REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  F rați creștini, S fânta Evanghelie care s-a citit astăzi, cuprinde proorocia despre Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, cererea fiilor lui Zevedei de a li se da locuri lângă Iisus în Împărăția cerurilor și sfatul Domnului dat celorlalți apostoli. Prin proorocia Sa, Domnul Iisus a arătat, de mai înainte, apostolilor Săi toate cele ce avea să pătimească și totodată moartea și învierea Lui cea de a treia zi. Cererea lui Iacob și Ioan, fiii lui Zevedei, a pricinuit răspunsul Domnului, prin care ne-a arătat cine sunt vrednici de Împărăția Lui cea cerească. Iar prin sfatul dat apostolilor, care se mâniaseră pe Iacob și pe Ioan, a arătat chipul în care trebuie să se poarte toți cei ce slujesc lui Hristos. Ca să pricepem aceste trei învățături sfinte, să ascultăm tâlcuirea Sfintei Evanghelii, care ne spune că: „În vremea aceea, luând Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi, a început să le spună cele ce erau să se întâmple“. (Marcu 10, 32) C ând urca drumul spre Ierusalim, numai cu

  C ând citești istoria neamului după trup al lui Iisus Hristos, din Sfânta Evanghelie, ți se pare că vezi scara patriarhului Iacov, pe care îngerii lui Dumnezeu se suiau până la cer și se pogorau până la pământ. În povestirea Evangheliei despre neamul lui Hristos, strămoșii Săi se suie până la Dumnezeu și se coboară până la Iisus Hristos, Care pe pământ s-a întrupat. Două sunt nașterile lui Iisus Hristos: una dumnezeiască din Tată fără mamă, iar alta omenească din mamă fără tată. Pe cea dumnezeiască a propovăduit-o Evanghelistul Luca, zicând: „Fiu al lui Enoh, al lui Set, al lui Adam, al lui Dumnezeu“ (Luca 3, 38). Pe cea omenească a arătat-o Evanghelistul Matei, când a scris despre nașterea Lui din Fecioara Maria, începând povestirea neamului de la Avraam și pogorându-l până la Iisus Hristos, așa cum am auzit în Sfânta Evanghelie de astăzi, care zice: „Cartea neamului lui Iisus Hristos, Fiul lui David, Fiul lui Avraam“. (Matei 1, 1) E vanghelia de astăzi se mai numește și „Cartea

  F rați creștini, Î n multe locuri din Sfintele Scripturi vedem că Satana lovește pe om cu felurite boli. Aceasta ne-o arată suferințele dreptului Iov, pe care diavolul l-a lovit cu răni de la cap până la picioare. Ne-o arată sufocarea lui Saul de duhul cel viclean, pe care o potolea David, cântând din alăută. Ne-o arată surzenia omului vindecat de Iisus Hristos. Ne-o arată, în fine, și istorisirea Evangheliei de astăzi, din care vedem că femeia cea gârbovă fusese legată de Satana optsprezece ani. Cum a fost vindecată această femeie și convorbirea pe care a avut-o, cu prilejul acesta Domnul Iisus cu mai marele sinagogii, ne-o povestește Sfânta Evanghelie ce s-a citit astăzi, spunându-ne că, „Odată, într-o zi de sâmbătă, Iisus învăța într-o sinagogă“. (Luca 13, 10) Î n fiecare săptămână, iudeii se adunau sâmbăta în sinagogile lor, unde citeau dumnezeiasca Scriptură, pe care o tâlcuiau înțelepții și învățătorii lor. Deci, într-una din aceste sinagogi, venind Iisus Hristos într-o sâ

  F rați creștini, Î nvățăturile cuprinse în Evanghelia de astăzi i-au înfricoșat atât de mult pe cei ce-L ascultau pe Iisus Hristos, încât ei L-au întrebat, zicând: „Atunci cine poate să se mântuiască?“ (Luca 18, 26) Din răspunsul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, lucrul acesta este foarte greu și aproape cu neputință puterilor firești ale omului bogat. Dar este cu putință, totuși, prin lucrarea harului atotputernic al lui Dumnezeu. Ca să înțelegem răspunsul lui Iisus, să ascultăm tâlcuirea celor povestite de Sfânta Evanghelie, care ne spune că: „În vremea aceea un dregător L-a întrebat pe Iisus, zicând: Învățătorule bun, ce să fac, ca să moștenesc viața cea de veci?“ (Luca 18, 18) D regătorul acesta bogat a venit la Iisus Hristos nu ispitindu-L, ca legiuitorul, ci s-a apropiat cu respect și smerenie de Iisus Hristos, zicându-l: „Învățătorule bun!“ N-a venit nici cu fățărnicie și nici cu vicleșug. Dregătorul acesta a auzit, după cum se vede, despre binefacerile Domnului și cum

