REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  1 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur și tâlhar. 2 Dar cel ce intră pe ușă este păstorul oilor. 3 Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă de glasul lui și el își cheamă oile pe nume și le scoate afară. 4 Și când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor și oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. 5 Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“. 6 Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n'au înțeles ce însemnau cele ce le grăia a . 7 A zis deci iarăși Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt ușa oilor. 8 Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. 9 Eu sunt ușa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.

  5 Și L-au întrebat fariseii și cărturarii: „De ce nu merg ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile necurate?“ 6 Iar El le-a zis: „Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, așa cum este scris: Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine; 7 dar zadarnic Mă cinstește învățând învățături care sunt porunci omenești. 8 Că voi, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor, spălarea urcioarelor și a paharelor și multe faceți asemenea acestora“. 9 Și le zicea: „Bun de tot!, voi ați lepădat porunca lui Dumnezeu ca să vă țineți datina voastră! 10 Căci Moise a zis: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moarte. 11 Voi însă spuneți: Dacă un om îi va zice tatălui său sau mamei sale: Corban, adică: Darul cu care aș putea să te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeu b , 12 pe acela nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa 13 și î...

  45 Și El i-a silit îndată pe ucenicii Săi să intre în corabie și să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulțimii. 46 Iar după ce le-a dat drumul, S'a dus în munte ca să Se roage. 47 Și făcându-se seară, corabia era în mijlocul mării, iar El singur pe țărm. 48 Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, că vântul era împotrivă. Și către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă mai departe pe lângă ei. 49 Iar ei, văzându-L umblând pe mare, au crezut că e nălucă și au strigat, 50 fiindcă toți L-au văzut și s'au tulburat. Dar El le-a vorbit de'ndată și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!“ 51 Și S'a suit la ei în corabie și vântul s'a potolit. Și ei erau peste măsură de uimiți în sinea lor, 52 că nimic nu pricepuseră din minunea pâinilor, deoarece inima lor era împietrită. 53 Și trecând marea, au venit în ținutul Ghenizaretului și au tras la țărm.

  30 Și s'au adunat apostolii la Iisus și I-au spus toate câte au făcut ei și au învățat. 31 Și El le-a zis: „Veniți numai voi-înde-voi undeva la loc pustiu și odihniți-vă puțin“. Că mulți erau cei ce veneau și plecau, și ei nu mai aveau timp nici să mănânce. 32 Și au plecat cu corabia către un loc pustiu și ferit. 33 Și i-au văzut plecând, și mulți au priceput și au alergat pe jos într'acolo de prin toate cetățile și au ajuns înaintea lor. 34 Și ieșind din corabie, Iisus a văzut mulțime mare și I s'a făcut milă de ei, că erau ca niște oi fără păstor, și a început să-i învețe multe. 35 Dar făcându-se târziu, ucenicii Săi s'au apropiat de El și I-au zis: „Locul este pustiu și ora e târzie; 36 dă-le drumul să meargă prin orașele și satele dimprejur ca să-și cumpere de-ale mâncării“. 37 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Dați-le voi să mănânce“. Și ei I-au zis: „Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce?“ 38 Iar El le-a zis: „Câte pâini a...

  38 Și pe când mergeau ei, El a intrat într'un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. 39 Și ea avea o soră ce se chema Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. 40 Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socotești că sora mea m'a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“. 41 Și răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te'ngrijești și pentru multe te silești, 42 ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună și-a ales-o, care nu i se va lua“. 27 Și a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulțime, ridicându-și glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și pieptul la care ai supt!“ 28 Iar El a zis: „Într'adevăr, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc d “.

L     24 Și a mers cu el. Și mulțime multă Îl urma și-L îmbulzea. 25 Și era o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge. 26 Și multe îndurase de la mulți doctori, cheltuindu-și toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre rău. 27 Auzind ea de Iisus și venind în mulțime și fiindu-I în spate, s'a atins de haina Lui; 28 că-și zicea: „De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca“ c . 29 Și îndată izvorul sângelui ei a încetat și ea a simțit în trup că s'a vindecat de boală. 30 Și îndată cunoscând Iisus în Sine puterea ieșită din El și întorcându-Se către mulțime, a întrebat: „Cine s'a atins de hainele Mele?“ 31 Și I-au zis ucenicii: „Tu vezi mulțimea îmbulzindu-Te, și zici: cine s'a atins de Mine?...“. 32 Și El se uita împrejur s'o vadă pe aceea care făcuse aceasta. 33 Iar femeia, înfricoșându-se și tremurând, știind ce i se făcuse, a venit și a căzut înaintea Lui și I-a spus tot adevărul. 34 Iar El i-a zis: „Fiică, credința ta te...

