și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre! 30 Că jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară“.

  24 Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina. 25 Și stelele vor cădea din cer și puterile cele din ceruri se vor clătina. 26 Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă. 27 Și atunci pe îngerii Săi îi va trimite și pe aleșii Săi îi va aduna din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. 28 Învățați de la smochin parabola: Când mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, știți că vara e aproape. 29 Tot așa și voi, când le veți vedea pe acestea plinindu-se, să știți că El este aproape, lângă uși. 30 Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi. 31 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

  9 Luați seama la voi înșivă. Că din pricina Mea vă vor da în adunări și veți fi bătuți în sinagogi și veți sta înaintea conducătorilor și a împăraților, spre mărturie lor c . 10 Și trebuie ca mai întâi Evanghelia să se propovăduiască la toate neamurile. 11 Iar când vă vor duce să vă predea, nu vă îngrijiți dinainte ce veți vorbi, ci să vorbiți ceea ce vi se va da vouă în ceasul acela. Că nu voi sunteți cei ce veți vorbi, ci Duhul Sfânt. 12 Și frate pe frate va da la moarte, și tată pe fiu; și copiii se vor răzvrăti împotriva părinților și-i vor ucide. 13 Și de toți veți fi urâți din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.

  46 Și au venit în Ierihon. Și ieșind El din Ierihon cu ucenicii Săi și cu mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea cerșind la marginea drumului. 47 Și auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige și să zică: „Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!“ 48 Și mulți îl certau, ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: „Fiule al lui David, miluiește-mă!“ 49 Și Iisus, apropiindu-Se, a zis: „Chemați-l!“ Și l-au chemat pe orb, zicându-i: „Îndrăznește, scoală-te; te cheamă...“. 50 Iar orbul, lepădându-și haina de pe el și sărind în picioare, a venit la Iisus. 51 Și l-a întrebat Iisus, zicându-i: „Ce voiești să-ți fac?“ Iar orbul I-a răspuns: „Să-mi capăt vederea, Învățătorule!“ 52 Iar Iisus i-a zis: „Du-te, credința ta te-a mântuit!“ Și îndată și-a căpătat vederea și-I urma lui Iisus pe cale.

12 Deci a zis: „Un om de neam mare s'a dus într'o țară'ndepărtată ca să-și ia domnie a și să se întoarcă. 13 Și chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine b și le-a zis: Neguțătoriți cu ele până ce voi veni! 14 Dar cetățenii lui îl urau și au trimis în urma lui solie, zicând: Nu vrem ca acesta să domnească peste noi! 15 Și a fost că atunci când el s'a întors, după ce-și luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea cărora le dăduse banii, ca să știe cine ce a neguțătorit. 16 Și a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus încă zece mine. 17 Și i-a zis: Bine, slugă bună, fiindcă întru puțin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăți. 18 Și a venit a doua, zicând: Mina ta, Doamne, a adus încă cinci mine. 19 Iar el i-a zis și acesteia: Să ai și tu stăpânire peste cinci cetăți. 20 A venit și cealaltă, zicând: Doamne, iată-ți mina, pe care am păstrat-o într'un ștergar, 21 că m'am temut de tine, pentru că ești om aspru; iei ce n'ai p

  10 Și învăța Iisus în una din sinagogi sâmbăta. 11 Și iată, o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință și era gârbovă și nu putea nicidecum să se ridice. 12 Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: „Femeie, dezlegată ești tu de neputința ta!“ 13 Și Și-a pus mâinile pe ea, și ea îndată s'a îndreptat și-L slăvea pe Dumnezeu. 14 Dar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, drept răspuns a zis către mulțime: „Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; așadar, în ele veniți și vă vindecați, dar nu în ziua sâmbetei!...“. 15 Iar Domnul i-a răspuns, zicând: „Fățarnicilor! Fiecare din voi oare nu-și dezleagă sâmbăta boul sau asinul de la iesle și-l duce de-l adapă? 16 Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care, iată, de optsprezece ani a legat-o Satana, oare nu se cuvenea să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?“ 17 Și zicând El acestea, toți cei care-I stăteau împotrivă se rușinau; și toată mulțimea se bucura de toate slăvit

