Luca 8, 5-15

 

⁵ „Ieșit-a semănătorul să semene sămânța^a sa. Și pe când semăna el, una a căzut lângă drum și a fost călcată în picioare^b și păsările cerului au mâncat-o. ⁶ Și alta a căzut pe piatră; și dacă a răsărit s'a uscat, pentru că nu avea umezeală. ⁷ Și alta a căzut în mijlocul spinilor; și spinii, crescând împreună cu ea, au înăbușit-o. ⁸ Și alta a căzut pe pământul cel bun și a crescut și a făcut rod însutit“. Pe acestea spunându-le, a strigat: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!“ ⁹ Și ucenicii Săi Îl întrebau ce înseamnă această parabolă. ¹⁰ Iar El a zis: „Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu; dar celorlalți, în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu înțeleagă. ¹¹ Iar parabola aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu. ¹² Cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. ¹³ Iar cea de pe piatră sunt aceia care primesc cu bucurie cuvântul când îl aud, dar aceștia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. ¹⁴ Iar cea căzută între spini sunt cei care aud, dar umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc. ¹⁵ Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă curată și bună, îl păstrează și rodesc întru răbdare.