Mâna care Dă și Inima care Judecă

 

***

**Context:** Filofteia, originară din Târnovo (Bulgaria), deși provenea dintr-o familie săracă și avea o mamă bolnavă, își folosea puținul pe care îl primea de la tatăl ei (care era aspru) pentru a-l dărui săracilor și flămânzilor.

### Pilda Hainei și a Luminii

Încă din copilărie, Filofteia primea de la tatăl său, care era un om aspru și necredincios, o **bucată de pâine și o haină modestă** pentru a o duce mamei sale bolnave.

Filofteia, însă, pe drumul lung spre casă, întâlnea adesea **săraci și orfani** mai flămânzi decât mama sa. Inima ei, plină de iubire de Dumnezeu, nu putea trece nepăsătoare. Ea rupea din pâinea sa și din haina ei, dând o parte celor care sufereau.

Tatăl ei, observând că mama primea mereu **mai puțină pâine** și că haina Filofteiei era mereu **cârpită sau ruptă**, a prins-o într-o zi pe drum. El a văzut-o dând pâine unui cerșetor și s-a înfuriat groaznic.

— De ce dai altora din puținul nostru, făcând să sufere mama ta?! **Milostenia** ta este un **furt** de la familia ta!

Filofteia i-a răspuns cu blândețe, deși îi era frică:

— Tată, tu vezi doar **mâna** mea care dă din puținul nostru, și judeci *lipsa*. Dar eu văd **inima** mea care se umple de **Lumină** când dau. Hristos a zis: „Ce ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut.”

— Pâinea pe care o dăruiesc săracului **nu se pierde**, ci se preface în **pâine de viață veșnică** pentru sufletul meu și al tău! Ruptura din haină nu înseamnă pierdere, ci **acoperire** a multor păcate!

Tatăl, orbit de iubirea de argint, nu a ascultat-o și, în furia sa, a lovit-o cu **barda** (sau o săgeată) pe picior, rănind-o de moarte. Astfel, **milostenia** ei s-a transformat în **jertfă mucenicească**.

> **Învățătura Pildei:** Sfânta Filofteia ne învață că **adevărata milostenie nu ține cont de cât de puțin ai, ci de cât de mult iubești**. Ea a arătat că a-l iubi pe Hristos în aproapele tău este prioritar chiar și față de cele mai strânse legături pământești. Milostenia nu este o *pierdere*, ci o *schimbare* a bunurilor trecătoare cu cele veșnice.

***

### Minunea: Greutatea Trupului Nepurtat

**Context:** Aceasta este o minune emblematică care arată sfințenia și smerenia Filofteiei.

După moartea mucenicească a Filofteiei (la doar 12 ani), trupul ei sfânt nu a putut fi mișcat de sub locul în care a căzut. Călăii și oamenii din sat au încercat să-l ridice pentru a-l îngropa, dar **trupul Sfintei era greu ca plumbul** și nu se lăsa mutat.

Au încercat zeci de oameni, dar fără succes. Atunci, episcopul locului a înțeles că trupul nu voia să fie mutat din cauza **unui motiv duhovnicesc**.

* **Chemarea Numelui:** Episcopul a început să citească pe o listă numele tuturor bisericilor și mănăstirilor din zonă, rugând-o pe Filofteia să le arate unde dorește să fie așezată. Când a ajuns la numele **Mănăstirii Curtea de Argeș** (sau la o mănăstire din Târnovo, după unele tradiții), **trupul Sfintei a devenit dintr-o dată ușor** și s-a lăsat purtat.

Această minune a arătat că **sfinții aleg locul unde vor să-și lase moaștele**, iar smerenia lor este atât de mare încât nu acceptă să fie așezați în locul nepotrivit. Moaștele au ajuns, prin voia lui Dumnezeu, la Curtea de Argeș, unde continuă să săvârșească minuni.

> **Minunea Mărturisește:** Trupul care nu se lăsa mișcat a fost o dovadă vie a **Sfințeniei desăvârșite**. Faptul că trupul a răspuns doar la **Chemarea lui Dumnezeu**, nu la forța fizică, arată că Filofteia, chiar și după moarte, și-a păstrat **ascultarea totală față de voia divină**.

***

Doriți să aflați o scurtă rugăciune către Sfânta Cuvioasă Filofteia?