  I Timotei 3, 13-16; 4, 1-5 13 Fiindcă cei ce-și fac bine slujba, rang bun își dobândesc și mult curaj în credința cea întru Hristos Iisus. 14 Pe acestea ți le scriu nădăjduind să vin la tine cât de curând; 15 dar dacă zăbovesc, să știi cum trebuie să te porți în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului-Celui-Viu, stâlp și temelie a adevărului. 16 Și'ntr'adevăr h , mare este taina credinței celei bune: Fost-a El i arătat în trup j , îndreptățit în Duh k , văzut de îngeri l , propovăduit între neamuri, crezut în lume, înălțat întru slavă. 1 Dar Duhul grăiește lămurit că'n vremile cele de apoi unii se vor îndepărta de la credință, luând aminte la duhurile cele înșelătoare și la învățăturile demonilor 2 prin fățărnicia unor mincinoși însemnați cu fierul roșu în propriile lor cugete, a . 3 Aceștia opresc de la căsătorie și de la unele bucate pe care Dumnezeu le-a făcut ca din ele să se împărtășească cu mulțumire cei ce cred și au cunoscut adevărul; 4 fiindcă tot c

  37 Și, apropiindu-Se El de panta Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, cu glas mare au început să-L laude pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, 38 zicând: „Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace în cer și slavă întru cei de sus!“ 39 Și unii farisei din mulțime I-au zis: „Învățătorule, ceartă-ți ucenicii...“. 40 Și El, răspunzând, a zis: „V'o spun Eu vouă: Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga“. 41 Și când S'a apropiat și a văzut cetatea, a plâns pentru ea, 42 zicând: „Dacă cel puțin acum, în această zi a ta, ai fi cunoscut și tu cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum s'au ascuns de ochii tăi. 43 Că peste tine vor veni zile când dușmanii tăi vor săpa șanț în jurul tău și te vor împresura și din toate părțile te vor strâmtora 44 și una cu pământul te vor face, pe tine și pe fiii tăi care sunt în tine, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale d “.

  24 Și a mers cu el. Și mulțime multă Îl urma și-L îmbulzea. 25 Și era o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge. 26 Și multe îndurase de la mulți doctori, cheltuindu-și toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre rău. 27 Auzind ea de Iisus și venind în mulțime și fiindu-I în spate, s'a atins de haina Lui; 28 că-și zicea: „De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca“ c . 29 Și îndată izvorul sângelui ei a încetat și ea a simțit în trup că s'a vindecat de boală. 30 Și îndată cunoscând Iisus în Sine puterea ieșită din El și întorcându-Se către mulțime, a întrebat: „Cine s'a atins de hainele Mele?“ 31 Și I-au zis ucenicii: „Tu vezi mulțimea îmbulzindu-Te, și zici: cine s'a atins de Mine?...“. 32 Și El se uita împrejur s'o vadă pe aceea care făcuse aceasta. 33 Iar femeia, înfricoșându-se și tremurând, știind ce i se făcuse, a venit și a căzut înaintea Lui și I-a spus tot adevărul. 34 Iar El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a

  15 Și el le-a zis: „Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi înșivă drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. 16 Legea și profeții au fost până la Ioan; de atunci încoace se binevestește împărăția lui Dumnezeu și fiecare o ia prin asalt d . 17 Dar mai lesne este să treacă cerul și pământul decât din lege să cadă o cirtă e . 18 Oricine-și lasă femeia și ia alta, săvârșește adulter; și cel ce o ia pe cea lăsată de bărbat, adulter săvârșește. 1 Și le-a zis ucenicilor Săi: „E cu neputință ca poticnirile a să nu vină, dar vai aceluia prin care ele vin: 2 mai bine i-ar fi dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și s'ar arunca în mare decât să-i fie piatră de poticnire unuia din aceștia mici. 3 Luați aminte la voi înșivă! De-ți va greși fratele tău, ceartă-l!; și dacă se va pocăi, iartă-l. 4 Și chiar dacă-ți va greși de șapte ori într'o zi și de șapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocă

 

  27 Și au venit iarăși în Ierusalim. Și în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii 28 și I-au zis: „Cu ce putere c faci tu acestea? Sau cine ți-a dat ție această putere de a le face?“ 29 Iar Iisus le-a zis: „Vă voi întreba și Eu un cuvânt; răspundeți-Mi, și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: 30 Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi!“ 31 Și ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-ați dat crezare?; 32 dar de vom zice: De la oameni...“. Se temeau de mulțime, fiindcă toți socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet. 33 Și răspunzând, I-au zis: „Nu știm...“. Și Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!...“.

