Spune NU bradului de Crăciun: Să ne întoarcem la Adevărul Nașterii, nu la datini străine

 

---

În pragul marii sărbători a Nașterii Domnului, peisajul „creștin” contemporan este invadat de un simbol care, deși omniprezent, ridică semne de întrebare profunde pentru conștiința ortodoxă: **Bradul de Crăciun**. De la marile piețe publice până în intimitatea caselor noastre și, din păcate, chiar și în pronaosul bisericilor, acest arbore a devenit un „idol” al iernii, eclipsând adesea ieslea săracă a Betleemului.

### O origine străină de Duhul Răsăritului

Istoria ne arată fără echivoc faptul că bradul împodobit nu are nicio legătură cu tradiția creștină primară sau cu teologia Sfinților Părinți. Originea acestui obicei se regăsește în zonele germanice, mai precis în **Bavaria**, fiind la început un ritual păgân legat de solstițiul de iarnă, prin care populațiile germanice onorau natura veșnic verde în mijlocul morții aparente a iernii.

Abia târziu, în secolul al XVI-lea, acest element a început să fie adoptat în casele luterane, pătrunzând masiv în spațiul ortodox pe filieră occidentală abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Este, așadar, o „importare” culturală care nu s-a născut din rugăciune, ci din influența curentelor secularizate.

### Hristos nu S-a născut sub brad

Dacă deschidem Sfânta Scriptură, vom căuta în zadar vreo referință la brad în contextul Nașterii Domnului. **Evanghelia este tăcută în această privință**, dintr-un motiv simplu: mântuirea nu are nevoie de decoruri vegetale pentru a fi proclamată.

* **Ieslea, nu bradul:** Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a născut într-o peșteră rece și umilă, pe paie uscate, înconjurat de animale. Nu a existat niciun arbore împodobit cu globuri sau beteală.

* **Smerenia, nu luxul:** În timp ce bradul de astăzi este un simbol al consumismului, al luminițelor artificiale și al opulenței, Nașterea Domnului este despre **Kenoza** (deșertarea) de Sine a Fiului lui Dumnezeu.

* **Păstorii și Magii:** Aceștia au adus rugăciune, aur, smirnă și tămâie. Niciunul nu a adus un brad ca ofrandă.

### De ce a ajuns bradul în Biserică?

Este o durere pentru conștiința eclesială să observe cum, treptat, acest simbol necreștin a forțat ușa sfintelor lăcașuri. Argumentul că „este pentru copii” sau că „simbolizează pomul vieții” este o încercare tardivă de a creștina forțat un obicei profan. 

Biserica este spațiul **Sfintelor Icoane**, al luminii de ceară curată și al tămâiei. Introducerea unui arbore în tinda sau interiorul bisericii nu face decât să distragă atenția de la Icoana Nașterii. Dacă ne dorim „veșnicia verde”, aceasta se găsește în Sfânta Împărtășanie, nu în acele unui conifer care, după câteva săptămâni, este aruncat la gunoi – o imagine deplorabilă a modului în care tratăm astăzi „sacrul”.

### Concluzie: Să alegem Ieslea, nu Bradul

Concluzia este una de o logică duhovnicească evidentă: **Bradul nu are ce căuta în biserici și nici în casele creștinilor care vor să trăiască autentic praznicul.** Să ne punem întrebarea: dacă Hristos ar veni astăzi în casele noastre, ce ar prefera să găsească? Un brad împodobit cu resturi de plastic și sticlă, sau o inimă curățită prin post, spovedanie și rugăciune? 

**Spune NU bradului de Crăciun!** Nu lăsa acest simbol bavarez să îți fure atenția de la Pruncul Iisus. Să ne întoarcem la simplitatea Scripturii și la sobrietatea Tradiției noastre Ortodoxe. Crăciunul este despre Dumnezeu Care Se face Om, nu despre un pom care se face obiect de decor. Să împodobim sufletul cu virtuți, nu casa cu ramuri tăiate care mor sub greutatea podoabelor inutile.

---

**Să aveți o Naștere a Domnului binecuvântată, trăită în duh și în adevăr!**

***