Sfântul Dionisie Areopagitul, înainte de a deveni ucenic al Sfântului Apostol Pavel, era un vestit filosof al Atenei și membru al înaltului sfat al Areopagului.

 

​Se povestește că, pe când se afla în Egipt, în cetatea Heliopolis, alături de prietenul său Apolofan, cerul s-a întunecat dintr-odată în amiaza mare, la ceasul în care Mântuitorul Hristos era răstignit pe Cruce la Ierusalim. Soarele și-a ascuns lumina, iar stelele au apărut pe cer, deși nu era vremea nopții.

​Dionisie, cunoscând rânduiala stelelor și legile firii, a rămas uimit de această întunecare neobișnuită, căci nu era o eclipsă firească. Înțelegând prin înțelepciunea sa că se petrece un lucru mai presus de fire, a strigat către prietenul său: „Fie Dumnezeu Pătimitorul suferă, fie lumea aceasta văzută se sfârșește!”

​Ani mai târziu, când Sfântul Apostol Pavel a ajuns în Atena și a vorbit în Areopag despre „Dumnezeul Cel Necunoscut” care a înviat din morți, Dionisie a înțeles de îndată legătura. A realizat că întunericul pe care îl văzuse în Egipt fusese semnul cosmic al jertfei Fiului lui Dumnezeu. Atunci a părăsit mândria filosofiei omenești, s-a botezat și și-a închinat întreaga viață slujirii lui Hristos, devenind ulterior primul episcop al Atenei și un mare teolog al Bisericii.

​Morală:

​Adevărata înțelepciune nu constă doar în adunarea cunoștințelor omenești, ci în capacitatea sufletului de a recunoaște semnele lui Dumnezeu și de a se smeri în fața Adevărului. Așa cum Sfântul Dionisie a lăsat la o parte slava și rangul din Areopag pentru a urma Lumina lui Hristos, și noi suntem chemați să nu rămânem blocați în logica lumii acesteia, ci să ne deschidem inimile spre credință atunci când Dumnezeu ne cheamă.