REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

  7 Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința. 8 Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același. 9 Nu vă lăsați furați de învățăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriți prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele. 10 Avem altar, de la care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc cortului. 11 Într-adevăr, trupurile dobitoacelor – al căror sânge e adus de arhiereu, pentru împăcare, în Sfânta Sfintelor – sunt arse afară din tabără. 12 Pentru aceea și Iisus, ca să sfințească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porții. 13 Deci dar să ieșim la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. 14 Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie. 15 Așadar, prin El să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor, care preaslăvesc numele Lui. 16

  11 Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăților celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta; 12 El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, și a dobândit o veșnică răscumpărare. 13 Căci dacă sângele țapilor și al taurilor și cenușa junincii, stropind pe cei spurcați, îi sfințește spre curățirea trupului, 14 Cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfă fără de prihană, va curăți cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu? 23 Iar înainte de venirea credinței, noi eram păziți sub Lege, fiind închiși pentru credința care avea să se descopere. 24 Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credință. 25 Iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză. 26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iis

  13 Căci Dumnezeu, când a dat făgăduință lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine însuși, 14 Zicând: «Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, și înmulțind te voi înmulți». 15 Și așa, având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduința. 16 Pentru că oamenii se jură pe cel ce e mai mare și jurământul e la ei o chezășie și sfârșitul oricărei neînțelegeri. 17 În aceasta, Dumnezeu voind să arate și mai mult, moștenitorilor făgăduinței, nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul: 18 Ca prin două fapte nestrămutate – făgăduința și jurământul – în care e cu neputință ca Dumnezeu să fi mințit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem îndemn puternic ca să ținem nădejdea pusă înainte, 19 Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită și tare, intrând dincolo de catapeteasmă, 20 Unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec. 8 Altădată erați întuneric, iar ac

  28 Și știm că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemați după voia Lui; 29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a și hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulți frați. 30 Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceștia i-a și chemat; și pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceștia i-a și mărit. 31 Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră? 32 El, Care pe Însuși Fiul Său nu L-a cruțat, ci L-a dat morții, pentru noi toți, cum nu ne va da, oare, toate împreună cu El? 33 Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce îndreptează; 34 Cine este Cel ce osândește? Hristos, Cel ce a murit, și mai ales Cel ce a înviat, Care și este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijlocește pentru noi! 35 Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau p

  26 Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoși, și fiind mai presus decât cerurile. 27 El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine însuși. 28 Căci Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciune, pe când cuvântul jurământului, venit în urma Legii, pune pe Fiul, desăvârșit în veacul veacului. 1 Lucru de căpetenie din cele spuse este că avem astfel de Arhiereu care a șezut de-a dreapta tronului slavei în ceruri, 2 Slujitor Altarului și Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt Dumnezeu și nu omul.

  14 Drept aceea, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea. 15 Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat. 16 Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă și să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit. 1 Căci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate; 2 El poate să fie îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, de vreme ce și el este cuprins de slăbiciune. 3 Din această pricină dator este, precum pentru popor, așa și pentru sine să jertfească pentru păcate. 4 Și nimeni nu-și ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum și Aaron. 5 Așa și Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuși, ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: «Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut». 6 În alt loc

  23 Iar înainte de venirea credinței, noi eram păziți sub Lege, fiind închiși pentru credința care avea să se descopere. 24 Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credință. 25 Iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză. 26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus. 27 Căci, câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat. 28 Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus. 29 Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, sunteți deci urmașii lui Avraam, moștenitori după făgăduință.

  10 Și: «Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; 11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate ca o haină se vor învechi; 12 Și ca un pe un veșmânt le vei strânge și ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu același ești și anii Tăi nu se vor sfârși». 13 Și căruia dintre îngeri a zis Dumnezeu vreodată: «Șezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmașii tăi așternut picioarelor Tale»? 14 Îngerii oare nu sunt toți duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii? 1 Pentru aceea se cuvine ca noi să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem. 2 Căci, dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri și orice călcare de poruncă și orice neascultare și-a primit dreapta răsplătire, 3 Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârșie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o, 26 Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfân

  Fraţilor, de vreme ce s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri şi orice călcare de poruncă şi orice neascultare şi-au primit dreapta răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârşie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o, împreună mărturisind şi Dumnezeu cu semne şi cu minuni şi cu multe feluri de puteri şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după a Sa voinţă? Pentru că nu îngerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim. Iar cineva a mărturisit undeva, zicând: «Ce este omul, că-l pomeneşti pe el, sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? L-ai micşorat pe el cu puţin faţă de îngeri; cu slavă şi cu cinste l-ai încununat şi l-ai pus peste lucrurile mâinilor Tale. Toate le-ai supus sub picioarele lui». Dar prin faptul că a supus lui toate ( înţelegem ) că nimic nu i-a lăsat nesupus. Acum, însă, încă nu vedem cum că toate i-au fost supuse. Ci, pe Cel micşorat cu puţin faţ

 

24 Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25 Ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceața cea trecătoare a păcatului, 26 Socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăție decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. 32 Și ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel și de prooroci, 33 Care prin credință, au biruit împărății, au făcut dreptate, au dobândit făgăduințele, au astupat gurile leilor, 34 Au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmașilor pe fugă; 35 Unele femei și-au luat pe morții lor înviați. Iar alții au fost chinuiți, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; 36 Alții au suferit batjocură și bici, ba chiar lanțuri și închisoare; 37 Au fost uciși cu pietre, au fost puși la

  11 Și aceasta, știind vremea, că acum vreme este noi din somn să ne sculăm; că mai aproape este nouă mântuirea acum decât când am crezut. 12 Că noaptea a trecut, iar ziua s’a apropiat; să lepădăm dar lucrurile întunerecului, și să ne îmbrăcăm în arma luminei. 13 Ca ziua, cu bun chip să umblăm, nu în ospețe și în beții, nu întru curvii și întru fapte de rușine, nu întru pricire și pismă. 14 Ci vă îmbrăcați întru Domnul nostru Iisus Hristos, și purtarea de grije a trupului să nu o faceți spre pofte. 1 Și pre cel slab întru credință, primiți’l, nu întru îndoirea gândurilor. 2 Că unul crede că va mâncà toate, iar cel slab legumi mănâncă. 3 Cel ce mănâncă pre cel ce nu mănâncă să nu’l defăimeze, și cel ce nu mănâncă pre cel ce mănâncă să nu’l osândiască; că Dumnezeu l-au primit pre dânsul. 4 Tu cine ești care judeci pre sluga streină? Domnului său stă sau cade. Și va stà, că puternic este Dumnezeu a’l pune pre dânsul să steà.

9 Că mi se pare că Dumnezeu pre noi apostolii cei mai de apoi ne-au arătat, ca pre niște rânduiți spre moarte; pentrucă privială ne-am făcut lumei și îngerilor și oamenilor. 10 Noi nebuni suntem pentru Hristos, iar voi înțelepți întru Hristos; noi slabi, iar voi tari; voi slăviți, iar noi necinstiți. 11 Până în ceasul de acum și flămânzim și însetoșăm, și suntem goli, și pătimim, și nu suntem așezați; 12 Și ostenim, lucrând cu mâinile noastre; ocărâți fiind, grăim de bine; izgoniți fiind, răbdăm; 13 Huliți fiind, mângâiem; ca niște gunoiu ne am făcut lumei, tuturor lepădătură suntem până acum. 14 Nu înfruntându-vă pre voi scriu acestea, ci ca pre niște fii ai mei iubiți învățându-vă. 15 Că de ați aveà zece mii de dascăli întru Hristos, dar nu mulți părinți, că întru Hristos Iisus prin evanghelie eu v’am născut pre voi. 16 Rogu-vă dar pre voi, să fiți mie următori.

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 11 Vai lor! Că în calea lui Cain au umblat și întru înșelăciunea lui Valaam prin milă s’au vărsat și întru împrotivirea în cuvinte a lui Core au pierit. 12 Aceștia sunt între dragostele voastre, ca niște pietre în mare acoperite de apă, împreună cu voi mâncând, fără de frică pre sine păscându-se; nori fără de apă, ce se poartă de vânturi; copaci tomnatici neroditori, de două ori morți și desrădăcinați; 13 Valuri sălbatice de mare, spumegându’și rușinile lor; stele rătăcitoare, cărora negura întunerecului în veac se păzește. 14 Și a prorocit de aceștia și Enoh, cel al șaptelea dela Adam, zicând: iată, va veni Domnul întru mii de sfinții săi. 15 Să facă judecată împrotiva tuturor, și să mustre pre toți necredincioșii de toate faptele păgânătăței lor cu care au făcut fărădelege, și

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 1 Iuda, rob al lui Iisus Hristos și frate al lui Iacob, celor care sunt chemați, iubiți întru Dumnezeu-Tatăl și păstrați pentru Iisus Hristos: 2 Înmulțească-vi-se mila, pacea și iubirea! 3 Iubiților, punându-mi eu toată sârguința în a vă scrie despre mântuirea noastră obștească, m'am văzut nevoit să vă scriu și să vă îndemn ca să vă luptați pentru credința care odată pentru totdeauna le-a fost dată sfinților. 4 Căci printre voi s'au strecurat unii oameni mai demult rânduiți spre această osândă, nelegiuiți care prefac în desfrânare harul Dumnezeului nostru și-L tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, Iisus Hristos. 5 Vreau dar să vă amintesc vouă, celor ce odată pentru totdeauna le-ați știut pe toate acestea, că Domnul, după ce l-a izbăvit pe poporul Său din țara Egiptului

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 1 Bătrânul a , către Gaiu b cel iubit, pe care-l iubesc întru adevăr. 2 Iubitule, mă rog ca'ntru toate să sporești și să ai tot atâta sănătate precum îți este sufletul de spornic. 3 Mult m'am bucurat când au venit frații și au mărturisit despre adevărul tău, despre felul cum trăiești tu întru adevăr. 4 Mai mare bucurie decât aceasta nu am: să aud că fiii mei umblă întru adevăr. 5 Iubitule, ceea ce faci tu față de frați o faci cu credincioșie c , și aceasta pentru străini d , 6 care'n fața Bisericii au dat mărturie despre iubirea ta. Bine vei face să-i ajuți în călătoria lor într'un chip vrednic de Dumnezeu; 7 că pentru numele Său au plecat ei la drum, fără să primească nimic de la păgâni. 8 Noi, deci, datori suntem să-i sprijinim pe unii ca aceștia, ca să le

8 Dar nu mâncarea ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca ne prisosește, nici dacă nu vom mânca ne lipsește. 9 Aveți grijă însă ca nu cumva această libertate a voastră să devină'mpiedicare pentru cei slabi. 10 Că dacă cineva te va vedea șezând la masă în templul idolilor pe tine, cel care ai cunoștința, oare conștiința lui, a celui slab, nu va găsi temei să mănânce din cele jertfite idolilor? 11 Prin cunoștința ta deci va pieri cel slab, fratele tău pentru care a murit Hristos! 12 Și astfel, păcătuind voi împotriva fraților și lovindu-le conștiința lor cea slabă, împotriva lui Hristos păcătuiți. 13 De aceea, dacă mâncarea-i devine fratelui meu piatră de poticnire, în veac nu voi mânca eu carne, ca să nu-l poticnesc pe fratele meu. 1 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrul meu întru Domnul? 2 Dacă altora nu le sunt apostol, cel puțin vouă vă sunt. Că voi sunteți, întru Domnul, pecetea apostoliei

Prochimen, glasul al 6-lea (Psalm 24: 13, 1-2) S ufletele lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lor va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu; Dumnezeul meu, spre Tine am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac. 23 Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate folosesc. Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24 Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale celuilalt. 25 Mâncați tot ce se vinde în măcelărie, fără să puneți întrebări pe temei de conștiință, 26 căci al Domnului e pământul și plinirea lui. 27 Dacă cineva dintre necredincioși vă cheamă la masă și vreți să vă duceți, mâncați orice vă este pus înainte, fără să puneți nici o întrebare pe temei de conștiință. 28 Dar dacă cineva vă va spune: Aceasta este din jertfa idolilor!, să nu mâncați, din pricina celui ce v'a spus și pe temei de conștiință - A liluia, glasul al 6-lea (Psalm 64: 2, 4) Stih 1: Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea; către Tine tot trupul va veni. Stih 2: Feri

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 1 Bătrânul a , către aleasa Doamnă b și către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr - și nu numai eu, ci și toți cei ce-au cunoscut adevărul - 2 în virtutea adevărului care rămâne întru noi și'n veac va fi cu noi: 3 Har, milă, pace fie cu voi de la Dumnezeu-Tatăl și de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, întru adevăr și iubire! 4 Foarte m'am bucurat că pe unii din fiii tăi i-am aflat trăind c întru adevăr, așa cum am primit noi poruncă de la Tatăl. 5 Și acum te rog, Doamnă - nu ca și cum ți-aș scrie o poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem încă de la'nceput -: să ne iubim unii pe alții. 6 Și aceasta este iubirea: să trăim după poruncile Lui; și aceasta este porunca, așa cum ați auzit-o de la'nceput: să trăiți întru iubire.