  F rați creștini, C u ajutorul lui Dumnezeu, iată că am ajuns la începutul anului bisericesc, unde aflăm două ajutoare tari și puternice pentru ostenelile noastre în calea ce ni se deschide înainte. Unul dintre acestea este Preasfânta Cruce, lemnul cel de viață dătător, bucuria lumii, puterea credincioșilor, întărirea drepților, nădejdea păcătoșilor. Pentru aceasta, Sfânta Biserică o pune pe dânsa înaintea noastră, ca, în evlavie închinându-ne ei, să luăm har și putere în greutatea drumului nostru dintr-un an întreg. Celălalt ajutor este glasul Domnului din Sfânta Evanghelie de astăzi, care ne cheamă să ne ridicăm crucea noastră și să mergem după Hristos, și ne îndeamnă să ne mântuim sufletele noastre. Să ascultăm deci, cu evlavie, tâlcuirea cuprinsului Evangheliei de astăzi, care ne spune că: „Domnul a zis: oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie“. (Marcu 8, 34) C âtă înțelepciune dumnezeiască, frați creștini, ți câtă iubire de

  F rați creștini, L a temelia învățăturii creștine, cuprinsă în Sfintele Evanghelii și în celelalte cărți ale Noului Testament, sunt și cărțile proorocilor. Ele sunt tot atâtea trâmbițe, care trâmbițează și adeveresc taina cea mare a adevăratei credințe. Ele sunt temeliile cele neclătite ale credinței în Hristos; ele întăresc Sfintele Evanghelii și pe toate celelalte cărți în care cred creștinii, pentru că, așa cum spune Sfântul Apostol Petru, „niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit, purtați fiind de Duhul Sfânt“ (II Petru 1, 21). Domnul a adus de multe ori cuvintele proorocilor spre dovedirea Dumnezeirii Sale, și nu numai cuvintele, ci și preînchipuirile proorocești despre Dânsul. Evanghelia de astăzi cuprinde preînchipuirea Crucii, pe care în mod proorocesc a făcut-o sfântul prooroc Moise. Astfel, pe când Domnul Iisus arăta lui Nicodim, cât este de necesar Sfântul Botez pentru mântuirea omului, iar Nicodim nu putea să înțe

  F rați creștini, D omnul Iisus a arătat milostivirea Sa cea dumnezeiască și puterea Sa cea nemărginită față de orbi, ologi, ciungi, leproși, slăbănogi, surzi, muți, față de cei ce pătimeau de friguri, față de cei îndrăciți. A vindecat toată boala și toată neputința, a gonit demoni, a înviat morți, a sculat pe Lazăr cel mort de patru zile, a făcut multe și mari minuni. Dar Sfânta Evanghelie, pe care ați auzit-o astăzi, ne mai pune înainte și o altfel de minune: cu cinci pâini și cu doi pești Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în bunătatea Sa cea nesfârșită și cu iubirea Sa față de oameni cea negrăită, a săturat cinci mii de bărbați afară de femei și copii, care se aflau cu Dânsul în pustia de lângă orașul Betsaida. Și au rămas din fărămiturile pâinilor de la masa mulțimilor, douăsprezece coșuri pline. Acest lucru dovedește îndurarea și atotputernicia lui Iisus Hristos. Cine are deci credință, de-și va deschide auzul și cu evlavie își va aținti mintea la tâlcuirea cuvintelo

  F rați creștini, S ărbătorim astăzi Duminica Pogorârii Sfântului Duh, când s-a împlinit făgăduința Domnului Iisus Hristos dată Sfinților Apostoli. I se mai zice și Duminica Cincizecimii, fiindcă în ziua a cincizecea după Învierea lui Hristos s-a pogorât Sfântul Duh în chip de limbi de foc peste ucenicii Domnului, care, umplându-se de harul Sfântului Duh, au început a grăi în felurite limbi măririle lui Dumnezeu. A ceastă pogorâre a Sfântului Duh a făgăduit-o Domnul Iisus sfinților Săi ucenici, zicând: "Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie pururea cu voi”. "Iar Mângâietorul, Duhul cel Sfânt, pe Care îl va trimite Tatăl, întru numele Meu, Acela vă va învăța pe voi toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am grăit vouă” (Ioan 14, 6, 26). Într-adevăr, când s-a pogorât Duhul Sfânt, El a făcut prea înțelepți pe sfinții ucenici, umplându-i de lumină, de putere, de râvnă și de toate harurile dumnezeiești. Abia după aceea ucenicii Domnului au

  F rați creștini, D ouă lucruri de seamă cuprinde Sfânta Evanghelie de astăzi; deschiderea ochilor orbului din naștere și cugetul viclean al fariseilor. Domnul Iisus a luminat pe cel orb; invidia a întunecat pe cei ce vedeau. Domnul Iisus a deschis ochii orbului; invidia a orbit pe cei ce vedeau. Binecuvântați creștini, ascultați cu toată luarea aminte tâlcuirea Sfintei Evanghelii de astăzi, ca să vedeți că pe cât Dumnezeu luminează pe om, pe atâta îl întunecă patimile, și să înțelegeți că unii oameni pătimesc în lumea aceasta, pentru ca să se slăvească Dumnezeu. Astfel Sfânta Evanghelie ne spune că: „În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe un orb din naștere“. (Ioan 9, 1) D ar, oare, ce fel de orbire avea orbul acesta? Oare, îi erau deschise pleoapele și vătămați ochii? Sau erau închise de tot pleoapele și sănătoși ochii? Sau erau și pleoapele închise și ochii vătămați? Sau nu avea nici pleoape și nici ochi? Din spusele evanghelistului, când zice: "Și a deschis ochii lui