Fapte 17, 16-34

 

¹⁶ Iar în Atena, în timp ce Pavel îi aștepta, duhul i s'a aprins de mânie văzând că cetatea e plină de idoli. ¹⁷ Ca urmare, se lua la'ntrebări cu Iudeii și cu cei credincioși în sinagogă, și zilnic în piață cu cei ce se întâmplau să fie de față.^{d 18} Iar unii dintre filosofii epicurei și stoici^e se luau la vorbă cu el. Și unii ziceau: „Oare ce vrea să ne spună acest semănător de cuvinte?...“. Iar alții: „Se pare că e vestitor de zeități străine...“ - pentru că el Îl binevestea pe Iisus și Învierea^f. ¹⁹ Și l-au luat cu ei și l-au dus în Areopag^g, zicând: „Putem să cunoaștem ce este această nouă învățătură grăită de tine?; ²⁰ că lucruri străine-i aduci tu auzului nostru. Vrem să știm așadar ce-ar fi să fie acestea...“. ²¹ Fiindcă toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul decât spunând sau auzind ce e mai nou. ²² Și Pavel, stând ridicat în mijlocul Areopagului, a zis: „Bărbați atenieni, văd că'ntru toate sunteți foarte evlavioși; ²³ căci străbătând cetatea voastră și privind la locurile voastre de'nchinare, am dat și de un altar pe care era scris: "Dumnezeului Necunoscut"^h. Ei bine, Cel pe Care voi Îl cinstiți fără să-L cunoașteți, pe Acela vi-L vestesc eu vouă. ²⁴ Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea și toate cele ce sunt într'însa, fiind El Domnul cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mâini, ²⁵ nici nu este slujit de mâini omenești, ca și cum ar avea nevoie de ceva, de vreme ce El le dă tuturor viață și suflare și totul, ²⁶ și dintr'un sângeⁱ a făcut tot neamul oamenilor, ca să locuiască pe toată fața pământului, așezându-le vremile cele de mai'nainte rânduite și hotarele locuirii lor^j, ²⁷ pentru ca să-L caute pe Dumnezeu, doar L-or pipăi^k și L-or găsi, deși El nu e departe de fiecare din noi. ²⁸ - Că noi în El viețuim și ne mișcăm și suntem, așa cum au spus unii dintre poeții voștri: "Că neam al Lui suntem și noi"^l. ²⁹ Așadar, fiind noi neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, cioplite de meșteșugul și plăsmuirea omului - . ^{m 30} Dar Dumnezeu, trecând cu vederea vremile neștiinței, la vestește acum oamenilor ca toți, de pretutindeni, să se pocăiască, ³¹ pentru că a hotărât o zi când întru dreptate va să judece lumea prin Bărbatul pe Care El L-a rânduit, tuturor dându-le încredere prin aceea că L-a înviat din morțiⁿ“... ³² Și auzind ei despre învierea morților, unii l-au luat în râs, iar alții au zis: „Despre asta te-om asculta și altă dată... ^o“. ³³ Așa că Pavel a plecat din mijlocul lor. ³⁴ Dar unii bărbați i s'au alăturat și au crezut, între care și Dionisie Areopagitul^p și o femeie cu numele Damaris și alții împreună cu ei.