  1 Atunci le-a vorbit Iisus mulțimilor și ucenicilor Săi, 2 zicând: „Pe scaunul lui Moise s'au așezat cărturarii și fariseii; 3 deci, pe toate câte vă vor spune faceți-le și păziți-le, dar după faptele lor să nu faceți, că ei spun, dar nu fac. 4 Că leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște. 5 Și toate faptele lor le fac ca să fie văzuți de oameni; că-și lățesc filacteriile a și-și măresc ciucurii de la poale. 6 Și la ospețe le place să stea în capul mesei, iar în sinagogi pe scaunele cele dintâi 7 și să fie salutați în piețe și numiți de oameni "Rabbi" b . 8 Voi însă să nu vă numiți "rabbi", căci unul este Învățătorul vostru, Hristos, iar voi toți sunteți frați. 9 Și tată al vostru să nu numiți pe nimeni pe pământ, căci Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri. 10 Nici învățători să nu vă numiți, căci Învățătorul vostru unul este, Hristos. 11 Și cel ce este mai mare între voi să fie slu...

  35 Și în ziua aceea, când s'a înserat, a zis către ei: „Să trecem pe țărmul celălalt“. 36 Și lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie așa cum era; că erau și alte corăbii cu El. 37 Și s'a făcut furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. 38 Iar El era în partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. Și L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, Ție nu-Ți este grijă că pierim?“ 39 Și El, sculându-Se, a certat vântul și i-a spus mării: „Taci! potolește-te!“ Și vântul a încetat și s'a făcut liniște mare. 40 Și le-a zis lor: „De ce sunteți așa de fricoși? Încă n'aveți credință?“ 41 Și frică mare i-a cuprins și ziceau unii către alții: „Cine este oare Acesta, că și vântul și marea I se supun?“

  24 Și le spunea: „Fiți cu luare-aminte la ceea ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă, celor ce auziți, vi se va da cu adaos. 25 Pentru că celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce are“. e 26 Și zicea: „Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânța în pământ, 27 și doarme și se scoală, noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește fără ca el să știe cum. 28 Că pământul rodește de la sine: mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic. 29 Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerișul“. 30 Și zicea: „Cum vom asemăna împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce parabole ne-o vom închipui? 31 Cu grăuntele de muștar care, la vremea când se seamănă în pământ este mai mic decât toate semințele pământului; 32 dar după ce se seamănă, el crește și se face mai mare decât toate legumele și va face ramuri mari, încât sub umbra lui se pot sălășlui păsările cerului“. 33 Și cu multe parabole ca acestea le grăia...

  10 Iar când a fost singur, cei ce erau pe lângă El împreună cu cei doisprezece c L-au întrebat despre parabolă. 11 Și El le-a zis: „Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu, dar celor din afară toate li se fac în parabole, 12 ca privind să privească și să nu vadă, și auzind să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să-și revină și să li se ierte“ d . 13 Și le-a zis: „Nu pricepeți parabola aceasta? Atunci cum veți înțelege toate parabolele? 14 Semănătorul seamănă cuvântul. 15 Cele de lângă drum sunt aceia în care se seamănă cuvântul; și numa' ce-l aud, că vine de'ndată Satana și ia cuvântul semănat în ei. 16 Tot așa, cele semănate pe loc pietros sunt aceia care aud cuvântul și-l primesc de'ndată cu bucurie, 17 dar nu au rădăcină întru ei și durează doar pân'la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtorare sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticnesc. 18 Și cele semănate între spini sunt cei care ascultă cuvântul, 19 dar pătrunzând în ei...

  14 Și a auzit regele Irod - fiindcă numele lui Iisus se făcuse cunoscut - și zicea că Ioan Botezătorul s'a sculat din morți, și de aceea se fac minuni prin el. 15 Alții însă ziceau că este Ilie, iar alții că este profet sau ca unul din profeți. 16 Iar Irod, auzind, zicea: „Ioan este, căruia eu i-am tăiat capul; el a înviat...“. 17 Că Irod, trimițând, îl prinsese pe Ioan și-l legase și-l întemnițase din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție. 18 Fiindcă Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este îngăduit s'o ai pe femeia fratelui tău“. 19 Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, 20 fiindcă Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și, ascultându-l, rămânea'ndelung pe gânduri și bucuros îl asculta. 21 Și întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod la ziua sa de naștere le-a făcut ospăț dregătorilor săi și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea, 22 și intrând fiica Irodiadei și jucând, a plăc...

  1 Și iarăși a început Iisus să învețe lângă mare; și s'a adunat la El mulțime foarte multă, așa încât El a intrat în luntre ca să stea pe mare, iar mulțimea toată era lângă mare, pe uscat. 2 Și multe lucruri îi învăța în parabole; și în învățătura Sa le spunea: 3 „Ascultați: Iată, ieșit-a semănătorul să semene. 4 Și pe când semăna el, o parte din semințe a a căzut lângă drum b și păsările cerului au venit și au mâncat-o. 5 Și altă parte a căzut pe loc pietros, unde n'avea pământ mult, și a răsărit de îndată, pentru că nu avea pământ adânc; 6 și când s'a ridicat soarele s'a ofilit și, pentru că nu avea rădăcină, s'a uscat. 7 Altă parte a căzut între spini și spinii au crescut și au înăbușit-o și roade nu a dat. 8 Și altele au căzut în pământul cel bun și, înălțându-se și crescând, au dat roadă și au adus: una treizeci, alta șaizeci, alta o sută“. 9 Și zicea: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

  Adevăr vă grăiesc, că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele și blasfemiile câte vor fi blasfemiat, 29 dar cel ce Îl va blasfemia pe Duhul Sfânt nu are iertare în veac, ci vinovat este de păcat veșnic“. 30 Aceasta, pentru că ziceau: „Are duh necurat“. 31 Și au venit mama Sa și frații Săi f și, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme. 32 Iar mulțimea ședea împrejurul Său. Și I-au zis unii: „Iată, mama Ta și frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te caută“. 33 Și răspunzându-le, a zis: „Cine este mama Mea? și frații Mei?“ 34 Și privindu-i pe cei ce ședeau în jurul Său, a zis: „Iată mama Mea și frații Mei; 35 că tot cel ce va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele Meu și sora Mea și mama Mea“. 28 “.

  6 Și ieșind a , fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-l piardă b . 7 Iar Iisus a plecat înspre mare împreună cu ucenicii Săi și L-a urmat mulțime multă din Galileea și din Iudeea 8 și din Ierusalim și din Idumeea și de dincolo de Iordan c și dimprejurul Tirului și al Sidonului; mulțime multă care, auzind câte făcea, a venit la El. 9 Și le-a spus ucenicilor Lui să I se pună la îndemână o corăbioară; aceasta, din pricina mulțimii, ca să nu-L îmbulzească; 10 fiindcă pe mulți îi vindecase, de aceea năvăleau asupră-I, pentru ca toți câți erau în suferință să se atingă de El. 11 Și duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înainte-I și strigau, zicând: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu“. 12 Și El mult le certa, ca să nu-L facă ele cunoscut d .

  23 Și era atunci în sinagoga lor un om cu duh necurat d care striga tare, 24 zicând: „Ce ai cu noi e , Iisuse Nazarinene? Ai venit să ne pierzi? Te știm cine ești: Sfântul lui Dumnezeu“. 25 Și Iisus l-a certat, zicând: „Taci și ieși din el!“ 26 Și, scuturându-l duhul cel necurat și strigând cu glas mare, a ieșit din el. 27 Și toți s'au înspăimântat, încât se întrebau între ei, zicând: „Ce este aceasta?: Învățătură nouă și cu putere; că El și duhurilor necurate le poruncește, și ele i se supun“. 28 Și îndată s'a răspândit vestea despre El pretutindeni, în tot ținutul Galileii.

  38 Și pe când mergeau ei, El a intrat într'un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. 39 Și ea avea o soră ce se chema Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. 40 Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socotești că sora mea m'a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“. 41 Și răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te'ngrijești și pentru multe te silești, 42 ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună și-a ales-o, care nu i se va lua“. 27 Și a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulțime, ridicându-și glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și pieptul la care ai supt!“ 28 Iar El a zis: „Într'adevăr, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc d “.

27 Că precum fulgerul iese de la răsărit și se arată pân'la apus, tot așa va fi și venirea Fiului Omului. 28 Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii c . 29 Iar îndată după necazul acelor zile, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerului se vor clătina. 30 Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate semințiile pământului și-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă. 31 Și-i va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță, și pe cei aleși ai Săi îi vor aduna din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor pân'la marginile lor. 32 Învățați de la smochin această parabolă: Când mlădița lui devine fragedă și odrăslește frunze, știți că vara e aproape; 33 tot așa și voi, când le veți vedea pe toate acestea, să știți că El este aproape, lângă uși d .    

  14 Și mergând ei spre mulțime, s'a apropiat de El un om căzându-I în genunchi 15 și zicând: „Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, că deseori cade în foc și deseori în apă; 16 și l-am adus la ucenicii Tăi și ei n'au fost în stare să-l vindece“. 17 Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?... Aduceți-Mi-l aici!“ 18 Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s'a vindecat din ceasul acela. 19 Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, L-au întrebat deoparte: „De ce noi n'am fost în stare să-l scoatem?“ 20 Iar Iisus le-a răspuns: „Din pricina puținei voastre credințe; că adevăr vă grăiesc: Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo!, și se va muta și nimic nu va fi vouă cu neputință. 21 Căci soiul acesta de demoni nu iese decât numai prin rugăciune și prin post“. 22 Întorcându-se ei din Galileea, Iisus...

  23 În ziua aceea s'au apropiat de El saducheii, cei ce spun că nu este înviere, și L-au întrebat, 24 zicând: „Învățătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare fără să fi avut copii, fratele său s'o ia de soție pe femeia lui și să-i ridice urmaș fratelui său. 25 Dar la noi erau șapte frați; și cel dintâi s'a însurat și a murit fără să aibă urmași, lăsând pe femeia sa fratelui său; 26 asemenea și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea; 27 și în urma tuturor a murit și femeia. 28 La înviere, deci, a căruia dintre cei șapte va fi femeia? că toți au avut-o de soție“. 29 Și răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciți neștiind Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu. 30 Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Iar despre învierea morților, oare n'ați citit ce vi s'a spus vouă de Dumnezeu când zice: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morților, ci al viil...

  27 Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu-L cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L va cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere. 28 Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni! 29 Luați jugul Meu asupra voastră; și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre! 30 Că jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară“.