  16 Și a venit în Nazaret, unde fusese crescut; și după obiceiul Său a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă și S'a ridicat să citească. 17 Și I s'a dat cartea profetului Isaia. Și deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: 18 Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M'a uns; El M'a trimis să le binevestesc săracilor, să-i vindec pe cei zdrobiți la inimă, robilor să le vestesc libertate și orbilor vedere, pe cei asupriți să-i trimit în libertate 19 și să vestesc anul bineprimit al Domnului b . 20 Și închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut; iar ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupră-I. 21 Și a început să le spună: „Astăzi s'a plinit această scriptură în urechile voastre“. 22 Și toți Îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului ce ieșeau din gura Lui și ziceau: „Nu este acesta oare fiul lui Iosif?...“. 

  38 Și pe când mergeau ei, El a intrat într'un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. 39 Și ea avea o soră ce se chema Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. 40 Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socotești că sora mea m'a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“. 41 Și răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te'ngrijești și pentru multe te silești, 42 ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună și-a ales-o, care nu i se va lua“. 27 Și a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulțime, ridicându-și glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și pieptul la care ai supt!“ 28 Iar El a zis: „Într'adevăr, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc d “.

14 Și a auzit regele Irod - fiindcă numele lui Iisus se făcuse cunoscut - și zicea că Ioan Botezătorul s'a sculat din morți, și de aceea se fac minuni prin el. 15 Alții însă ziceau că este Ilie, iar alții că este profet sau ca unul din profeți. 16 Iar Irod, auzind, zicea: „Ioan este, căruia eu i-am tăiat capul; el a înviat...“. 17 Că Irod, trimițând, îl prinsese pe Ioan și-l legase și-l întemnițase din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție. 18 Fiindcă Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este îngăduit s'o ai pe femeia fratelui tău“. 19 Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, 20 fiindcă Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și, ascultându-l, rămânea'ndelung pe gânduri și bucuros îl asculta. 21 Și întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod la ziua sa de naștere le-a făcut ospăț dregătorilor săi și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea, 22 și intrând fiica Irodiadei și jucând, a plăcut

  F rați creștini, Î nvățăturile cuprinse în Evanghelia de astăzi i-au înfricoșat atât de mult pe sfinții apostoli, încât au întrebat pe Iisus, zicând: „Dar cine poate să se mântuiască?“ (Matei 19, 25) Din răspunsul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, lucrul acesta se pare că este foarte greu și aproape cu neputință puterilor firești ale omului bogat. El este totuși cu putință prin lucrarea harului celui atotputernic al lui Dumnezeu. Ca să înțelegem răspunsul dat de Domnul la întrebarea sfinților apostoli, să ascultăm tâlcuirea celor povestite de Sfânta Evanghelie, care ne spune: „În vremea aceea un tânăr s-a apropiat de Iisus și căzând în genunchi înaintea Lui, L-a întrebat: Învățătorule bun, ce bine să fac, ca să moștenesc viața veșnică?” (Matei 19, 16) T ânărul acesta bogat a venit la Iisus Hristos, nu ispitindu-L, ca legiuitorul, ci „s-a apropiat, plecând genunchii săi înaintea lui Iisus Hristos". De aceea Sfântul Evanghelist Marcu spune că „Iisus privind la el, îi fu dra

  18 Ucenicii lui Ioan și fariseii posteau; și au venit d și I-au zis: „De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii tăi nu postesc?“ 19 Și Iisus le-a zis: „Pot oare nuntașii să postească în timp ce mirele este cu ei? Atâta timp cât îl au pe mire cu ei, nu pot posti. 20 Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei, și atunci, în acele zile, vor posti. 21 Nimeni nu coase la haină veche petic dintr'un postav nou; altfel, peticul nou va trage din haina veche și se va face o ruptură mai rea. 22 De asemenea, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile și vinul se varsă și burdufurile se strică; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi“.

  16 Și umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncându-și mrejele în mare, că erau pescari. 17 Și le-a zis Iisus: „Veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni!“ 18 Și lăsându-și de'ndată mrejele, au mers după El. 19 Și mergând puțin mai departe, i-a văzut pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele acestuia, care erau și ei în corabie, dregându-și mrejele. 20 Și i-a chemat îndată. Iar ei, lăsându-l pe tatăl lor Zevedeu în corabie împreună cu lucrătorii, s'au dus după El. 21 Și au venit în Capernaum. Și îndată intrând El sâmbăta în sinagogă, îi învăța. 22 Și erau uimiți de învățătura Lui, că El îi învăța ca Unul Care are putere c , iar nu în felul cărturarilor.