Icoana Făcliei din Peșteră


 



​Trăia odinioară într-o sihăstrie din munți un bătrân duhovnic, cunoscut pentru blândețea și înțelepciunea sa. Într-o zi, un tânăr ucenic l-a întrebat:

— Părinte, de ce trebuie să ne rugăm și să facem fapte bune neîncetat, chiar și atunci când lumea din jurul nostru pare plină de întuneric și răutate? Are cu adevărat însemnătate o simplă fapta bună într-o lume atât de mare?

​Bătrânul nu i-a răspuns îndată. L-a luat pe ucenic de mână și l-a dus la căderea nopții într-o peșteră adâncă și întunecoasă, unde nu se vedea absolut nimic.

​— Vezi ceva, frate? a întrebat bătrânul.

— Nimic, Părinte. Este un întuneric atât de gros încât mă apasă, a răspuns ucenicul.

​Atunci, bătrânul a scos de sub rasă o lumânare mică și a aprins-o. În acea clipă, lumina ei firavă a străpuns întunericul din jur. Nu a luminat întreaga peșteră, dar a fost de ajuns pentru ca cei doi să vadă drumul dinaintea lor și să nu se mai teamă.

​— Vezi, fiule? a zis bătrânul. Tot întunericul acestei peșteri adânci nu a putut stinge lumina acestei mici făclii. Dimpotrivă, cu cât este mai mare întunericul, cu atât mai luminoasă pare flacăra.

​Morală:

Chiar și cea mai mică faptă de iubire, o rugăciune curată sau un gând bun pot părea neînsemnate în mijlocul unei lumi pline de griji și încercări. Însă, așa cum întunericul nu poate stinge niciodată lumina unei făclii, tot așa răul nu poate birui niciodată bunătatea și credința purtate în inimă. Fiecare dintre noi este chemat să fie o mică făclie de lumină Hristică pentru cei din jur.

​— Gândul zilei de teolog și jurnalist Daniel Caranda


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina