Luna noiembrie în 2 zile: pătimirea Sfinților Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Anempodist (+341-345)

 

Acești Sfinți au fost din pământul Persiei, pe vremea împărăției lui Saporie cel Mare (310-379), cel care a ridicat prigoana împotriva creștinilor. În vremea aceea, între oamenii care slujeau la curte erau în taină și creștini. Dintre Sfinții pomeniți astăzi erau Achindin, Pigasie și Anempodist, oameni mai de frunte și întăriți în credință.

Deci, au fost pârâți aceștia trei la împăratul, nu numai că ei cred în Cel Răstignit, dar și că, în ascuns, pe mulți alții îi vătăma cu aceeași învățătură. Drept aceea, prigonitorii spărgând ușile casei, unde erau adunați Sfinții, la rugăciune, i-au prins și, legându-i i-au adus în fața împăratului. Și, mărturisind credința, au fost dați la chinuri. Au fost bătuți cu toiege ghimpoase, spânzurați și arși pe coaste cu făclii aprinse și i-au întins pe paturi de fier arse în foc. Ci Sfinții, prin rugăciune, au surpat jos pe un idol de seamă al perșilor. Au fost băgați apoi în căldări cu smoală și cu plumb topit în clocot și aruncați în mare. Și din toate, rămânând nevătămați, Sfinții au adus la credință și pe alți curteni, de seamă, ca Aftonie și Elpidifor, acesta fiind cel dintâi din sfatul împăratului, cât, proslăvind ei pe Hristos, li s-au tăiat capetele, împreună cu alți șapte mii, în frunte cu maica împăratului însuși.

Asemenea Achindin, Pigasie și Anempodist, fiind aruncați într-o groapă cu fiare și rămânând nevătămați, au fost închiși într-un cuptor ars în foc și așa și-au luat sfârșitul nevoinței lor.